NU Sunt.........bulimica dar am OSD :(
Raspunsuri - Pagina 13
KULTA spune:
quote:
Originally posted by giulia71
Salut Kulta,
Si eu am OCD si depresie si iau prozac si ma simt bine si foarte bine.
Eu am invatat multe despre "boala" asta si stiu cat este de capricioasa si nesuferita, dar cu tratament se tine sub control.
Am avut si obsesia curateniei cand eram adolescenta, mi-a trecut pe la 30 de ani. In schimb am ramas cu teama de microbi, am niste ritualuri, nu consum cola sau bere in restaurante decat din sticla si cel mai greu imi este cand calatoresc, in aeroporturi la toaletele comune samd.
E greu cu boala asta, dar se poate trai okey!
Este ideal ca sotul sa te sprijine si sa citeasca si el pe net despre OCD.
Iti recomand un site www.ocdfoundation.org unde gasesti sfaturi excelente.
Daca doresti, mai vorbim...
Si in nici-un caz sa nu te etichetezi cu boala psihica, asta iti va stirbi increderea in tine si terapia va fi mult mai anevoioasa.
Eu am bagat la cap chestia asta mult mai tarziu, dupa n discutii cu psihiatrii, psihologi samd.
De curand mi-a spus psihiatrul meu ca are clienti care sunt directori de banci cu astfel de boala si se descurca excelent, deci se poate!
Mult curaj si totul va fi okey!
...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!
Giulia, eu am descoperit-o abia recent desi o port de mult. Asta e, sunt pe drumul cel bun si la mine a functionat mult si bine autosugestia. Stiu ca trebuia sa ma fac bine si atunci fac totul pentru asta.
Este pacatoasa "boala" asta si te rupe de ericirea de a te bucura de cei dragi. Asta m-a si determinat sa cer ajutor.
Doamne ajuta si hai sa trecem si de asta.
Daca mai am intrebari, chiar te voi mai deranja.
Sanatate
KULTA spune:
Ar trebui sa editez titlul. Nu sunt bulimica pentru ca: desi vomit, nu ma indop asa cum fac bulimicii.
Nu stiu cum sa traduc in Ro dar am o "altfel de tulburare de alimentatie".
Fetelor, mi s-a spus ca vomatul duce la scaderea densitatii oaselor si la afectiuni ale inimii. Se pare ca dupa o evaluare, au constatat ca am pierdut cm in inaltime. M-au trimis la analize si la testarea densitatii oaselor.
Sunt de-a dreptul disperata. Sper sa nu am nimic la oase desi ma dor rau de cind ma stiu.
Va pup
bird70 spune:
Vomatul distruge dintii 
, acidul ala puternic din stomac iti macereaza dintii in perioada foarte scurta. Eu vomitam la 16-17 ani ca sa slabesc 
, norocul meu ca nu aveam nici un fel de alte probleme emotionale pentru ca ma alegeam cu o boala grava. M-am oprit cand m-am plictisit 
si pentru ca mi s-a parut ca nu dadea rezultate 
.
KULTA spune:
Este foarte adevarat ca distruge SI dintii. Cumplit de ignoranta am fost .
Felicitari pentru puterea de a constientiza ca nu e bine si ca in nici un caz nu ajuta.
bird70 spune:
quote:
Originally posted by KULTA
Felicitari pentru puterea de a constientiza ca nu e bine si ca in nici un caz nu ajuta.
Nu merit felicitari pentru ca nu am constientizat ca este rau ceea ce faceam. Norocul meu a fost ca eram foarte echilibrata si nu aveam nici un fel de drame in viata si in felul asta nu am fost predispusa la bulimie. Eu vroiam sa slabesc (si nu eram grasa
) si asta mi s-a parut o idee buna. Am renuntat pentru ca nu am slabit asa miraculos cum ma asteptam, deci comportamentul meu nu a fost recompensat si nu a exista motiv sa continui. Nu stiu in ce masura problemele mele cu dintii se datoreaza acelei perioade dar o sechela cu care am ramas este faptul ca vomit foarte usor. Daca tusesc putin mai tare, vomit 
, la dentist sunt foarte stresata ca daca imi atinge putin in spatele gurii sau pe limba imediat vomit , stau cu un bol in brate , chiar si cand ma spal pe dinti daca dau cu periuta mai in spate imi vine sa vomit.
Elise spune:
chestia asta cu vomitatul...si mie mi se intimpla cind incerc sa ma fortez sa maninc. Si cum nu-mi vine sa maninc deloc atunci cind am perioade mai proaste (cind sint foarte obosita, bolnava sau trista din diverse motive) ma fortam initial sa maninc si ... rezultatul era ca vomitam imediat.
Am renuntat sa incerc sa ma indop cu de-a sila din motivul asta. Nu pot sa maninc toata ziua, nu maninc si gata. Mai ales ca ma "repar" destul de repede, si imi revine si apetitul. Apetit care nu e el prea mare, oricum, dar... supravietuiesc cu el.
Sinistru este faptul ca am avut cazuri de anorexie in familie, sper sa nu fie vreo inclinatie spre asa ceva. Deocamdata n-am avut, oricum, episoade majore de "greva foamei", care sa dureze mai mult de citeva zile.