Grup de suport pentru mame surmenate
Raspunsuri - Pagina 2
roxanal spune:
Monica, uitasem sa marturisesc cele 30 kg in plus
...
deci, ce facem sa ne relaxam? tb sa incercam sa facem ceva, altfel..nu cumva o sa ajungem la "sapoca"?
mcrmiki spune:
Si eu ma inscriu in acest grup, eu mai cu mot decat voi, caci avem trei copii, baieti, asta ca sa va inchipuiti cat de nazdravani sunt si cat trebuie sa fim noi pe pozitii tot timpul ca sa nu iasa scantei. Momentan eu nu lucrez, din toamna voi lucra si eu cand cel mic va face 2 ani si ma tot gandesc cu groaza cum va fi atunci, cum ma voi descurca, in conditiile in care acum simt cateodata ca nu mai fac fata si am si o tanti care ma ajuta. Cred ca este foarte important sa reusesti sa te organizezi cat mai bine si astfel sa-ti ramana timp si pentru tine, pentru voi. Daca nu exista bunici sau o tanti care sa mai stea cu copii din cand in cand, solutia ar fi sa gasesti niste prieteni care sunt dispusi sa stea cu copii odata la 2-3 luni sau la cat timp iti permiti si sa poti iesi cu partenerul undeva doar voi, singuri. Noi mai facem chestia asta, dar dupa ce culcam copii si cine ramane cu ei trebuie doar sa-i supravegheze. Oricum timpul este mult prea scurt pentru ce este de facut sau pentru ce avem de facut, dar nu avem ce face si trebuie sa invatam sa ne organizam si sa stim care ne sunt prioritatile. Un exemplu: o masca se poate pune pe fata si in timp ce faci mancare, curatenie, te joci cu copilul.
Ideea este sa nu uitam ca si noi suntem oameni, ca si noi avem viata noastra si nu suntem doar mama/tata si sotie/sot. Nici noi nu avem inca timp pentru noi decat foarte putin, dar speram ca va creste juniorul si va fi mai usor.
Va doresc multa sanatate si fericire!
martie spune:
roxanal, am si eu o oboseala acumulata, plus ca de la trezirile de peste noapte (cred) am slabit foarte tare, dar ma consolez si eu cu gandul ca se vor face mari si va fi mai usor.
Eu sau sotul meu, in 3 ani, cat are cea mare am fost doar de cateva ori la teatru (Tandarica), la nici un film, iar daca am avut si treaba in strainatate, am luat fetele cu noi, nici macar o singura zi nu mi-a tinut cineva macar unul dintre copii. Si la dr. daca ma duc, ma duc ori cu una ori cu alta, iar sotul la fel. Si la intalniri de afaceri a luat-o sotul meu pe cea mare, asta e! Am avut cateva bone si am jurat ca nu mai iau bona niciodata, prefer sa mor de oboseala, rutina etc.. Multi parinti au macar un week-end in care nu stau bot in bot cu un bebelus si un tanc de 3 ani, noi nu stim ce inseamna nici o ora fara fete. Pe aeroport cu borcanase, in avion schimbat scutecul (dupa ce nu mai sunt turbulente, fireste), din ciclul asta...Marina draga mea, sa inteleg ca e alegerea mea ca m-am surmenat in astia 3 ani. Se poate, uite nu mi-am pus problema de maniera asta...
Marina spune:
roxana, ambii mey parinti lucreaza, taica-meu ceva mi mult ca mine asa ca nu stii prin ce localitate/tara e. Sotului am incetat de mult sa-i tin evidenta, 8 luni pe an e plecat si in acest timp imi cresc aproape singura copii. Sambata/ duminica suntem la ion creanga, copii stau la gradi pana la 6 si e drept avem si bona pentru ca eu nu ajung la 6 acasa. Avem aceiasi bona de peste 5 ani si desi nu ne-am inteles perfect am ajuns la un consens de-a lungul timpului.
Sunt perfect de acord ca tb sa te bucuri de orice moment cu al tau bbeu si atata timp cat sunt sanatosi eu una sunt multumita. Restul pot sa il controlez cumva.
Si Martie apropo de aeroport...inteleg ca esti in fericita categorie care isi permite sa calatoreasca...pampersul il schimbam in max 2 min
damone spune:
Si eu am observat ca o solutie e o organizare cat mai buna, cum spune mcrmiki. Am ajuns sa caut si pe net in sensul asta, plus ca, pentru prima data, am descoperit ca imi foloseste la ceva masterul de managementul proiectelor 
.
Uite cum fac, cand apuc: imi scriu pe hartie tot ce am de facut. Pe urma fac o triere- poate unele pot fi sarite. Apoi evaluez cat ar dura fiecare task si care se pot face in paralel. De exemplu pot da cateva telefoane in timp ce duc baiatul in parc. Ce mai, management ca la carte
Of, cand vad ca voi aveti si trei copii... si eu ma plang ca mi-e greu cu unu, si ala destul de cuminte... Dar pe bune ca sunt surmenata 
ileanna spune:
Marina,
Cred ca tocmai asta se vrea a fi acest grup de suport: gasirea unei atitudini care sa schimbe unghiul din care privesc paharul. De aceea cred ca ar fi dragut daca persoane ca tine ar impartasi putin din filosofia de viatza.
Si eu cred ca este o chestie de atitudine, de altfel mai totul in viata este o chestie de atitudine (uneori sunt si cazuri mai speciale ca de ex un bolnav de cancer sau altele si mai rele ... dar pana si atunci tot la atitudine se ajunge).
Nu pentru toata lumea e usor de ajuns la aceasta atitudine = pozitie / raspuns / actiune in fatza vietii cu tot ce implica ea. Uneori te duci in butoi si nu mai vezi altceva. Depinde de constitutia pshica ... depinde si de atitudinea celor din jur ... etc etc.
Nu e o atitudine sanatoasa sa:
- vrei sa fie totul perfect in loc sa traiesti pur si simplu cu bune si rele
- despici firul in 4
- te gandesti la ce nu ai in loc de cele pe care le ai (ex.: 30j de kile in minus vs copil sanatos, sotz minunat).
Fetelor ... 
Nu irositi clipele ... bune sau rele, vor deveni amintiri. Si nu de perfectiunea lor va veti aminti.
26S cu bb Vlad 
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
Dorsilia spune:
Cred ca femeile nu se plang nici de volumul nici de diversitatea sarcinilor ce le revin ca mame, sotii, si-s sigura ca fac totul cu dedicatie si placere pt familia lor... INSA... surmenajul, sentinemtul ca esti la capatul puterilor, ca nu mai poti survine dupa o anumita perioada de timp in care ai fost nevoita sa indeplinesti sarcinile intr-un ritm alert, care nu-ti este propriu (pt ca-s persoane cu temperamente mai melancolice, fara atatea resurse, fara prea mult tonus fizic si psihic), dupa o perioada in care ai fost foarte stresata, ai avut copiii bolnaviori, ai dormit putin, ai mancat prost, te-ai consumat psihic, ai facut curatenie generala de una singura in timp record, ai gatit pana la miezul noptii, te-ai certat cu x, sau y care trag si ei de tine si simti ca nu mai ai ce da pt ca abia-ti mai poti trage sufletul.....Ei bine atunci ar fi bine sa-ti intinda cineva o mana de ajutor sa te relansezi, sa te reincarci, ca sa revii la linia de plutire. La mine cel putin asa e ... eu fac de toate si vreau sa le fac si nu oricum ci extrem de bine, cer multe de la mine, cer si de la sot, insa viteza ma doboara uneori, simt ca nu mai pot sa tin pasul....atunci o spun si gata, nu are rost sa sufere copiii pt ca-s eu surmenata, cer ajutor pt ca sarcinile trebuie indeplinite in continuare, si nu oricum. Copiii au nevoie de mancare proaspata, de plimbare, de spalare, casa trebuie tinuta curata, cumparaturile trebuie facute, administrativele idem, asa ca incerc sa impart o portie mai mare din sarcini altora pana-mi reincarc bateriile altfel risc s-o iau razna si sa scape totul de sub control
roxanal spune:
apoi fetelor, nu credeti ca-s o plangacioasa...va imaginati ca am 16 ani fara nici un concediu? fara mare, munte, cinema, etc..nici o distractie, decat casa si serviciu...atunci cand mai vine mama, tot nu ma odihnesc, ci din contra, fac ceea ce a ramas nefacut pana atunci, ptr ca stiu ca alta sansa nu aveam sa le mai fac..si daca am ajuns atat de surmenata, nu este ptr ca sotul nu ma ajuta...ba impartim frateste tot
..insa probabil din cauza multitudinii problemelor pur si simplu m-au exasperat...parca nu mai ajung si eu ca omul, sa ma uit in oglinda sa vad cum arat...ma credeti ca nu apuc sa-mi tai unghiile saptamanal? ma credeti ca eu nu stiu ce-i ala machiaj sau toalete? nici la job nu pot purta, ptr ca eu tb sa fiu eficienta, ori pe tocuri si fuste n-as apuca sa fac nici jumate..si niciodata nu reusesc sa ma duc direct acasa, mereu mai este cea de platit, facut, etc...si mai greu mi se pare faptul ca nu vad o rezolvare...decat sa creasca pitica...s-o mai pot lasa singura cate putin...si pana la urma constat ca muncesc de-mi sar capacele, sunt surmenata, obosita si tip si nu am rabdare chiar la persoanele ptr care muncesc atata..so..for what? vreau neaparat sa-mi schimb stilul de viata, sa incerc sa fac ceva sa traiesc si eu...constat ca vien vremea cand iti doresti sa traiesti si ptr tine, nu numai ptr copii..o fii bine, n-o fii bine...cine poate spune?
aseara am facut un pas mare, am convins sotul ca trebuie sa mergem undeva, numai noi 2..si a fost total de acord, si cat mai repedesi de atunci visez la plaje calde si valuri ...stiu..e..desuet..dar eu abia astept
Simonna spune:
Buna seara,
nu-s ce caut eu pe subiectul asta, Atomix implineste 9 ani si e undeva pe strada, cu copiii. In weekend nici nu l-am vazut, ba mint, vine acasa cind ii este foame. :)
Cred ca vreau doar sa va spun ca trece. Ca se poate mai bine si ca, uneori, ti-e foarte - foarte dor de momentele acelea cind era mic si tu ii erai foarte - foarte necesara.
Statistic, am citit eu pe undeva, cele mai obosite persoane din lume sint mamicile cu copiii sub 3 ani.
Teoretic, pe mine statistica asta m-a ajutat, la vremea respectiva, sa vad lucrurile ceva mai roz, poftim, mai sint si alte mamici in acelasi punct infernal al vietii lor.
Practic, am adoptat principiul :"This house in clean enough to be healthy and dirty enough to be happy!". Si-am zacut cu orele in parc cu Atomix, el avea nevoie de aer si eu de relaxare, mi-am cumparat toata aparatura electro-casnica posibila care sa-mi scurteze timpii petrecuti la curatenie/bucatarie/menaj, am cautat o bona cum se cade pina am gasit-o cind a trebuit sa revin la job.
Ah, si in parcurile respective mi-am facut amice, mamici cu copiii de aceeasi virsta cu care, mai tirziu, am inceput sa rotim copiii de la una la alta, o jumatate de ora, apoi o ora, apoi o dupa-amiaza intreaga.
Ups: de-atunci dateaza obiceiul de a imi face unghiile in masina, of course, colegu' la volan :)) La inceput mai tai si pe delaturi, pe urma te obisnuiesti. Acum sint experta, la un moment dat reuseam sa imi pun si oja la semafoare! :))
Asta-i! Capul sus. Si acum sint obosita de nu mai pot, dar nu mai sint extenuata. Dar, in perioada aceea de extenuare, am invatat sa mai las si pe poimiine lucruri de facut, ca poate nu mai e nevoie!
Cu drag,
Simonna
Mindy spune:
Pe mine ce ma consoleaza cind ma simt surmenata e sa ma gindesc la mama si cum a crescut ea 4 copii, toti unul dupa altul.
Cu scutece care trebuiau spalate de kk si de tot, cu frecat de mana ca nu avea masina de spalat (albaluxul l-a luat cind crescusem deja maricei), cu frecat haine de pat si hainele noastre cu sapunurile alea dure si detergent dero.
Si mai mergea si la serviciu.
Si noi cu bolile copilarie unul dupa altul, si ea cu toate ingrijorarile pe care le are o mama, ajutor nu a avut deloc, tata aparea doar seara...
Cind ma gindesc acum la mine ca ma pling uneori de oboseala.. si eu bag hainele la masina si dupaia tzup in masina de uscat, 2 simple operatiuni plus impachetarea ca de calcat nu calc, mincarea o bag in cuptor o programez pe 30-40 minute sau cit o trebui si ies afara sau stau cu bebelina, curatenia o fac odata pe saptamina in rest mentin.
Cum sa ne relaxam? sa le mai lasam incolo de treburi din cind in cind, sa mai sarim peste cite o baita ca sa fugim in pat un pic mai devreme.
Sa dormim ziua atunci cind prindem ocazia, daca avem de recuperat somn. Sa lasam bb/copilu cu tatii citeva ore dupamasa si noi sa ne refugiem intr-o baie cu spuma sau in dormitor cu plapuma in cap, orice dar sa ne deconectam un pic.
Sa nu abuzam de intilnitul cu alte mame cu copiii, asta numai avem impresia ca ne ajuta dar ne incarca si mai tare de oboseala, noi avem nevoie de un refugiu fara copii, de o evadare la un sopping, la un coafor, la o plimbare singure, la o deconectare totala ca sa ne incarcam bateriile si sa venim acasa cu alta atitudine..
cu dor de copil , cu chef de luat treaba de la capat. :)
Jos surmenarea !!