S-a incheiat un vis...(partea a doua)
Raspunsuri - Pagina 18
Piranda spune:
Pitzinuca am activat PM-ul. Sper sa si functioneze.
Cristina,esti mai mereu in gandurile mele si ma rog la DD sa-ti limpezeasca inima si mintea si sa te ajute sa te linistesti.Mi-am amintit ca atunci cand eu treceam prin clipele grele, un prieten de familie mi-a dat cel mai frumos cadou:
O fotografie cu Isus pe spatele caruia scria:
I never said iti would be easy. I only said it would be worth it!
Si inca ceva. Incearca sa traiesti fiecare zi pentru ceea ce este. Bucura-te de fiecare clipa si incearca sa multumesti lui DD pentru lucrurile frumoase pe care le ai ...nu fi trista pentru cele care nu le ai...Daca stai sa calculezi, cantarul trage mai greu la lucrurile bune. Numai daca-ti pui puiutul pe cantar si trage greu de tot la lucrurile pozitive.
si sper ca maine sa ai parte de o zi plina de soare in suflet!!!
pitzinuca spune:
off topic, si scuze: Piranda ti-am scris
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
Contrapunct spune:
Cristina, ce mai faci? Sper ca povestea ta are un sfarsit fericit, orice ar insemna asta pentru tine.
Imi plac povestile cu happy end.
cristina_ana spune:
Contrapunct, nu v-am uitat! Am promis ca o sa va tin la curent cu finalul povestii mele si eu imi respect promisiunile. Doar ca viata mea a luat o intorsatura atit de neasteptat de frumoasa, incat sincer, mi-a fost teama sa nu cobesc daca va povestesc. Am luat atitea lovituri pana acum, incat am devenit extrem de sceptica si mi-e greu sa cred ca mai pot fi fericita. Dar ma risc si va povestesc, si imi asum inclusiv rosiile in cap care vor urma.
Aproape toata vara am locuit la Brasov la sora mea. Dan a venit in fiecare week-end la noi, statea la un hotel, iar sambetele si duminicile le petreceam impreuna cu Andrei. Am observat o schimbare majora in atitudinea lui, mi-a spus ca va face absolut tot ceea ce este omeneste posibil ca sa fim din nou impreuna. Am primit in perioada aceea atitea declaratii de dragoste, mail-uri scrise din suflet, mesaje, ca sa nu mai spun de orele intregi petrecute la telefon in care imi cerea iertare si in care am incercat amandoi sa ne dam seama cum de am ajuns aici. (nu va mai spun cat a venit factura telefonica in perioada aceea, ne-am fi putut face un concediu impreuna din banii aceia).
Pana la urma am acceptat sa ma intorc in Bucuresti, cu conditia ca el sa-si inchirieze o garsoniera si sa se mute, iar procesul de divort sa mearga mai departe. Si-a inchiriat el garsoniera respectiva si eu m-am intors acasa. Mi-a cerut sa-i dau 6 luni in care sa-mi demonstreze ca si-a revenit, ca stie in sfarsit ce vrea in continuare (adica pe mine si pe Andrei), dar in aceste luni mi-a "cerut" sa ii accord credit complet, sa incerc sa am incerdere in el si mi-a promis ca daca nu o sa reuseasca sa ma faca fericita nu o sa se mai opuna divortului si o sa facem asa cum vreau eu.
Am acceptat sa plecam toti trei in concediu, cu inima un pic stransa la inceput, dar o spun din tot sufletul ca a fost cel mai frumos concediu din viata mea. Am fost cu bebicul nostru la mare si prin Germania. Ne-am distrat asa cum nu am mai facut-o niciodata. Si a avut si el prilejul sa se imprieteneasca cu copilul, efectiv s-a indragostit de el. L-am surprins de multe ori cu lacrimi in ochi cand se juca cu el. Acum cei doi se adora. AM uitat sa va spun ca locuim din nou impreuna si sper sa nu regret niciodata decizia aceasta. Dan este din nou un sot model si un tatic foarte bun pentru Andrei. (aici mai are un pic pana sa se perfectioneze, dar isi da toata silinta si sunt sigura ca va reusi ). De cateva luni eu nu am mai plans. Am momente cand ma simt cu adevarat fericita. Mi se pare o minune tot ce mi se intampla. Psiholoaga noastra mi-a spus ca ajunsesem intr-un moment atit de urat al relatiei, incat nu mai credea ca o sa ne revenim vreodata.
Acum Dan ma suna tot timpul si fara sa-i cer eu imi spune in fiecare moment al zile unde este, ce face, vine devreme acasa, plecam foarte des la munte in week-end, nu am mai avut nici macar o data indoiala ca m-ar insela. Il simt ca e alaturi de mine si de Andrei, il simt ca regreta sincer ceea ce s-a intamplat. Nu imi vine sa cred ca sunt atit de linistita. Un timp tot asteptam sa primesc o noua lovitura, dar vad ca incet-incet reusesc si eu sa ma bucur de viata, de copilul meu, sa rad…
Ceea ce s-a intamplat o sa lase in mod clar o cicatrice foarte adanca in suflet, dar el mi-a primis ca nu o sa regret niciodata ca i-am mai dat o sansa. Am citit amandoi o carte superba, se numeste “Secretul casniciei fericite” de Zig Ziglar. Am gasit acolo toti pasii pe care ar trebui sa-i urmam in situatia noastra . Deviza cartii este ceva de genul “cum sa transformi o casnicie care merge prost intr-una care merge excelent”. Am citit-o impreuna, in fiecare seara cate un capitol, si acum chiar incercam sa punem in practica sfaturile de acolo. Dan, cel putin, este mai entuziasmat decat mine. Imi tot spune: vezi, in carte scrie ca ar trebui sa facem asa, ma cearta cand nu respect sfaturile de acolo, se pare ca a retinut tot ce a citit si e dispus sa le aplice.
Cam asta este in linii mari finalul acestei nebunii din viata mea. Simt ca e un capitol incheat. Nu am garantia ca va fi bine la nesfarsit, dar deocamdata amandoi facem eforturi sa ne revenim complet. Ce va mai fi, vom vedea…
A, si termenul primei infatisari la divort a trecut de mult, dar nu m-am prezentat. Pur si simplu nu am putut sa fac asta.
P:S: Dan mi-a promis ca nu va mai merge niciodata cu masina cu viteza mare si pana acum vad ca s-a tinut de cuvant. E si asta o minune…n-am crezut niciodata ca se poate vindeca de mania vitezei…bine, ca acum are o alta manie, sa faca off-road pe munte, dar asta e o alta poveste...
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
szivarvany spune:
Cris, ce ma bucur ca ai scris !
(eu cred ca toti oamenii merita o sansa)
Sa fiti fericiti cu totii, ca meriti pe deplin !
Daria & GIULIA(2004 08 16)
anangel_lexi spune:
Cristina, ti-am citit povestea de la inceput, te stiam chiar dinainte, citisem postari de-ale tale pe forum, si trebuie sa-ti spun ca ultima ta postare mi-a adus lacrimi de bucurie in ochi. Ma bucur nespus de mult ca lucrurile au luat asa o intorsatura frumoasa, meriti din plin sa fii fericita si baietelul tau la fel!
Iti doresc din suflet ca de-acum incolo povestea ta sa fie una cat mai fericita posibil si peste ceva ani...astept sa ne anunti ca veti fi bunici!
de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Pozele noastre din concurs sunt www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese%20cu%20stil%20si%20farmec&page=1" target="_blank">ana1 si ana2 Va plac?
Contrapunct spune:
Mi se pare extraordinar ca ai avut puterea sa depasesti momentul acesta critic din viata ta. Il felicit si pe Dan ca a avut puterea sa mearga pana la capat ca sa te "recupereze".
Cred ca este cea mai buna decizie pe care o puteai lua si sunt sigura ca nu vei fi dezamagita.
mihaelagrosan spune:
Cristina ti-am urmarit povestea de la inceput, am si eu o piersicuta si te stiam de la topicul acela. M-ai facut sa plang cu ultimul tau mesaj, speram din suflet sa se termine asa povestea voastra. Parintii mei au pierdut si ei un copil si mama a luat-o razna, dar mai apoi cu dragoste si-a revenit. Sora mamei a pierdut copilasul la nastere si la fel ca si in cazul vostru relatia ei cu sotul s-a racit, insa ei nu au reusit sa se mai impace si au divortat. Ceea ce vreau sa spun este ca stiu din experienta familiei mele ca o astfel de drama zdruncina familia si contrar asteptarilor noastre, o dezbina. Ma bucur din suflet ca voi ati fost puternici si ati reusit sa va reveniti. Inseamna ca intre voi este o iubire adevarata si ca stiti amandoi care sunt prioritatile in viata si nu in ultimul rand inseamna ca sunteti oameni puternici si ati reusit sa treceti peste orgolii. Dupa parerea mea asta inseamna o casnicie adevarata, sa treci peste toate incercarile.
Va doresc o viata frumoasa, bebe Andrei sa se faca mare si sanatos, iar voi sa va iubiti mereu si sa fiti constienti ca iubirea binecuvantata de Dumnezeu invinge intotdeauna, trebuie doar sa aveti credinta.
offtopic: Larisa sa iti traiasca si tie piersicuta si vroiam sa-ti spun ca mi-a placut tare mult felul in care ai sfatuit-o pe Cristina si faptul ca ai crezut in casnicia ei.
Mihaela si Elena Maria (9 aug 2006)
Bebe Beca spune:
Cristina,
Ioana 13+ si Rebeca
http://community.webshots.com/user/bebebeca
http://community.webshots.com/user/bebeca2004