pretul platit de femei...

Alice_Wonder spune:

Hm, am avut si eu experiente neplacute cu patroni care se asteptau sa lucrezi 24 ore din 24, 7 zile din 7 si daca se poate pe degeaba. De aceea nu am facut prea multi purici pe-acolo si mi-am cautat (si-am gasit foarte repede) altceva. In Bucuresti. Intr-un orasel de provincie, unde locurile de munca sunt putine, ar fi fost cu totul altceva. Probabil ca, daca mi-as fi dat acolo demisia de la firma, nu as fi avut sanse sa-mi gasesc prea curānd un loc de munca civilizat, asa ca inainte de a-mi da demisia m-as fi gāndit probabil foarte bine, daca imi permit sau nu sa fac pasul acesta.
Sigur, cu burta plina se poate filozofa de minune despre optiunea X sau Y; cānd iti este foame nu-ti vine sa te bati in citate despre cariera.
Da, dupa cum spunea cineva aici pe forum, patronii creeaza locuri de munca. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa-si trateze angajatii (si mai ales angajatele) ca pe niste sclavi. Pe de alta parte un patron cu capul pe umeri stie ca un angajat pe care-l trateaza omeneste este mai eficient decāt unul tratat prost si in consecinta are un efect benefic asupra afacerii.
Problema este ca atunci cānd esti in strainatate descoperi ca exista si sosele care nu au gropi si care nu-ti strica masina, ca rostul trotuarelor nu este de a servi ca loc de parcare pentru autoturisme, ca se poate si fara sa te inghesui in autobuz dimineata cānd mergi la serviciu, ca se poate sa mergi la primarie si in 5 minute sa obtii adeverinta necesara, s.a.m.d. Iar atunci cānd te intorci in tara si faci comparatia cu cele vazute in strainatate, nu este cazul sa spun care sunt concluziile.
bonamea, eu iti dau dreptate.

Alice

leistra spune:

Din pacate, situatiile descrise de bonamea exista, stiu asta pentru ca parintii mei locuiesc in orasul Babadag, stiu de la prietenele mamei mele, cunosc foarte bine si patroni de genul de care se vorbeste aici, nu iti convine, pleci, dar unde?, ca si la ceilalti patroni din oras e la fel, chiar stiu de cineva care lucreaza la un notariat, sclavism nu alta, si unde sa plece, poate in alt oras, dar ea si sotul ei abia si-au luat un apartament in Babadag, cu imprumut substantial de la banca, o alta prietena contabila a terminat si ea la 37 de ani ASE-ul, f buna contabila, si-a schimbat si ea serviciul, o plateau cu intarziere, program de-aiurea, si altele, si s-a angajat la un prieten de familie, dupa o luna-aceeasi situatie, poate si mai rau! Unde sa plece, fata ei e studenta in C-ta, are nevoie de bani.

Stiu femei care aveau sotii someri, copii la facultate, parinti bolnavi la pat si alte situatii, credeti ca ele nu ar fi vrut sa aiba timpul si banii necesari sa mai mearga la cursuri sau altceva? Nu cred insa ca patronii sau angajatii au insa dreptul sa le trateze asa! Si, cred eu, cam majoritatea angajatilor din orasul din care provin aplica acelasi sistem...

Daca nu am dreptate sa ma iertati!

http://s243.photobucket.com/albums/ff152/adinaleistra/

mamica de balenica Elena

leistra spune:

S-a mai afirmat aici: "pentru ca am ales pentru cine sa lucrez", dar oare are oricine posibilitatea de a alege?

http://s243.photobucket.com/albums/ff152/adinaleistra/

mamica de balenica Elena

capcaunul spune:

Nimeni nu contesta aspectele inumane sau ilegale care persista inca, pe scara larga, in relatiile dintre patronat si angajati.
Insa una este sa afirmi ca exista patroni inumani care incalca legile si cu totul altceva este sa spui ca unii dintre interlocutorii de pe forum sunt patroni inumani si incalca legile. Este o mica-mare diferenta.

Ce-ar fi daca as spune ca bonamea este o ratata? Cartonasul rosu l-as primi instant pentru insulta. Dar mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc si care poate trece printr-o perioada dificila. Dincolo de supararile ei se pot ascunde nefericiri, ghinioane, experiente negative. De aceea nu-mi permit sa scriu, si nici prin gand nu-mi trece ca bonamea este asa sau asa. Ne putem lega doar de afirmatiile ei de pe forum. De parerile ei. Dar nu putem sari peste corzile ringului meciului parerilor personale.

Oricat de pornita ar fi bonamea impotriva nedreptatilor care au coplesit-o, NU ESTE ADMISIBIL sa afirme ca "unele sunteti se pare patroane care profita de munca altora, incalcand legile si umilind angajatii." Sunt niste acuze grave care, in lipsa de probe, ar trebui retractate!

kariguld spune:

capcaunule, da-ti un pupic si o imbratisare singur!!! de la mine, de fapt sunt!!!

am intrat aici ca sa spun, ca o mentalitate veche, formata in 'enj de ani, nu se mai poate schimba. si nu vb aiurea, nu vreau sa spun lucruri urate despre bonamea, caci nu o cunosc, dar, in urma celor scrise de ea aici, asta e conculzia mea: are o mentalitate care nu se poate schimba!!! si din pacate, acest lucru dauneaza grav persoanei in cauza!!!



Kari

XIO spune:

quote:

---

Originally posted by capcaunul

Nimeni nu contesta aspectele inumane sau ilegale care persista inca, pe scara larga, in relatiile dintre patronat si angajati.
Insa una este sa afirmi ca exista patroni inumani care incalca legile si cu totul altceva este sa spui ca unii dintre interlocutorii de pe forum sunt patroni inumani si incalca legile. Este o mica-mare diferenta.

Ce-ar fi daca as spune ca bonamea este o ratata? Cartonasul rosu l-as primi instant pentru insulta. Dar mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc si care poate trece printr-o perioada dificila. Dincolo de supararile ei se pot ascunde nefericiri, ghinioane, experiente negative. De aceea nu-mi permit sa scriu, si nici prin gand nu-mi trece ca bonamea este asa sau asa. Ne putem lega doar de afirmatiile ei de pe forum. De parerile ei. Dar nu putem sari peste corzile ringului meciului parerilor personale.

Oricat de pornita ar fi bonamea impotriva nedreptatilor care au coplesit-o, NU ESTE ADMISIBIL sa afirme ca "unele sunteti se pare patroane care profita de munca altora, incalcand legile si umilind angajatii." Sunt niste acuze grave care, in lipsa de probe, ar trebui retractate!

---

Am trait sa citesc si asa ceva pe forumul asta. wow......


Nu mi s-a parut ca Bonamea pledeaza pt. o viata de casnica(viata care in fond este minunata pt. multe femei), cred ca pur si simplu a dat peste un specimen de patron nesimtit care i-a mancat nervii.
Si de ce sa nu recunoastem ca nu este la fel de usor pt. o femeie sa ajunga in varf cum este pt. un barbat.
Sarind peste misoginism si alte curente, generalizarile si rautatile exista peste tot.
Spre exemplu , eu si o colega de-a mea suntem indragostite de medicina. Ne petrecem majoritatea timpului liber in spital pt. ca asa dorim.Pt. ca asa invatam mai bine , facand lucrurile si practic , nu doar teoretic. Stam in garzi de 24 de ore dupa care mergem la celelalte stagii , mergem in weekend, stam peste program .
Teoriile auzite au fost ca noi nu stam acolo pt. ca ne place ce facem , ci pt. ca precis ne place vreun doctor...sau mai multi.
De ce ? Probabil multi au impresia ca daca am vagin trebe neaparat sa-l folosesc la locul de munca, pana si ideea ca vreau sa-mi folosesc neuronii din dotare pt. a-mi creea un viitor in meseria asta este ceva de domeniul fantasticului....doar sunt de sex feminin , nu?


Richard..... http://www.youtube.com/watch?v=U5POHmIIujg

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

anyella spune:

Am citit in diagonala subiectul,recunosc,captindu-mi interesul citiva membrii ai forumului.Dar cel mai tare ma distreaza titulatura de "patron",tot timpul am asociat-o cu energia elecrica :))

Si acum la subiect: Bonamea,te-ai intrebat vreodata ce curaj au acei oameni sa isi lanseze propria afacere,rentabila sau nu(era o emsiune pe TVR 2 "In arena leilor" nu ar strica sa o vizionezi daca mai exista...sau macar inregistrarile).Intr-o afacere proprie iti asumi riscuri,credite,file CEC lasate garantie,BO-uri...multe.O mare responsabilitate.Angajatul stie ca trebuie sa isi i-a salariul la termen.Atit,nu are alt stress.

Pe vremuri am lucrat intr-o companie mare(nici nu se numeau asa dar am uitat,oricum nu prezinta relevanta).Ce as alege acum? Sa ma intorc acolo,sa am viata dinainte.Din pacate nu se mai poate, a aparut economia de piata.Timpul trecea,eu munceam,maxim 9 ore pe zi cu pauze cum voiam si traiam din salariu bun rau de tot:))

Acum las sa traiasca salariatii din ceea ce am investit. Si iti jur,traiesc mai bine decit mine.Am responsabilitati mari,nu stiu ce e acela concediu de ani buni,dar o data intrat in hora trebuie sa o joci pina la capat.Viata nu te lasa sa fii altfel.

Priveste lucrurile si din acest punct de vedere.Doar atit

Aniela

Rozi spune:

Sau, alt patron (in constructii), le spune muncitorilor: "va fac contracte de munca, sa aveti vechime, sa fiti asigurati la sanatate", le face, unii deloc impresionati. De doua ori pe luna le da banii, ei pleaca acasa (nu-s din Bucuresti) si, luni dimineata, emotii: "care n-or sa mai vina?" Pentru ca, pus si simplu, nu mai apar.
Nu-i intereseaza ca patronul a semnat un contract in care se angajeaza sa termine lucrarea, in caz contrar platind penalizari (si cu cine s-o termine, daca oamenii nu mai vin la munca, fara sa anunte macar?), nu-i intereseaza ca formalitatile de incetare a unui contract de munca, in absenta "colaborarii" angajatului, inseamna timp pierdut, hartogaraie, cercetare disciplinara, incercarea de a se asigura ca se acopera cu acte corect intocmite, astfel incat angajatul sa nu castige, ulterior, paradoxal, un eventual proces pt desfacere ilegala a contractului de munca, ba chiar sa mai plateasca si despagubiri. Nu-i intereseaza ca patronul se lupta cu partenerii de afaceri sa incaseze banii, ca sa aiba cu ce le plati lor, la timp, munca, asa cum a promis, ca trebuie sa-i verifice mereu ca nu cumva sa bea si sa cada de pe schele si sa moara. Si multe altele.
Ce va povestesc este din prezent, un patron care incearca sa fie alaturi de angajatii sai, le da prime de Paste, le cumpara imbracaminte de protectie, saci cu cartofi, aparate de incazit iarna... adica "incalca legile si umileste angajatii".

Niciodata generalizarile n-au fost corecte!

Revin ca sa dau ex de persoana care nu poate alege: o femeie de peste 40 - 45 de ani, fara calificari exceptionale, foarte greu mai este angajata in alta parte...

rory76 spune:

Rozi, draga, parca povestesti viata mea! Asa patim si noi cu angajatii-avem firma de constructii- si luna asta vin, fac treaba, iau banii pe la jumatea lunii, dupa care dispar, nenika! Dupa o luna, doua, culmea, apar din nou! Am zis, astia ori uita pe unde au lucrat, ori isi bat joc de nervii nostri! Nu mai zic de contracte, protectia muncii, salopete, bocanci, tricouri, prime, ajutor de cate ori au nevoie, liber de la munca, la ora 16.30 deja sunt imbracati si echipati de plecare! Doi au plecat in Finlanda, le-a tras teapa pe acolo ala care i-a luat, au venit cu coada intre picioare inapoi! Si te mai si barfesc ca nu stiu ce! nu stiu ce pretentii au! Si noi la fel, ceai cald e dam iarna, apa rece vara, sa nu se deshidrateze omu', ce sa iti zic, am niste draci! Dar am inteles ca asa e domeniul asta, fluctueaza foarte mult! Si mai au si pretentii:"pai stiu sa pun rigips, pun gresie, faianta, dau cu glet..." Pai si nu asta trebuie sa faci? Asta e la ei ceva extra, asa, adica el face toate astea si io nu-i maresc salariu??? Pai doar n-o vrea sa le fac io! Hai ca m-am descarcat!

"sky is the limit!"

Rozi spune:

Asa e, sunt oameni si "oameni" atat intre patroni cat si intre salariati!

Exista si femei asa cum le descrie bonamea, mai ales dintre cele mai in varsta, care au apucat sa munceasca in marile fabrici de confectii, de ex, mai ales in provincie. Eu cred ca ele nu s-au emancipat, din mai multe motive, care tin mai mult de mentalitatile epocii comuniste (de ex, am intalnit tinere care sunt intrigate ce am vazut noi deosebit in "4,3,2", dar cine a trait vremurile acelea recunoaste, chiar daca este extrem de greu de acceptat ca am putut fi asa, noi ca popor).

Dintre cele mai tinere, emanciparea a insemnat, cel mai adesea, o lupta si multa, multa munca si sacrificii pentru a-si cladi o cariera. Cele mai multe, dintre cele care au ales sa se perfectioneze continuu profesional, au ajuns bine, recunoscute, apreciate si recompensate.

Acum, vine o noua generatie care, vazand unde au ajuns cele dinaintea lor, sunt convinse ca "asta-i mersu'" si ca pot avea si ele, la fel, imediat, din clipa asta. Se muta de la o firma la alta DOAR pentru un salariu mai mare. Pt ca "altii au!".

Ele (ma rog, ei, dar aici vorbim de femei, dar e la fel si pt barbati) NU STIU cate sacrificii si ce pret au platit cele pe care le invidiaza.

Deci nu toate femeile sunt ca cele descrise de bonamea, dar asta nu inseamna sa le negam existenta.

De asemenea, exista si femei pentru care pozitia sociala si financiara la care au ajuns nu au implicat mari sacrificii, decat poate multe compromisuri (gen casatorit miliardar batran).

Mai exista si femei care si-au sacrificat sanatatea, pentru a-si cladi in tinerete o cariera, pentru ca apoi, la aparitia copiilor, sa ALEAGA sa se multumeasca cu ceea ce au, pentru a darui si copiilor o parte din timpul si energia lor (cele care au considerat ca un copil are nevoie si de altceva decat de ceea ce banii pot cumpara). Nu cred ca aceste femei se simt frustrate.

"De ce nu s-a evaluat niciodata oficial munca domestica a femeii,munca depusa ptr.cresterea si educarea viitorilor cetateni ai societatii umane?" intreaba bonamea. Ba sa stii ca acum, la un divort de ex, daca sotia a fost casnica, munca ei in gospodarie este evaluata ca si aport in casnicie, la fel ca salariul sotului.