pretul platit de femei...
Raspunsuri - Pagina 9
gudinde spune:
Bonamea,
Acum 6 luni ai deschis un subiect legat de patroni: patronii si mamele
Imi pare rau sa observ ca atitudinea ta nu s-a schimbat. Atunci ne povesteai de experienta ta nefericita ca bona interna la o familie in Bucuresti. Atitudinea ta "cine nu e cu mine e impotriva mea" s-a regasit si pe acel topic. Ai folosit acolo un limbaj care nu cred ca-ti face cinste si care ti-a adus si avertismentul. In acel topic insa ai primit si o multime de sugestii de la fete, sugestii care te-ar fi putut ajuta.
Mi-am recitit postarea mea de la acel topic. Atunci nu aveai un loc de munca, deci nu pot spune ca acea postare se potriveste intrutotul si aici, dar anumite elemente cred ca se potrivesc inca, asa ca am sa o repostez.
"Postat pe 06/10/2007
Bonamea,
Am sa incerc sa-mi structurez postarea in doua parti: in prima sa-ti expun si viata unei tinere (am aproape 30 de ani) cu studii iar in a doua sa-ti dau cateva idei legate strict de problema ta.
Eu lucrez la o multinationala si sa stii ca si eu am de suportat multe, multe nedreptati, potlogarii si marlanisme. De multe ori a trebuit sa-mi inghit cuvintele desi aveam dreptate. Nu stiu cat de neplacut era ca bona interna si daca ai fi putut sa te intelegi pana la urma cu catelul, cu problema mancarii etc, dar sa stii ca nici lucrul intr-o firma nu este scutit de frecusuri, nedreptati si umilinte. Ba mai mult pot sa-ti spun ca responsabilitatea aici este enorma. Sunt nopti multe in care nu pot sa dorm si ma gandesc cum am facut aia, cum o s-o fac pe ailalta. In privinta timpului, caci ziceai intr-o postare a ta ca seara esti franta si practic nu mai ai timp pentru tine. Sa stii ca si eu muncesc pana seara in mod regulat. Vin acasa, fac un dus si am picat in pat.
Iar salariul meu este mai mare decat al unei bone dar nici pe departe cat de mare cred unii ca sunt salariile in multinationale.
In legatura strict cu problema ta. Eu cred ca trebuie sa te axezi pe a-ti gasi de lucru. Poate o sa ti se para dur ceea ce iti spun, dar chiar daca acest topic ar fi fost plin de postari care sa te mangaie si sa-ti spuna cat de nenorocit e sistemul asta si ce victima esti tu, nu te-ar fi ajutat la nimic.
Ligeea careia tu i-ai raspuns extrem de urat ti-a dat un sfat, o idee. Si inca una buna. Daca iti plac copiii, ai experienta in cresterea lor (caci ti-ai crescut proprii copii) si nu doresti frecusurile la care este supusa o bona interna incearca un after-school. Ia 1-2 copii de la scoala, ajuta-i cu temele, le pui de mancare si ai grija de ei pana vin parintii. Sau daca crezi ca nu iti poti permite sau nu ai cum sa faci asta incearca sa te angajezi tu la un after-school.
Sau incearca sa te angajezi la o scoala care are internat. Matusa mea care a stat o viata acasa sa aiba grija de copii s-a trezit la un moment dat cu copiii mari, fara prea mari calificari si/sau experienta. Dar cu atitudinea de vreau sa muncesc a tot batut pe la porti si a gasit un liceu cu internat unde are grija de copii. Stii cum a convins-o pe directoare sa-i dea postul? A spus ca desi nu are calificarile care se cer le va obtine in timp, iar ceea ce ea are si alte femei cu calificari dar foarte tinere nu au este experienta cresterii unor copii si va avea grija de copiii din internat ca de ai ei. A luat interviul. Dar sa stii ca in mana castiga ceva mai putini bani decat o bona.
Ai putea sa incerci sa te angajezi la Posta. E mare lipsa de personal pt ca salariile sunt f mici, dar ai carte de munca ceea ce tu iti doresti si in plus nimeni nu zice ca trebuie sa stai pana la pensie. Sti sa lucrezi pe calculator, te poti califica la locul de munca si dupa aceea te poti muta la una din firmele de curierat care platesc mai bine..
O alta slujba la care nu conteaza varsta, nu trebuiesc calificari si se cauta oameni este la call-center-uri. Si salariile sunt comparabile, daca nu chiar un pic mai bune decat la bone. De curand Romtelecom a avut o zi de strangere de CV-uri si avea slujbe pt call-center. Suna si cere sa vorbesti cu cei de la Resurse Umane si trimite un CV in care sa pui accent pe atu-urile tale: adaptabiliatate mare (ai lucrat in varii domenii), putere mare de lucru sub presiune (lucru in fabrica), experienata si disponibilitatea de a lucra in schimburi (tot din fabrica), experienta in lucrul cu oamenii/clientii si doleantele lor (ai avut cliente cand lucrai goblenuri).
Si nu te dezarma daca vei primi o multime de raspunsuri negative sau uneori nici un raspuns. Sa stii ca si noi tinerii cu calificari inainte sa prindem nu un job, ci un interviu am trimis zeci de CV-uri fie prin e-mail fie cu CV-ul in mana ciocanit pe la firme: aveti pozitii vacante pentru ...., as putea lasa un CV?
Iar la un interviu, cum zicea o membra, schimba-ti atitudinea: incearca sa te axezi pe atu-urile tale, pe capacitatea ta de a face fata oricarei provacari, pe experienta de viata acumulata etc. nu pe negativ, pe ce ti-au facut altii si pe ce nemultumiri ai. Ca sa exemplific: Daca te intreaba cineva de ce iti schimbi/ti-ai schimbat ultimul loc de munca (intrebare foarte frecventa) cred ca ar fi mai intelept sa explici ca dorescti o slujba cu carte de munca. Nu ar fi deloc indicat sa incepi sa spui ce probleme ti-au creat fostii angajatori si ce nesimtiti erau ei.
Si inca ceva ... in semnatura ai urmatorul citat: "Cuvintele sincere nu sunt totdeauna elegante;cuvintele elegante nu sunt totdeauna sincere(Lao Tzi)". Poate ar trebui sa incerci sa-l aplici. De-a lungul acestor 7 pagini (plus multe altele de la alte topicuri) poate nu ai intalnit cele mai elegante postari, cuvinte; genul de postari care sa-ti dea dreptate, sa te compatimeasca dar cu siguranta au fost postari sincere si mai mult decat atat au fost unele postari care ti-au oferit idei; idei pe care cred ca nu le-ai vazut sau apreciat pentru ca ai fost prea incrancenata si prea decisa sa ripostezi ... si uneori cu un limbaj care nu cred ca-ti face cinste."
andira spune:
quote:
Originally posted by ladyJ
Unde dracu-i robin hood?
Ah,nu pardon,unde-i Andri Popa?Sai Iancu,unde-i Iancu?
mi-a placut...
bonamea spune:
Fabula CAINELE SI CATELUL se potriveste aici.
andira spune:
quote:
Originally posted by bonamea
Fabula CAINELE SI CATELUL se potriveste aici.
Sa te temi de omul prea tacut si de apa prea lina.(proverb turc)
Cuvintele sincere nu sunt totdeauna elegante;cuvintele elegante nu sunt totdeauna sincere(Lao Tzi)
Adanc....
Tu cine esti din cele 3, "un bou oarecare"? ca umilul Samurache e departe de combativitatea ta, daca la el tindeai...
andira spune:
Si acum sumarizand, ca deja ma plictisesc (si cred ca dupa "probleme legislative", "cariera sau viata de la 8 la 17" ar trebui sa dai si pe la "PSI - cabinetul de psihologie - ofera ajutor specializat), Bonamea, m-am apucat sa trec si prin "patronii si mamele", unde ai deschis subiect anul trecut.
Aceeasi atitudine inversunata. Ai deschis subiectul, ai pus paie pe foc in vreo 2-3 postari, dupa care ai disparut in ceata. Fetele care ti-au raspuns acolo te-au cam mancat cu fulgi cu tot, asa ca nu ma mir. Este evident ca si a doua oara aceleasi pareri le primesti, cu exceptia catorva mici scapari neuronale.
Ca sugestie personala - ori schimbi atitudinea (desi e greu, cand te obisnuiesti sa te vaicaresti si sa faci pe vocea poporului - care nu stiu de ce nu scrie chiar el, are botnita sau ce?) si nu ne mai innebunesti cu povesti de genul asta, dupa cum vezi n-au succes, ori gaseste alte subiecte, putem discuta despre o gramada de alte lucruri.
Cere ajutor, solutii, cu modul asta de a privi lucrurile n-o sa realizezi / schimbi nimic. Si nu sunt nici prima nici singura care ti-a spus-o.
ni-na spune:
Ce cauta prietenele si colegele de care pomeneai in aceasta discutie.Este un forum de discutii,cu pareri,nu un miting cu strangere de semnaturi?Ai nevoie de galerie?Discuti la o cafea cu prietenele cata polemica ai starnit?Iti iei laptopul si conexiunea wireless la munca si le arati ce multe raspunsuri ai primit(ca tot spuneai ca ai lucrat la un dealer de telefonie mobila care nu ti-a facut Carnet de Munca? asa ca ai un abo de date)....sau poate esti flatata ca iti acorda importanta fete cu master,care lucreaza la multinationale........
Imi asum riscul unui cartonas dar trebuie sa-ti spun ca excelezi in vaicareala........aaaa,si nu-i nevoie sa aglomerezi forumul copiind mesajele scrise deja,le-am citit odata.
Elise spune:
bonamea,
eu recunosc ca n-am citit tot ce s-a scris pina acum, dar din primul mesaj zau ca nu inteleg ce propui.
Da, ok, cunosc femeile de care vorbesti - si? La urma urmei, ce vrei? Sa iti ridice statul/patronii statuie ca iti cresti copilul? E decizia ta. Mentalitatea ca oferim cetateni patriei s-a dus demult. Daca iti doresti copii, ti-i asumi si te descurci cu ei: ii cresti cit poti de bine, le oferi ce le trebuie, esti linga ei atit cit trebuie. Consideri ca nu te descurci, nu-i faci. N-are rost sa victimizezi si sa dai vina pe viata grea si lumea rea, ca te trezesti la 5 si pina seara esti varza de oboseala. Si iti iei haine second hand ca trebuie sa cumperi copiilor mincare.
Totul e chestiune de decizie, si decizia iti apartine.
Poti sa iei un mosulica prapadit si cu bani care sa te tina acasa in blaneturi, daca asta vrei. Sau poti sa iei barbatul pe care il iubesti si se pleci de la sapa de lemn - unde ajungi nu se stie, poate tot la sapa sau poate nu. Poti sa iti faci copii de tinara, riscind sa urmezi tiparul "bietelor femei" descrise, sau poti sa astepti riscind sa nu mai vina copilul cind a venit Mertzanul.
La urma urmei, e viata pe care ti-ai construit-o singura dintr-o serie de optiuni. A fi mama e una dintre aceste optiuni. Nu te obliga sistemul, deci nu vad de ce astepti solutia de la altcineva.
monic82 spune:
Trebuie si eu sa recunosc ca nu am citit toate posturile insa subiectul este foarte aproape de sufletul meu.
Sunt insarcinata cu primul meu bebe. Sunt tanara, scolita si lucrez la o multinationala. Sunt pe punctul de a-mi lua o certificare internationala fiind una dintre putinele persoane din romania cu acest fel de certificare. Am invatat 5 ani pentru ea, inca din timpul facultatii. Am salariu bun, imi place ce fac, imi place mediul in care lucrez. Acum insa soseste dilema mea.
Pentru a fi buna in ceea ce fac nu pot ca la ora 5:00 sa sparg usa. Trebuie sa ma implic mai mult. Anul trecut au fost saptamani intregi cand ajungeam la 12 acasa. Si o buna bucata de timp programul meu a fost serviciu, dus si pat. Nu ma plang pentru ca a fost alegerea mea si am facut-o din pasiune pentru ceea ce fac.
Acum insa prioritatile mi s-au schimbat. Nu pot sa mai am acelasi
program. Vreau sa imi vad copilul treaz cand ajung acasa. Intrebarea este cum pot sa fac ambele lucruri bine. Sa fiu o mama buna si o femeie cu realizari in cariera?
Eu inca nu am gasit solutia si ajung sa cred ca nu exista una. Cine zice ca poate imbina viata de familie cu cariera si le face bine pe amandoua nu lucreaza intr-o multinationala (sau este barbat).
M
ramiris spune:
quote:
Originally posted by monic82
Cine zice ca poate imbina viata de familie cu cariera si le face bine pe amandoua nu lucreaza intr-o multinationala (sau este barbat).
M
Eu nu sunt barbat, imbin viata de familie cu cariera si le fac bine pe ambele si... lucrez in multinationala.
Ce-i drept copilul meu nu e bebelus, are si el "serviciul lui" de la 8 la 5 iar intre 5 si 7.30 cand ajungem noi acasa sta mama cu el.
Da-mi voie sa te contrazic, in multe multinationale se pune accentul pe "work-life balance", sunt situatii exceptionale cand e nevoie sa stai mai tarziu, dar la mine sunto zi, maxim doua pe luna.
In general programul de tipul celui de care vorbesti tu il impun workaholicii din multinationale, nu compania, e alegerea ta daca doresti sa faci ca ei sau nu.
Eu am ales "sa nu" si sa stii ca nu ma priveste nimeni crucis (tocmai am mai urcat un nivel in ierarhie) atata vreme cat imi fac jobul ireprosabil, iar eu reusesc sa mi-l fac in 9 ore, din punctul sefilor mei e o dovada de eficienta.
Elise spune:
ramiris, nu putem generaliza. Sint firme unde se pleaca mult dupa ora de program - si asa fac toti, nu pentru ca ar fi workaholici ci pentru ca politica firmei e axata pe a incarca dublu un angajat - si a-i plati un salariu dublu in scopul fidelizarii - in loc sa plateasca doi angajati citi ar fi necesari pentru acel volum de munca.
In conditiile astea, ai de ales intre a face jumatate din ce ai de facut sau a pleca cind ti se termina programul "oficial". Desigur, ti se va spune ca nimeni nu te opreste sa fii 2 in 1.
Adica e problema ta de eficientza.
Insa in momentul in care TOTI - si vorbim de citeva sute de oameni - au "o problema de eficientza", deja nu mai tine pretextul asta. E clar ca problema reala e in alta parte.
In plus, exista anumite joburi sau anumite departamente mai expuse la fluctuatii de program, de ex. in cadrul unui proiect ultimele "verigi" mostenesc toate intirzierile de pe parcurs si trebuie sa se faca punte sa se atinga deadline-ul, indiferent de ce s-a intimplat asa si vina cui a fost. Aici e si o problema de management, in sensul in care poate deveni o situatie repetata si repetitia e mama obisnuintei... Daca nu se iau masuri din timp sa se respecte termenele de catre toti, las'ca sa descurca ultimii mai repede si mai luam din timpul lor.
Sint multe cauze pentru care se ajunge in situatia in care din 8 ore de lucru se fac 12-14, da'chiar nu toate depind de tine, ca individ.
Cind am fost in situatia de a-mi pretinde timul MEU liber, singura solutie a fost sa schimb firma, pentru ca realizam, rational, ca acolo nu se poate. Oricita bunavointza as fi avut, depindeam de altii, eram o rotita intr-un sistem, daca aveam toate informatiile la ora 8 PM n-as fi putut sa iau o decizie la 5 PM, nu?! Sau daca se prelungeau discutiile, scoteam clientul din sala la 5? Ne mai intilnim si maine, eu ma duc acasa, pa?
In ce priveste workaholicii... ma gindesc daca am cunoscut asa ceva, dar nu cred. Cred ca toate persoanele care, de fapt, par workaholice mai au si ceva de facut pe acasa - fie si sa doarma - si stau peste pogram din alte motive: ambitia de a face mai mult, de a se remarca, e de obicei la baza lucrurilor. Daca iei un asemenea personaj si ii spui ca nu apreciezi ce face, o sa ii treaca imediat dependentza. Dar nu e ok nici asta... il demotivezi in raport cu ceilalti. Daca n-o faci, ii demotivezi pe ceilalti in raport cu el sau ajung sa se alinieze la un program aberant, pentru scurt timp - ca mult nu rezista.
E destul de sensibila situatia.