Casnicia mea a fost o minciuna?
Raspunsuri - Pagina 13
oocristina spune:
Buna Anna,
Nu iti mai fa griji de venirea lui de miine. Gindeste-te doar la copii tai. La baietii tai. Fii fericita pentru ei. Si incurajeaza cit mai mult legatura dintre ei si tatal lor. Nu il scuti pe el de responsabilitatea cresterii si educatiei lor. Chiar deloc. Baietii au nevoie de mama dar mai ales de tata in aceasta perioada a vietii lor. Le va fi model, indiferent ca vrei tu asta sau nu. Si mai bine sa fie un model atent decit un model inxistent in viata lor.
Apoi copii tai au si ei drepturi in casa. Au dreptul sa isi invite prieteni, au dreptul la viata lor. Chiar daca tu tii casa si o administrezi, casa este si a lor. Si ei pot fi gazde. Deci si ei au dreptul sa aiba invitati. Considera-l - pe inca sotul tau - invitatul baietilor tai. Si incurajeaza intilnirile lor. Decit sa invite cine stie ce prieteni ciudati in casa, mai bine tin legatura cu propriu lor tata. Un invitat.
Detaseaza-te. Departeaza-te. Pur si simplu, stai in pat in timpul vizitei. Sau nu iesi din camera ta. Sau fa dus si simte-te ca acasa. Lafaieste-te!
Cind vin colegi / prieteni de-ai baietilor, te agiti mult? Nu cred. Cel mult o apa si un dulce. Exact asa va fi si miine. Un prieten a baietilor. Din politete poate o apa. Atit, si nimic mai mult. Discutii doar daca este necesar, scurte. Nu sta cu ei. Nu te intinde. Exact ca la prietenii lor. Este dreptul lor la intimitate si viata comuna.
Repete-ti ca vei fi tare. Repeta-ti ca este bine pentru baietii tai, chiar foarte bine. Si incurajeaza legatura lor. Cit mai mult. Indiferent de durerea ta, baietii sunt baieti, si au nevoie de tatal lor. Doar atit sa ai in minte, si vei reusi.
Iti doresc forta maxima. Stiu ca vei face fata cu brio. Esti o doamna si vei sti sa te descurci. Esti o mama extraordinara si stii ce este bine pentru baietii tai.
Si nu il ierta cu cheltuielile. Daca vrea lista, fa-i lista. Nu este vorba ca ii dai explicatii, nici pe departe. Dar te va ajuta si pe tine sa gestionezi si mai bine banii. Si sunt sigura ca vei vedea ca nu contribuie chiar pe jumatate. Sunt baietii lui si permite-i sa si-i asume. Nu te lasa rugata.
Cheltuielile cu copii depasesc mult planurile noastre. Pune tot pe lista, banii de transport, banii de buzunar, iesirile lor cu prietenii, alimentele din supremarket, pixurile, caietele, chiar si spuma de ras a baietilor, nu mai stiu. Tot. Factura de la energie, imparte la 3 si 2/3 este a lor. Deci el sa dea jumatate din cei 2/3 a baietilor. TOT. Sunt si copii lui. Lasa orgoliul, lasa tot. Daca vei reusi sa stringi ceva banuti, pui pentru un concediu. A, dar jumatate din cheltuielile baietilor in concediu, ceri de la el.
Banii nu au legatura cu dragostea, nu au legatura cu divortul. Nu confunda orgoliul cu prostia. Baietii vor avea cheltuieli din ce in ce mai mari. Si nu este corect ca el sa munceasca si sa cheltuie pentru alte femei. Are copii lui, baietii lui, mindria voastra. Nu este corect fata de copii. Este dreptul lor.
Spor. Si incredere!
hoppe spune:
Am scapat de grija vizitei de maine.
Cand m-am intors in seara asta, am aflat cu surprindere ca a venit acasa,de dimineata, imediat dupa ce am plecat la servici. A stat jum de ora, si-a facut o cafea, si s-a uitat pe calculator.
Aflase ieri de la copii ca, saptamana trecuta, am reinstalat totul pe calculator.
La reinstalare, am avut surpriza sa gasesc un program instalat de el, cu ajutorul caruia controla tot ce se scria pe calculator, recupera inclusiv parolele.Probabil era curios sa vada daca am descoperit ac program, eu stiu ce o fi fost in mintea lui?
Dar nici el nu a avut ce sa afle, pentru ca eu nu foloseam calculatorul de acasa, si, chiar si asa, nu aveam nimic de ascuns.Doar de cand va scriu voua intru si de acasa, asta dupa stergerea programului minune.
M-am suparat foarte tare ca i-ar a facut de capul lui.
Stabilisem cu el ca nu are ce sa mai caute in casa daca eu nu sunt. Si ca in principiu sa ma anunte.
Aiurea.Nu a respectat nicio intelegere.
De ce am stabilit asa? Pentru ca ultima oara cand a venit a luat acte fara sa spuna ceva. Noroc ca am fost inspirata si am facut copii, ca acum umblam de imi sareau capacele.
De ce naiba a venit, asa pe furis? ce mai pune la cale?
Parca isi da silinta sa ma scoata din pepeni.Parca in mod special vrea sa imi arate ca putin ii pasa de ce stabilim.
Sau, pur si simplu nu realizeaza ca aici nu mai este casa lui, ca nu mai este capul familiei, ca de acum fiecare este pe drumul lui.
Poate nu pricepe, el a fost obisnuit sa faca numai ce a dorit.Cum am mai spus, inca ma considera proprietatea lui, nu realizeaza ca nu mai sunt nevasta-sa, ca trebuie sa ma respecte ca pe o femeie oarecare, eu nu mai am nicio obligatie fata de el.
Sunt multe chestii la care nu s-a gandit, pe care de abia acum le vede.El nu a stiut, nu a realizat nicio clipa ce inseamna divortul. El credea ca totul va ramane la fel, casa deschisa mereu, eu aceeasi, doar ca el va sta pe unde ii pofteste inimioara.
Stia cat de mult il iubesc, stia ca nu pot trai fara el, si, tocmai de accea a gandit asa.
Schimbarea mea si acceptarea situatiei de catre mine a fost o mare surpriza pentru el,lucruri pe care nu le-a luat in calcul.
Da, chiar i-am oferit o mare surpriza, i-am demolat toate planurile.
Daca as fi avut puterea ca, inca de la inceput sa nu sufar si sa-i arat indiferenta, sa fiu dura si categorica, sunt convinsa ca ii trecea nebunia imediat, nu si-ar fi permis sa ma joace asa, poate nici nu se ajungea aici.
Dar, Dumnezeu asa a vrut!Si poate a stiut de ce!
anna
hoppe spune:
Oocristina, vreau ca baietii mei sa pastreze legatura cu tatal lor, dar nu asa.
El vrea sa stea toata ziua in preajma noastra.Bun, dar acum nu se poate.Aveam inimile ranite, si eu si copiii, si nu ne putem obisnui cu plecarile lui.
Cat a tinut distanta, adica s-a intalnit cu copiii la cateva zile, chiar saptamana, parca a fost mai bine.Acum, de cand si-a intensificat intalnirile cu ei, copiii au unceput din nou sa sufere.Cel mic merge pana acolo incat face febra si crize de respiratie.
De mine nu mai zic nimic, pentru ca eu l-am evitat cat am putut.
Nu stiu cum sa fac.
Daca intalnirile sunt prea dese este rau, daca sunt prea rare iar nu e bine.
Dar, lui nu prea ii pasa de moralul copiilor, face numai cum il taie capul.Asa cum un an de zile a mintit ca este in delegatii, asa ar putea sa minta si acum, ca sa respecte distanta dintre vizite (pt copii).
Incerca fortat, sa imi impuna ideea lui nebuneasca de a fi mereu in preajma noastra.Trebuia sa se gandeasca din vreme si sa vada daca nu era mai bine sa nu o ia pe carari gresite.
Programul de vizita pe care el il doreste este un program ....ca si cum nu ar fi divort.
Daca le-ar fi fost copiilor bine, poate inghiteam. Dar ne zapaceste de tot.
E pornit sa nu ma lase sa imi vad de viata mea, sau, nu ii pasa.
Lui sa ii fie bine, ca restul nu conteaza.
Chiar nu stiu cum sa fac.
anna
zepellina spune:
Nu mi se pare corect , continua sa isi bata joc de tine si copii....si te doare sufletul cand ii vezi cum sufera. Eu asta nu suport, atunci am o furie si o putere, cred ca as distruge pe oricine.
Mi se pare josnic, asa a fost si la mine, face toate astea pt ca se simte vinovat, nu isi asuma nici noua viata aleasa de el.
La noi venea in w-e, apoi pleca, dar deschidea iarasi rana FARA SA II PESE pt ca da, conta doar el si acum la fel.
Mi-a placut fraza ta "Dar, Dumnezeu asa a vrut!Si poate a stiut de ce!", asa e.
La un moment dat mi-a deschis ochii un prieten , care vedea din afara si i se parea ca sunt extrem de slaba ca il las sa ne joace asa, sa dam raport unde si de ce, asta dupa tot ce a facut. Incet incet mi-am revenit, el nu mai inseamna aproape nimic si sunt in stare sa fac cum vreau acum, dar imi dau seama ca l-am lasat prea mult sa ma calce, sa plece si sa loveasca ranile.
mariamunteanu spune:
Hoppe, ar trebui sa stabiliti zile si ore de vizita.
Schimba yala, ca sa nu mai vina cand vrea - nu are ce cauta in lipsa ta.
Maria
hoppe spune:
Dupa ce am vayut ca a luat din acte, i+am cerut cheile de la casa.Mi le-a dat, cu strngere de inima.
Nu am vrut sa impun un program, credeam ca a inteles ca noi nu ne putem vindeca daca nu pastreaza distanta.
Stia f clar ca nu mai are ce sa caute in casa.Cine stie ce o fi in mintea lui.
Mai nou cred ca a observat o raceala si din partea copiilor.
Eu cred ca de abia acum incepe sa se trezeasca, sa simta lipsa casei, a tot ceea ce a avut (prea mult si prea usor).
A simtit nevoia sa treaca pe acasa, sa-si faca o cafea...hm!
Prea tarziu.
quote:
Originally posted by mariamunteanu
Hoppe, ar trebui sa stabiliti zile si ore de vizita.
Schimba yala, ca sa nu mai vina cand vrea - nu are ce cauta in lipsa ta.
Maria
anna
Miluna spune:
Anne, am trecut si eu printr-un divort, si slava domnului am reusit sa trecem peste ce a fost mai greu si sa ne linistim cu totii. Imi permit sa-ti dau si eu niste sfaturi.
In primul rind, in perioada de divort devenisem si noi rautaciosi unul cu celalalt. Si am inteles ca oamenii devin rai atunci cind sufera. Cind am incetat sa mai suferim, ne-am calmat si nu am mai aruncat cu vorbe grele. Poate te ajuta sa accepti jignirile si rautatile care vin din partea lui daca te gindesti ca le face pentru ca sufera. Ca a gresit mult e adevarat, ca nu si-a dat seama ce face si ce consecinte vor fii iarasi e adevarat. Dar ce mai conteaza acum? Ati ajuns intr-un punct din care nu va puteti intoarce, si cel mai bun lucru in clipa de fata este sa gasesti o cale sa te linistesti. Ura si stresul iti fac rau in primul rind tie, si, evident, si copiilor. Incearca sa te detasezi, incearca sa nu-l mai urasti, incearca sa fii tu persoana calma. Inceraca sa fii un model de demnitate pentru copiii tai.
Practic, cu cit il vezi mai putin, cu atit o sa fii mai bine. Faci bine ca incerci sa-l eviti. Ai nevoie de timp sa te calmezi. Ai sa vezi, cu timpul, nu ai sa mai suferi asa de mult si faptul ca va intilniti nu te va mai afecta asa de tare. Totul e sa te obisnuiesti fara el.
Cat despre copii, cel mai bun lucru e sa le stabilesti un program fix de intilnire cu tatal lor. Eu as zice ca o data pe saptamina e suficient. Crede-ma, e foarte important ca sa aiba un program fix. Copii sunt derutati daca nu au un program, azi poate vine, maine poate nu vine, ei asteapta, sunt derutati. Cind e un program fix, se obisnuiesc cu el si se calmeaza. Crede-ma, am trecut si noi prin asta.
hoppe spune:
Da, asa este.Daca as sti ca sufera as trece mai usor peste tot.Asta am vrut si eu sa zic cu cateva mesaje in urma, dar nu am fost inteleasa, am fost criticata.Eu nu pot sa ii fac rau, pentru ca l-am iubit nebuneste.Dar mintea trebuie "mintita", ca sa se poata obisnui si detasa.
Despre programul copiilor, pur si simplu nu vrea sa inteleaga. Mai las pana la pronuntarea divortului, si pe urma pun piciorul in prag. Cum deschid gura ma ameninta ca o sa-mi ia copiii.
A depus la dosar un program dupa placerea lui!!!!!!! Ceva la modul de 3 ori pe sapt vizita, 2 sambete si duminici la el, 2 luni vara si 1 luna iarna impreuna cu el, plus sarbatori religioase (alternativ), zile de nastere, de nume, ziua lui petrecute tot cu el.
Mi s-a facut parul maciuca, nu din alt motiv, dar asa cum vrea el pur si simplu nu ma lasa sa imi continui viata.
Nu a tinut cont nici macar de programul scolar f incarcat al copiilor.Vine admiterea la liceu.
Bineinteles ca nu am fost de acord.Daca doreste un astfel de program mai bine ramanea acasa, asta nu mai este despartire.
Eu cred ca este suficient o data pe saptamana,2 sambete si duminici pe luna, 2 sapt vara, o sapt iarna, plus alternativ sarbatori religioase, plus aniversari.
Macar pe hartie sa fie ceva normal.
Oricum, nu am sa respect strict programul, nu vreau sa ii spun, dar o sa las copiii sa il vada de cate ori doresc.Dar macar sa nu ma aibe la mana cu hartia de la tribunal.
Eu nu inteleg un lucru.
Daca sufera, de ce a facut toate astea si nu si-a vazut de familie?Un om nu poate sa faca lucruri care il fac nefericit.Eu cred ca nu prea sufera, sau, Dumnezeu sa ma ierte, chiar sunt rupta de lume.
quote:
Originally posted by Miluna
Anne, am trecut si eu printr-un divort, si slava domnului am reusit sa trecem peste ce a fost mai greu si sa ne linistim cu totii. Imi permit sa-ti dau si eu niste sfaturi.
In primul rind, in perioada de divort devenisem si noi rautaciosi unul cu celalalt. Si am inteles ca oamenii devin rai atunci cind sufera. Cind am incetat sa mai suferim, ne-am calmat si nu am mai aruncat cu vorbe grele. Poate te ajuta sa accepti jignirile si rautatile care vin din partea lui daca te gindesti ca le face pentru ca sufera. Ca a gresit mult e adevarat, ca nu si-a dat seama ce face si ce consecinte vor fii iarasi e adevarat. Dar ce mai conteaza acum? Ati ajuns intr-un punct din care nu va puteti intoarce, si cel mai bun lucru in clipa de fata este sa gasesti o cale sa te linistesti. Ura si stresul iti fac rau in primul rind tie, si, evident, si copiilor. Incearca sa te detasezi, incearca sa nu-l mai urasti, incearca sa fii tu persoana calma. Inceraca sa fii un model de demnitate pentru copiii tai.
Practic, cu cit il vezi mai putin, cu atit o sa fii mai bine. Faci bine ca incerci sa-l eviti. Ai nevoie de timp sa te calmezi. Ai sa vezi, cu timpul, nu ai sa mai suferi asa de mult si faptul ca va intilniti nu te va mai afecta asa de tare. Totul e sa te obisnuiesti fara el.
Cat despre copii, cel mai bun lucru e sa le stabilesti un program fix de intilnire cu tatal lor. Eu as zice ca o data pe saptamina e suficient. Crede-ma, e foarte important ca sa aiba un program fix. Copii sunt derutati daca nu au un program, azi poate vine, maine poate nu vine, ei asteapta, sunt derutati. Cind e un program fix, se obisnuiesc cu el si se calmeaza. Crede-ma, am trecut si noi prin asta.
anna
hoppe spune:
Am fost la medic.Sunt noduli, postraumatic (m-am lovit).
Mi-a dat tratament.Daca se retrag, super, daca nu trebuie operati.Nodulii de genul asta nu se stie niciodata cum evolueaza.Trebuie supravegheati.
anna
hoppe spune:
Maria, nu vreau sa schimb yala decat de luni incolo.
A aflat de la copil ca am fost la spital.
M-a sunat sa ma intrebe ce fac, sa vada ce este cu mine.
I-am spus ca despre copii vorbim oricat, dar despre mine nu il mai intereseaza, este doar problema mea.Si am refuzat sa vorbesc.
M-a intrebat care mai sunt gandurile mele, cu ce noutati vin la proces sapt viitoare??!!!
Stiti, parca ar vrea sa spuna ceva, dar asteapta de la mine, nu vrea sa ia initiativa.Teoretic, ca practic, eu nu dau inapoi.
Si tot imi repeta ca l-am alungat de langa mine.
I-am spus ca vina nu a fost a mea, a fost a lui.
Iubirea intre soti trebuie cultivata, nu cade din pom.Cand simti ca scade in intensitate, trebuie sa ai putere sa o infloresti, sa vezi partile bune ale celuilalt.Practic, trebuie sa stii cum sa iubesti ce are mai bun cel de langa tine.
Asa, la primul moment de slabiciune, se duce naibii totul.
Si, in niciun caz, nu te gandesti la binele familiei cand iti faci o amanta. Din start, tb sa fii constient ca relatia cu sotia este in pericol, ca familia se poate destrama.
Nu poti sa primesti, daca nu oferi!
El, ce mi-a oferit ca femeie, nevasta?
Deci, era numai obligatia mea sa intretin relatia.
I-am spus sa ne lase sa ne obisnuim, sa pastreze distanta. Reactia lui a fost de genul, cum, sa il uitam?
I-am amintit de noua lui viata, ca a facut o alegere.
A...bineinteles ca iar ma insel, el nu a ales nimic.
Culmea, are tupeul sa imi spuna ca tot aNUL SI-A CERUT SCUZE SI A VRUT SA REPARE. Cum naibii? Eu unde am fost de nu am vazut?
Eu stiu doar ca era mereu plecat, ca refuza orice relatie sot-sotie, ca ma ignora si....mereu era absent.
Stiti ce mi-a spus de sarbatori? Ca divortam si pe urma , dupa 3-4 luni ne recasatorim.
Ori isi bate joc, ori vorbeste adevarat si chiar a luat-o razna.
quote:
Originally posted by mariamunteanu
Hoppe, ar trebui sa stabiliti zile si ore de vizita.
Schimba yala, ca sa nu mai vina cand vrea - nu are ce cauta in lipsa ta.
Maria
anna