Casnicia mea a fost o minciuna?
Raspunsuri - Pagina 8
MissParker spune:
quote:
Originally posted by oocristina
Copii au dreptul la adevar. Sunt suficient de mari sa inteleaga ce se petrece in viata lor. Sunt suficient de mari sa judece singuri problema. Sa aiba dreptul la o parere.
Daca tatal lor va fi rezonabil in relatia viitoare pe care o va avea el cu ei, copii il vor ierta. Si chiar vor redeveni prieteni.
Copii cind nu inteleg, asteapta. Se tortureaza, isi fac scenarii. Tatal le spune una, mama nu le da nici un raspuns. Lor le ramin doar presupunerile, nesiguranta si contradictiile.
Nesiguranta este foarte nociva. Poate conduce la labilitate psihica.
Macar acum ei stiu exact cum sta situatia. Nu se mai tem, nu mai sunt contrariati. Poate ii doare ca tatal lor este plecat. Dar macar stiu ca este plecat si nu il mai asteapta dureros. Asteptarea neimplinita este distructiva.
De ce tot ea, ca mama, trebuie sa se ocupe de relatia lor cu tatal? De ce tot ea, ca femeie singura, trebuie sa le readuca in inimi dragostea pentru tata? De ce ea trebuie sa le spuna ca tatal lor ii iubeste, cind ar putea-o face el?
De ce noi, femeile, trebuie sa face mereu lucrurile in locul barbatilor?
Sa isi protejeze copii? De cine sa isi protejeze copii? De tatal lor? De lumea reala? De realitate? Copii nu se vor mai simti abandonati? Dar daca el nu mentine legatura cu ei, chiar inseamna ca i-a abandonat. Ce sa le spuna copiilor? Tatal vostru va iubeste, dar pur si simplu nu are chef sa va ofere din timpul lui voua?
Daca tatal le va oferi timp, va avea si ocazii sa isi recistige copii. Deci, de ce tot ea sa ii faca treaba lui?
E dura realitatea, dar asta este. Ea nu o poate schimba.
Inca pastreaza resentimente? Plinge de durere si uneori isi invinovateste sotul in fata copiilor? Asta o face umana. Sentimentele ne fac umani.
Toti stim teoria: ar trebui sa fim rationali, diplomati, etc. Dar pina la urma, toti suntem o suma de sentimente. Sentimentele sunt mai puternice decit rationalul. Asta ne deosebeste de masini.
Poate il vei uri ani de acum inainte. Nu este usor sa iti vezi copii suferind, sa fii umilita de sot, de alta femeie, sa ti se dea viata peste cap.
Dar Hoppe, esti o femeie inteligenta, puternica. Ai 2 baieti, mari de acum. 14 ani, uf, incepe adolescenta dificila. 9 ani, deja barbat. Cred ca esti mindra de ei, Hoppe.
Acorda-ti timp. Toate resentimentele se vor estompa. E normal sa te doara. Este normal sa fii suparata. Este normal sa fii furioasa. Este normal sa fii frustrata, tradata. Sunt sentimente normale. Te-ai inrai daca nu ai lasa sentimentele sa izbucneasca.
Sentimentele se vor consuma, si te vei linisti. Le vei descoperi pe celelalte, linistea, pacea, increderea.
Lasa-i si pe copii sa isi manifeste sentimentele. Elibereaza durerea. Plinsul, vorbele. Intotdeauna cind plingem dupa un esec, ne simtim mai linistiti. Apoi, mai puternici.
Daca nu ne exprimam sentimentele, ele ramin si ne macina acolo.
Uraste-l cit poti de mult acum. Si te vei trezi miine, poimiine si vei spune: imi este indiferent.
Dupa ce vei lasa sentimentele sa se manifeste si te vei elibera de ele, vei avea puterea sa le si controlezi. Toate se invata in timp. Si tu vei invata asta.
Am incredere in tine. Esti o femeie educata, cu valori, cu demnitate. Esti o femeie frumoasa si incerezatoare. Cu 2 copii, niste flori. Felicitari pentru ceea ce esti!
A venit timpul sa cresti tu. Poate ca vei reusi in citva luni sa te reinscrii la doctorat. Baietii sunt mari, iti vor acorda timp. Poate te vei pune in valoare mai mult decit credeai. Este o sansa sa fii tu cea puternica, pentru tine si pentru copii tai. Si vei fi!
Scrie cit mai mult. Te va ajuta sa te eliberezi. Furia de aici te va determina sa iei decizii. Vorbele, sfaturile fetelor te vor face sa reactionezi. Si asta este foarte bine. Ai nevoie de supape, sa dai drumul la resentimente.
Ai grija de tine!
Cat de frumos ai spus aproape tot ce era de spus!Ce as mai putea sa adaug?
Hoppe imi face impresia unei femei care sufera enorm si care cu toate astea isi pastreaza mandria, demnitatea si capacitatea de a rationa. Ca multe alte femei, ea si-a bazat viata pe o relatie in care ea a fost motorul, e normal ca atatia ani si-a facut iluzii ca acest proiect de viata va fi unul reusit (desi, cum spune si ea, semne erau mai demult). Cu atat mai mult jos palaria pt. curajul de a intenta divort (mai bine mai tarziu decat niciodata) si pentru verticalitatea de a nu accepta un compromis murdar!
M-am pus si in locul copiilor. Eu am fost mintita o viata intreaga, mi s-a jucat in fata ochilor un teatru ieftin si de prost gust sub motto-ul "Familia noastra e perfecta", pentru ca la 18 ani sa se prabuseasca lumea in capul meu cand am aflat adevarul. La 14 ani devenisem mioapa din cauza eforturilor inconstiente de a nu vedea ce se intampla in viata mea. Si pentru ce?
Am crescut cu o minciuna, tot ce am "invatat" astfel a fost sa ma las mintita, folosita, pacalita si sa le caut scuze tot jigodiilor, sa nu cumva sa le zgudui imaginea de oameni draguti... Asa mi-am trait multi, prea multi ani din viata, nu aveam criterii solide pentru a vedea dincolo de vorbele mieroase ale oamenilor, pentru a le vedea adevarata fata, dincolo de masca interesului, credeam tot ce mi se spunea (cum o crezusem si pe mami!!) si am incasat foarte multe lovituri in felul asta.
As fi preferat oricand o taietura curata, care sa ma doara odata si bine, decat o miasma toxica si un gaz incolor si inodor inspirat permanent care-mi otravea viata zi cu zi. Numai ca mama mea nu a avut puterea si curajul si taria de caracter pe care le-a avut Hoppe.
Pretextul cu "sa-i menajam pe copii" mi se pare in acest context tare subtirel, mai ales ca teatrul nici nu este atat de bine jucat incat ei chiar sa nu simta nimic. Dealtfel rezultatul arata ca actiunea lui Hoppe de a le arata baietilor realitatea a fost exact ce le trebuia: au realizat adevarul, au suferit, dar macar stiu acum pe ce picior danseaza si se pot adapta in cunostinta de cauza la noua situatie, la realitate! S-au linistit acum, pot dormi fara sa mai stea in tensiune si sa viseze la himere, este cel mai bun lucru pentru sanatatea psihica si emotionala a copiilor!
Nu spune nimeni ca un divort e o croaziera de placere, dar mai bine un sfarsit de groaza decat o groaza fara sfarsit!
Hoppe, iti doresc sa-ti poti reface viata si sa gasesti in tine insati resursele necesare pentru a fi mai fericita de acum inainte. Sa-ti traiasca baietii destepti!!
off-topic: roz6, ma bucur tare mult ca articolul tradus si incarcat de mine despre narcisismul patologic ti-a ajutat
Vezi ca am mai incarcat ceva de Sam Vaknin pe server (in engleza). Ma apucasem sa traduc, dar n-am reusit pana acum din lipsa de timp decat vreo 19 pagini... Felicia 
28+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Clover spune:
quote:
Originally posted by roz6
Si pe mine m-a impresionat foarte tare povestea, valen. M-am intrebat de multe ori de ce oamenii buni, sensibili, care se sacrifica pentru altii au atat de mult de suferit. Tot lamentandu-ma asa (am fost in situatia omului bun care si-a luat tzeapa), am primit raspuns de la sotul meu: pentru ca sunt niste oameni slabi, care nu isi vad de scopul (menirea) lor in viata!
Am admirat la hoppeca nu a fost un om slab
Pentru ca traim intr-o lume care nu apreciaza asa ceva. In fond crestinismul are ca figura centrala o asemenea persoana.
If all else fails, look cute.
dulcetica spune:
Eu sint perfect de acord ca trebuie sa le spui copiilor despre bomba atomica ,insa nu e acelasi lucru cu a le arata live explozia, sa simta suflul ei.Omul s-a aratat cooperant ,sa fiti prieteni in continuare si sa-si exercite atributiile de tata.
Poate nu citesc eu bine dar deocamdata ai casa , masina si mizerabilul achita in continuare leasingul. E adevarat ca e agresiv cu tine Hope , dar o pozitie constructiva n-ar strica.Adica daca unul demonstreaza ca e rational,poate-l molipseste si pe celalat.
Omul ti-a spus clar ca doreste sa-si continue viata fara tine.Foarte bine,la revedere.In occident sint atitea persoane care se recasatoresc si isi vad impreuna de copiii din relatiile anterioare,cu mult bun simt practic.La noi se face prea mult circ.
M-am referit la o discutie civilizata cu ex-ul, in care de comun acord se spune copiilor ca adultii nu se mai iubesc,nu mai simt nimic unul pentru celalat,au discutat si concluzia este ca se despart dar copiii ramin in continuare prioritatea lor absoluta si viata lor nu se va schimba,, decit ca vor locui doar cu mama.
Miss Parker, una e sa-ti spuna adevarul frontal,dureros,necosmetizat cind poti filtra informatia si alta cind ai doar 9 ani,14 ani esti labil emotional si psihic,nu intelegi,amplifici,distorsionezi evenimentele.Credeti-ma ca stiu cum arata un pui de 9 ani ,ca am un vecin de virsta asta,cu care am niste conversatii absolut nostime. Eu nu sint psiholog,n-am pretentii de acest gen ,insa vazind comportamentul altora,de pe alte meridiane, sint convinsa ca s-a ajuns aici prin invatarea din experientele negative si adaptarea la un mod de viata civilizat.
hoppe spune:
Nici nu ma asteptam sa fiu incurajata de toata lumea. Am fost constienta de cand am postat ca vor fi si persoane care ma vor crititca.Mi-am asumat riscul.
Eu v-am intrebat simplu, cum ati facut sa il uitati, cum ati reusit sa va reveniti?Nu cum sa il aduc inapoi.Oricat mi-as dori, ratiunea imi spune ca nu se mai poate, ar fi o mare greseala impacarea.
Sufar dupa familia mea , nimeni nu poate sa imi dea inapoi anii cei mai frumosi, dar, frate, eu nu am spus ca vreau sa il intorc inapoi. Daca doream lucrul asta ii acceptam conditiile mizerabile.
De ce sunt furioasa? Nu pentru mine, ci pentru copii. Sunt la varsta cand aveau nevoie de doi parinti alaturi, de o familie adevarata.Parinti despartiti? Nu o sa ma convingeti niciodata ca doi parinti despartiti mai pot oferi copiilor ceea ce le ofereau cand erau impreuna.
Copiii mei, pana anul trecut, nu au cunoscut decat fericirea, nu au auzit discutii in casa, mereu stiau ca mamai si tati sunt alaturi.
Eu sa ma impotrivesc fericirii lui? Nu. Dar ma doare ca nu s-a gandit la copii. Totusi, este om trecut de 40 de ani, nu un simplu pustan. Am ramas uimita sa aflu ca totul se trage de la ultimul lui loc de munca. Au mai divortat doi colegi.Era unn cuib de destrabalare.
Eu consider ca daca era un om demn, stia unde sa se opreasca.
Ma invinuiti ca vreau partaj?
Pai, de ce nu?
Am o varsta.Tot ceea ce am facut pana acum a fost pentru copii.
Nu am putere sa o iau de la capat, inca platesc la banci.
Era mai corect sa ma intrebati daca am participat la realizarile familiei, daca atunci cand m-am casatorit am avut ceva, daca pentru avansul de leasin nu am facut credit pe numele meu.
Asta trebuia sa ma intrebati, nu sa imi sugerati ca vreau sa iau pielea de pe el.
Salariul meu nu a fost cat al lui, dar timp de 2 ani tot ce am castigat a mers la banca.
Am avut o casa cand m-am maritat, pe care am vandut-o in timpul casatoriei iar cu banii luati ne-am facut alta.
Sa o las lui, sau sa o dau copiilor?
Dupa parerea unora, eu trebuia sa imi iau copiii, sa ii las tot, ca vorba aia, nu am prea facut mare lucru.
Sunt 16 ani din viata mea,este vorba de munca mea, sunt visele mele pentru copii.Nu vreau sa renunt la ce li se cuvine copiilor.
Pana acum a platiti leasing, dar mai bine m-ati intreba cu ce bani.Simplu, cu banii luati din chirie de pe o locuinta cumparata imreuna.
Era corect sa ma intrebati unde a mers salariul lui in ultimul an. Pe plimbari in strainatate, zilnic mese la restaurant, ca acasa nu mai era buna mancarea,sambata si duminica la munte.
Asigura strictul necesar baietilor, dar restul mergea pentru distractia lui.Si va spun, ca ce cheltuia lunar depasea cu mult cateva salarii obisnuite.
Eu, una din toamna nu am mai acceptat niciun ban de la el, m-am limitat la ce imi ramanea din salariu, dupa ce achitam ratele.
Aveti dreptate, de obicei sunt de vina amandoi.
Dar, cand pleca cu colegii in delegatie si se combinau cu diferite femei de pe acolo,si se distrau, este tot vina mea? De abia ieri am aflat acest lucru.
Si vreau sa mai precizez ca nu eu l-am pus la zid, ci prietenii si familia. Oare, de ce?
Si, fetelor, nu va mai suparati pe cele care ma ataca.Eu le iert. Oamenii sunt diferiti, fiecare cu modul lui de a gandi, de a judeca problemele.
Eu asta sunt, asa am putut eu sa fac fata situatiei pana acum.
Nu am spus nicio clipa ca il vreau inapoi.
Imi pare rau pentru copiii mei, nu meritau asta.
Da, imi pare rau dupa familia pierduta, dar am inteles ca totul s-a sfarsit.
Eu nu vreau decat sfaturi, idei, cum sa depasesc momentul.
Va multumesc din suflet!
anna
hoppe spune:
Nu, nu se plateste.
quote:
Originally posted by Clover
Se plateste pensie alimentara pana la pronuntarea divortului?
If all else fails, look cute.
anna
hoppe spune:
Doar atat trebuie sa intelegi, ca eu nu sunt "tu".
Sunt o alta persoana, care judeca si vede problema dintr-un alt unghi.
quote:
Originally posted by Happy_in_TO
Raspunzi taios celor care incearca sa te faca sa vezi situatia altfel.
Nu esti deschisa la comunicare cu cei care au un punct de vedere diferit.
Nu vezi nuantele vietii... Nu totul este alb sau negru in viata, nu toata lumea care gindeste altfel este in tabara adversa! De fapt nu este nici o lupta viata asta... Nu sint tabere, nu sint inamici.
Se poate ca nu ma intelegi pentru ca sintem in drumuri diferite spre vindecare si cunoastere personala.
Pentru mine experienta mea de viata a fost in final ceva pozitiv. Mi-a dat sansa sa ma cunosc cu adevarat mai bine. Sa imi testez limitele intelegerii si iertarii. Nu pot spune ca mi-a fost usor, dar mi-am deschis sufletul si l-am lasat sa se vindece. Ura este distructiva. Nu iti va aduce nimic bun. Negativitatea se poate localiza in tine, in corpul tau si se poate manifesta sub forma unor boli. Ai grija...
Masina am inteles ca este pe leasing. Normal ar fi sa o ia cel care o plateste. Daca era proprieteatea voastra era ok sa ai pretentii la ea. Atita timp cit isi plateste pensia alimentara, nu trebuie sa asigure si masina in leasing.
Imi pare rau ca m-ai perceput ca pe o persoana din tabara adversa. Am incercat sa te sfatuiesc sa iti tii copiii departe de drama ta personala.
anna
hoppe spune:
Mama draga, eu stiam de luni bune unde se recreaza sotul meu, nu trebuia sa-l pandesc!
Si, daca nu m-as fi dus eu cu copiii, acestia s-ar fi dus singuri.Stiau drumul.Doamna a fost prietena cu noi.
Dar, iar confunzi situatia ta, cu situatia mea.E total diferita.
quote:
Originally posted by Happy_in_TO
Este ok sa spui copilor adevarul.
Dar nu sa ii iei cu tine si sa iti pindesti sotul in scara blocului ca sa le arati cum iese de la amanta din casa!!!! Voi chiar nu va dati seama de faptul ca acest gest este un abuz?? Vai.. si baiatul a sarit sa o bata pe amnata... Chiar nimeni nu vede anormalitatea???
Copiii sint copii... Indiferent de virsta, ei se vor raporta parintilor lor in relatia de copiii. Nu sint adulti!
Partajul se face cu ajutorul avocatilor. Iar avocatii sint platiti sa isi faca munca, nu sa ofere consiliere clientilor. A zis avocatul ca si-a pierdut mintile...Ca nu site pe ce lume traieste... Ei na.. E psiholog??
anna
hoppe spune:
Eu divortez de sotul meu.
Copiii doresc sa aibe o relatie cat mai buna cu el.
Dar,asta trebuie sa o priceapa in primul rand el.
Imi va dovedi lucrul acesta atunci cand o sa arate respect si cand va renunta la minciuni si manipularea copiilor.
Un om demn, pleca dupa noua iubita fara sa arunce cu noroi in vechea familie. De ce face asta?
quote:
Originally posted by valen
Anna, nu-ti dau sfaturi pt. ca nu sunt in masura s-o fac. Din postarile tale inteleg ca suferi foarte mult pentru situatia in care te afli in prezent si ca nu doresti sub nici o forma sa sufere si copiii tai.
Nu am inteles insa daca ai reusit sa clarifici (fata de tine) cine divorteaza: tu de sotul tau sau copiii tai de tatal lor.
am avut nefericita ocazie de a urmari de-a lungul anilor, povestea unor amici de familie. El, un mare iubitor de femei, petrecaret si dornic de aventuri, ea, femeia frumoasa, calda, blanda, mama ideala, gospodina desavarsita, omul care nu te lasa nevoie si este mereu langa tine, gata sa-ti sara in ajutor. Si copilul lor. Inca de cand eram mica o auzeam pe ea confesandu-se mamei si spunandu-i ce viata mizerabila de familie au, cum el e mai mult in delegatii si nu se implica deloc in cresterea baiatului lor. Cand copilul avea 6 ani, ea a vrut sa divorteze insa copilul s-a opus "pt. ca nu vroia sa creasca fara tata", asa incat ea, s-a hotarat sa suporte toate minunile de dragul copilului. Stiu ca intre cei doi (de acum) barbati nu a fost nici o legatura, ca el, copilul, n-a fost in ochii tatalui decat "fii-tu", iar ea era "ma-ta". Stiu ca ea, mama, vorbea de multe ori de fata cu noi si baiatul ei si spunea ca taica-su' nu-l iubeste, ca nu este interesat de soarta lor, ca le face viata un chin si ca in afara de femei, altceva nu iubeste.
Acum, (cand "copilul" are 32 de ani, ) mama, ramasa singura, a decis ca nu mai poate indura situatia (nu-i asa, copilul a plecat si sacrificiul ei a fost in zadar...)si a decis sa divorteze, numa ca, pentru a pastra apartamentul in care au locuit toata viata, trebuie sa -i dea sotului suma de bani cuvenita. De unde s-o ia, de unde s-o ia (pe suma de bani, adica), ei bine, de la baiatul ei, care, in prezent, si-a dat acordul (chipurile) pt. acest divort. Acum, a revenit in scena tatal (pt. care n-am avut niciodata respect si pe care l-am dispretuit profund pt. compotamentul dezgustator): i-a sugerat propriului copil sa-i dea o suma de bani mult mai mica (da, negocierile divortului au avut loc intre tata si fiu) cu conditia ca mama-sa sa renunte la unele obiecte pe care si le dorea. Aceasta n-a fost de acord, s-a simtit tradata de copil, tatal a profitat de slabiciunea lor, si-a invitat baiatul intr-o excursie in strainatate (unde a si negociat pretul final pe partea sa de apartament, vazandu-si interesul)iar in prezent, mi s-a povestit ca mama, femeia inselata care si-a sacrificat viata pt. binele copilului a trebuit sa "suporte" inca o "insulta" din partea copilului, pe motiv ca acesta "nu si-a respectat cuvantul" si "s-a dat de partea tatalui dupa toate eforturile care au fost facute pt. el". Nimeni nu intelege cum a fost posibil un asemenea deznodamant dureros (dureros pt. mama, evident), ca doar ea a facut tot ce-a putut pt. fericirea copilului iar el, copilul, cade in plasa tatalui de cate ori acesta ii adreseaza doua vorbe bune.
Am tot stat si m-am intrebat, cum de a fost posibil ca ea, mama perfecta, sa nu observe in toti acesti ani ca baiatul ei isi iubea tatal ( asa cum a fost: curvar, dezinteresat, rece, nepasator, sot cu un caracter mizerabil) si ca, desi stia ca isi petrece noptile cu alte femei, el cersea totusi atentia si dragostea lui, il iubea, ca dovada ca la primul semnal pe care l-a primit, s-a dus la el, tatal lui.
Anna, sper sa gasesti puterea de a face asa cum este mai bine pt. linistea si fericirea copiilor tai. Cei care sufera nu arata intotdeauna,(eu il cunosc bine pe "copilul" de mai sus si niciodata nu mi-a lasat impresia c-ar suferi) asa ca nu e musai sa citesti tristetea in ochii copiilor tai, oricat de mult i-ai cunoaste.
Mult succes
www.flickr.com/photos/10388560@N04/?saved=1" target="_blank">Ines Nicole si Sarah Marie
anna
stralucitor1 spune:
quote:
Originally posted by hoppe
Parinti despartiti? Nu o sa ma convingeti niciodata ca doi parinti despartiti mai pot oferi copiilor ceea ce le ofereau cand erau impreuna.
anna
Anna, iti inteleg suferinta si ai dreptate in ceea ce afirmi, avand in vedere contextul din ro. Insa aici am invatat - si ma refer la familiile prietenilor- ca se poate trai echilibrat si intr-o familie "allargata" cum se numeste aici, "largita" pe romaneste...sa ii vezi cum se aduna ex- sotul cu noua familie, ex-sotia cu noua familie cu copiii proprii si cu cei "dobanditi" si cineaza impreuna, umplu pizzeriile, parcuri de distractie etc ( si It e o tara traditionalista rau de tot). Daca e adevarat ce spui "ca nu mai pot oferi ce le ofereau cand erau impreuna" eu as zice ca dupa ce se linistesc apele pot (...si trebuie) sa le ofere mai mult decat atat.
hoppe spune:
Este doar un bun avocat, care din intamplare mai are o specializare in consiliere pe probleme de familie.
De unde stii tu ca nu este chiar un avocat deosebit?
Mai...iar tragi concluzii si le stii pe toate!
quote:
Originally posted by hoppe
Mama draga, eu stiam de luni bune unde se recreaza sotul meu, nu trebuia sa-l pandesc!
Si, daca nu m-as fi dus eu cu copiii, acestia s-ar fi dus singuri.Stiau drumul.Doamna a fost prietena cu noi.
Dar, iar confunzi situatia ta, cu situatia mea.E total diferita.quote:
Originally posted by Happy_in_TO
Este ok sa spui copilor adevarul.
Dar nu sa ii iei cu tine si sa iti pindesti sotul in scara blocului ca sa le arati cum iese de la amanta din casa!!!! Voi chiar nu va dati seama de faptul ca acest gest este un abuz?? Vai.. si baiatul a sarit sa o bata pe amnata... Chiar nimeni nu vede anormalitatea???
Copiii sint copii... Indiferent de virsta, ei se vor raporta parintilor lor in relatia de copiii. Nu sint adulti!
Partajul se face cu ajutorul avocatilor. Iar avocatii sint platiti sa isi faca munca, nu sa ofere consiliere clientilor. A zis avocatul ca si-a pierdut mintile...Ca nu site pe ce lume traieste... Ei na.. E psiholog??
anna
anna