Povestea mea
Povestea mea | Autor: andraduska
Mama mea a murit cand eram mica, a murit in fata ochilor mei.N-am putut sa plang, nu stiu de ce, probabil ca nu credeam. Tata m-a crescut singur, nu s-a recasatorit niciodata ca sa nu-mi aduca o mama vitrega. Numai el stie cat s-a chinuit. M-a rasfatat, mi-a facut toate poftele, s-a lasat pe el deoparte ca sa imi ofere mie. M-a iubit enorm si eu pe el. Eram doar noi doi. A tinut boala ascunsa doar ca sa nu sufar. Dar la un moment dat s-a agravat.Avea ateroscleroza si diabet, boli care impreuna si netratate fac ravagii. Am ajuns prea tarziu la spital, medicii au incercat, dar organismul era prea slabit. Eu am stat cu el prin spitale zile si nopti, iar cand am implinit 21 ani a murit. Am simtit atunci ca el e bine si nu mai sufera, nu se mai chinuie. Mi-a fost greu, foarte greu , mai ales ca am ramas singura de-a dreptul pe lume. Am rude, dar nu m-a intrebat nimeni cum ma simt, nu m-a sunat nimeni sa ma intrebe daca mi-e foame sau daca sunt bolnava. Eram in anul 2 de facultate, servici nu aveam. Doar prietenii au fost langa mine si m-au ajutat: m-am angajat temporar, am luat fete in gazda , am terminat facultatea, mi-am cunoscut sotul si m-am casatorit.
Privind din afara, sunt implinita, am realizat multe, toate astea in memoria tatalui meu care m-a crescut sa fiu un om de bine. Dar in sufletul meu simt o durere apasatoare. Am momente cand sunt in pragul depresei, fara un motiv aparent sau care pare a fi prea mic. Dar eu stiu ca am ramas agatata undeva, in timp, in acel moment cand a murit tati! Sunt constienta ca n-am trecut peste pierderea lui, ca m-am schimbat in rau, ca sunt altcineva. Sunt rea, sunt egoista, mereu in defensiva. Si asta pentru ca m-am vazut singura impotriva lumii.Nu plang, iar atunci cand incerc (pentru ca stiu ca m-as simti mai bine)nu pot. Mi se pune un nod in gat si ma blochez.Uneori realizez ca sunt prezenta fizic, dar nu si psihic.
Vreau sa trec peste, vreau sa ma bucur de viata. Sotul meu e langa mine, dar nu mai pot continua asa.
Multumesc ca sunteti aici!
Fericiti!
Raspunsuri
anyella spune:
quote:Sunt constienta ca n-am trecut peste pierderea lui, ca m-am schimbat in rau, ca sunt altcineva. Sunt rea, sunt egoista, mereu in defensiva.Si asta pentru ca m-am vazut singura impotriva lumii.Nu plang, iar atunci cand incerc (pentru ca stiu ca m-as simti mai bine)nu pot. Mi se pune un nod in gat si ma blochez.Uneori realizez ca sunt prezenta fizic, dar nu si psihic.
Daca te ajuta cu ceva eu sint aici
,am tot aceleasi trairi, dar mult mai multe greutati.Tot timpul imi repet ca D-zeu nu iti poate da mai mult decit poti duce.Atit cit voi putea duce eu voi fi "de fier".Nici eu nu imi permit sa pling sau sa cad,mi se pare o dovada de slabiciune,in momentul cind lacrimile vin nevoit le sterg si incep rapid sa fac lucruri care ma scot din starea respectiva.Sint un suflet impietrit,stiu,dar viata nu mi-a dat voie sa fiu altfel! Succes,o sa fie bine!Aniela
coltofeanu spune:
quote:
Originally posted by anyella
Nici eu nu imi permit sa pling sau sa cad,mi se pare o dovada de slabiciune,in momentul cind lacrimile vin nevoit le sterg si incep rapid sa fac lucruri care ma scot din starea respectiva.
Aniela
Cuvintele acestea parca le-am scris eu. Si eu par o persoana puternica... si asta pentru ca nu am vrut sa vada alte persoane "slabiciunile" sau uneori durerea din sufletul meu. Nu-mi place sentimentul pe care il simti atunci cand te compatimeste cineva. Norocul meu , daca pot spune asa, este ca imi indrept atentia catre activitati care ma scot din starea asta. Activitati constructive....job, copii, cumparaturi, curatenie, chiar o coafura noua, o discutie placuta la o cafea , o vacanta etc.
lorellay spune:
Draga mea...te stiu de pe alt site...mi-a sarit in oki ID-ul tau..e acelasi ca pe site-ul X...
Imi pare rau ca suferi asa mult..si nu-ti gasesti liniste...
DIn moment ce te vad pe DC primul gand e ca o sa ai un bb...da?
Oricum bine ai venit aici..o sa-ti placa..mult...si o sa gasesti oameni care te sprijina....
Lorellay 
5+ si 
Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15
naiuta spune:
Bine ai venit aici!
Parca asa vad si eu ca aici sunt multi oameni cu suflet bun cu toate ca si eu sunt inca noua
E trist ce ti s-a intamplat dar eu totusi consider ca ai avut parte de noroc.Sti ca-ti copii au parinti sanatosi si totusi absenti in viata lor?Ori prezenti doar in carne si oase?
Sa fiu sincera eu doar un singur sfat i-ti dau CREDINTA IN DUMNEZEU.
Tu zici ca nimeni nu ti-a fost aproape in suferinta doar DUMNEZEU.Si mie mi-a murit tatal cand eram inca tanara.Mama traieste dar nu a-si spune ca-mi alina vreodata durerea.
Pe mine numai credinta in Dumnezeu ma ajuta.Zilnic ma rog cand ma cand ma culc cu EL in gand cand ma trezesc la EL ma rog.Las mine aici a fost vindecarea.
Crede-ma de cand am descoperit ca prin rugaciune pot trece usor prin viata sunt mai fericita.Ba mai mult niciodata nu am fost la psiholog cu toate ca aproape ca alergam disperata pe strada.
raresionut spune:
Uneori, regretam cuvinte care le spunem prea tarziu si fapte care am vrea sa le fi facut mai demult. Crezi, ca uneori ti-ai fi dorit sa iti iei tatal de gat, sa il imbratesezi si sa ii multumesti aratandu-i acum la randul tau cate poti face pentru el?
Probabil , aceasta lipsa a timpului sa ii poti intoarce recunostinta si sentimentele te face sa fii prea aspra cu tine. Tatal tau, ti-a devenit mama, te-a cunoscut cel mai bine si acum te supravegheaza...lasa-l sa te stie impacata cu tine, sa se bucure de zambetul tau si va zambi si el..e tot ce isi doreste.
Alina
si printul Rares
www.facebook.com/photos.php?id=641242301&ref=pb br / " target="_blank">Pozele noastre
Cand un somnambul merge pe acoperis.....nu-l trezi...se poate prabusi!
Danelutza spune:
Andrada nu pot decit ca sint alaturi de tine 
, iar DC-ul este o familie mare, mereu vei gasi un sprijin, nu ca acel care-l aveai cind traia tatal tau, dar... mai bine decit nimic 
Avem poze in concurs www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=24" target="_blank">Isabella (puiutul in galben) si www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=36" target="_blank">printesaIsabella
andraduska spune:
quote:
Originally posted by lorellay
Draga mea...te stiu de pe alt site...mi-a sarit in oki ID-ul tau..e acelasi ca pe site-ul X...
Imi pare rau ca suferi asa mult..si nu-ti gasesti liniste...
DIn moment ce te vad pe DC primul gand e ca o sa ai un bb...da?
Oricum bine ai venit aici..o sa-ti placa..mult...si o sa gasesti oameni care te sprijina....
Lorellay
Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15
Momentan nu o sa am bebe, dar suntem in tratative. Multumesc ca sunteti aici.
Fericiti!
andraduska spune:
quote:
Originally posted by raresionut
Uneori, regretam cuvinte care le spunem prea tarziu si fapte care am vrea sa le fi facut mai demult. Crezi, ca uneori ti-ai fi dorit sa iti iei tatal de gat, sa il imbratesezi si sa ii multumesti aratandu-i acum la randul tau cate poti face pentru el?
Probabil , aceasta lipsa a timpului sa ii poti intoarce recunostinta si sentimentele te face sa fii prea aspra cu tine. Tatal tau, ti-a devenit mama, te-a cunoscut cel mai bine si acum te supravegheaza...lasa-l sa te stie impacata cu tine, sa se bucure de zambetul tau si va zambi si el..e tot ce isi doreste.
Alina
www.facebook.com/photos.php?id=641242301&ref=pb br / " target="_blank">Pozele noastre
Cand un somnambul merge pe acoperis.....nu-l trezi...se poate prabusi!
Mi-au dat lacrimile citind postul tau. Iti multumesc din suflet! Faptul ca vorbesc cu voi ma ajuta foarte mult pentru ca nu pot vorbi fata in fata cu cineva, aici imi pot deschide sufletul.
Fericiti!
tuinea spune:
Cred ca pentru tine cea mai buna solutie este sa ai un copil. In felul acesta o sa fi foarte ocupata, o sa poti sa-ti pui toata afectiunea, atentia si grija asupra cuiva si o sa te simti mai bine.
Ceea ce trebuie sa intelegi tu inainte de a avea un copil este ca nu grija pe care ti-a putata-o tatal tau l-a omorat si ca tu nu ai nici o vina in ecuatia asta. Am inteles asta din cuvintele tale: s-a neglijat pe el avand grija de mine - nu am citat perfect dar asta ai spus.
Zilele omului sunt ate le da Dumnezeu - independent de noi. Important este ca a fost un tata bun si sunt sigura ca de acolo de unde este stie si ca l-ai iubit si il iubesti si ca i-ai fi oferit tot sprijinul din lume in orice situatie. Important iarasi este sa nu te dai batuta si sa-l faci mandru de ceea ce a crescut - o luptatoare!
Sa fi sanatoasa si curajoasa!
Mindy spune:
Draga de tine..
imi pare atit de rau ca ti-ai pierdut parintii ait de repede, Dumnezeu sa-i odihneasca!
.. Ca nu ai putut trece peste despartirea de tatal tau... Doamne ce greu trebuie sa iti fie.
Dar, fruntea sus! tu esti in continuare fata lui tati, ar fi asa mindru sa te vada cite ai realizat pina acum. El e mereu cu tine chiar daca nu ii simti prezenta fizic.
Incearca sa plingi sa iti descarci inima, sa vorbesti mereu despre el sau cind ti se face dor, o sa vezi ca durerea se mai estompeaza.
Spune-i sotului sa mai aibe rabdare ca ai nevoie de ajutorul si intelegerea lui sa mergi mai departe.
Noi sintem cu tine!
O imbratisare calda pt tine si o floare in memoria parintilor tai deosebiti.