Intrebari despre moarte

Paul (7 ani) imi pune pe zi ce trece tot mai multe intrebari despre moarte. De comun acord cu sotu (pentru a fi amandoi pe aceeasi lungime de unda) am compus o poveste, credem noi, pe intelesul unui copil de 7 ani: cand cineva moare sufletul se duce la Doamne Doamne si se transforma in ingeras iar trupul este pus in mormant, pentru ca cei ramasi, cand le e dor de cei care s-au dus la DD, sa poata merge sa puna flori. Pana acu ceva timp se impacase cu aceasta poveste dar de cateva zile imi pune si alte intrebari: "Voi o sa muriti primii? si eu o sa mai "rezist"? "Daca voi muriti primi, o sa veniti sa ma vedeti?", "Dar ce fac ingerasii acolo?", "Se joaca?, Stau pe un nor langa Doamne Doamne?".
Azi dimineata s-a trezit si mi-a zis ca el vrea sa moara sa vada cum e sa fi ingeras, sa vada cum e acolo langa Doamne Doamne. Cred ca povestindu-i frumos despre ingerasi am cazut in extrema cealalta.

Ce le spuneti copiilor vostri despre moarte?


Silvana si Paul

Poze cu noi


Daca nu poti trece prin munte, ocoleste-l. Daca nu poti sa-l ocolesti, treci peste el. Daca nu poti trece peste el, intreaba-te daca este chiar atat de important sa ajungi de cealalta parte. Daca este, incepe sa sapi un tunel

monixy spune:

Silvana , intai ar fi bine sa afli ce eveniment , (stire, intamplare ) sau discutie i-a stranit interesul ,ca eventual sa-i inlaturi vreo temere de iminenta , vinovatie sau atrocitate.

baiatului meu cel mare , aproape de aceeasi varsta cu al tau ,i-am spus ca venim de la Dumnezeu , si ne intoarcem la el , si suntem pe pamant pt a ne bucura de frumusetea lumii si de a contribui si noi la aceasta frumusete .
ingerii si Dumnezeu nu au trup , nu pot fi vazuti cu ochii trupului , iar sufletul , acel ceva cu care simtim, doar el il poate vedea pe Dumnezeu si pe ingeri dupa ce se termina rolul nostru pe pamant.
acolo la Dumnezeu nu se poate ajunge cu trupul ,El nu locuieste in cerul de deasupra capetelor noastre , e intr-un loc ce cuprinde toate sufletele fiintelor din lume , deci nu e un loc fizic , pe care sa-l vedem acum.
poate sti cum e la Dumnezeu acolo : e o stare de bine ca aceea pe care o are cand e bucuros langa parinti , prieteni, cand a primit un dar , cand simte ca e iubit .
raiul lui Dumnezeu e facut din toate sentimentele frumoase ale oamenilor.
toti oamenii mor , ordinea fireasca e ca in natura : intaii o mladita inmugureste , apoi face flori , apoi fructe si abia apoi se usuca si moare , iar din fructele acelei maldite ies altele care repeta ciclul (dar poarta fiecare in fiinta ei esenta celor trecute). pana vom muri noi parintii , copilul va creste , va avea si el familie , copii , va fi frumoasa viata noastra.

important imi pare sa nu i se spuna copilului ca Dumnezeu pedepseste sentimentele negative si greselile , deoarece determina o vinovatie si anxietate excesive , in conditiile in care lumea asta e asa cum e . important e sa faca si lucruri bune , ca asta conteaza , numai oamenii care au sufletul negru tot nu vor ajunge la Dumnezeu , pt ca nu au si sentimente frumoase.

sa fiti sanatosi si fericiti !

lore03 spune:

Silvana imi place tare mult ce i-ai spus la Paul despre moarte .
Cam la fel i-am spus si eu Laurei despre Vio .I-am spus ca este ingeras la DD si ca el ne vede pe noi de acolo.Iar cu mormantul ,i-am spus ca este ca un pat in care cei morti se odihnesc.Binenteles ca ea fiind mica a intrebat de ce nu il putem vedea pe tati.
Este foarte greu sa explici moartea unui copil.Nu intelegem noi cei mari ce se intampla de fapt ,si ce se intampla cu sufletul.
Mai greu este ca cei mici vor sa stie tot si ar vrea si sa experimenteze.

marius spune:

quote:

---

Initial creeata de silvana75

Paul (7 ani) imi pune pe zi ce trece tot mai multe intrebari despre moarte.
Azi dimineata s-a trezit si mi-a zis ca el vrea sa moara sa vada cum e sa fi ingeras, sa vada cum e acolo langa Doamne Doamne.
Cred ca povestindu-i frumos despre ingerasi am cazut in extrema cealalta.

Ce le spuneti copiilor vostri despre moarte?


Silvana si Paul

Poze cu noi


Daca nu poti trece prin munte, ocoleste-l. Daca nu poti sa-l ocolesti, treci peste el. Daca nu poti trece peste el, intreaba-te daca este chiar atat de important sa ajungi de cealalta parte. Daca este, incepe sa sapi un tunel

---

Nu este bine. A ales un drum gresit. Fara voie. Parerea mea este sa subliniati faptul ca moartea inseamna despartire de ceea ce ii este drag, mama, tata. Nu este deloc buna alegerea lui. Psihologic ii pare interesant ceea ce poate deveni nociv. Cred ca trebui aplatizata ideea de moarte=interesant. Dimpotriva moarte=ceva de evitat. Viata=frumos. Trebuie cultivata ideea vietii si a frumusetii oricarei zi.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

lore03 spune:

Tu ,Marius cum i-ai povesti copilului tau despre moarte?? Daca ar trebui sa ii spui copilului tau unde este mama ,daca ea ar muri ,asa cum a fost cazul meu ,ce i-ai spune??

silvana75 spune:

Paul este un copil foarte atasat de noi si foarte sensibil, am incercat sa-i prezint ideea de moarte intr-un mod in care sa nu-l sperie, sa nu-i fie frica, sa nu se ingrozeasca dar probabil am exagerat putin in povestea cu ingerasii povestindu-i prea totul in roz. O sa incerc sa-i strecor in poveste si cateva elemente mai putin placute.
Nu i se pare ideea de moarte ceva interesant pentru ca stie ca moartea inseamna despartirea definitiva de cineva drag si reintalnirea sub forma de ingeras acolo sus langa DD (asta i s-a parut interesant cred, reintalnirea sub forma de ingeras si in general toata povestea cu ce fac ingerasii acolo).


Sa auzim de bine!

Silvana si Paul

Poze cu noi


Daca nu poti trece prin munte, ocoleste-l. Daca nu poti sa-l ocolesti, treci peste el. Daca nu poti trece peste el, intreaba-te daca este chiar atat de important sa ajungi de cealalta parte. Daca este, incepe sa sapi un tunel

Donia spune:

Despre frumusetea vietii vorbim si noi mult, dar si despre firescul mortii... consider ca daca vorbesti normal despre acest subiect atunci cand copilul devine interesat, nu faci ca moartea sa devina ceva dezirabil, ci doar ceva natural.
La fel cum daca ii vorbesti copilului despre sex nu inseamna ca a doua zi va experimenta, ci doar ca va fi informat, nu va considera subiectul ca pe ceva tabu, rusinos, si va fi oricand deschis sa vorbeasca si sa puna cu incredere intrebari parintilor, ca sa-si clarifice basmele auzite de prin alte parti.
Pentru ca suntem crestini si eu i-am explicat fetitei mele despre faptul ca dupa moarte va exista altceva, si cel mai simplu pentru varsta ei a fost sa ii spun despre ingeri... ca recunosc ca de fapt nici eu nu stiu ce va fi dupa aceea, dar cred ca vom fi ceva asemenator ingerilor... iar mama mea, care deja e un inger, ne va astepta si ne va introduce mai frumos in lumea de dincolo.
Asa ceva i-am spus si eu fetitei mele inca de pe la vreo 4 ani si de atunci incoace tot discutam ocazional.
Chiar acum cateva zile ma intreba ce varste vom avea cand vom fi ingeri... eu i-am spus sincer ca sper ca o sa am cam 40 de ani, sau macar o varsta adulta, ca nu ma vad un inger bebelus... Fetita mea imi spunea foarte firesc ca ar vrea sa fie un inger bebelus... si desi acum vreo cativa ani mi s-ar fi facut rau numai imaginanadu-mi asa o discutie, acum am vorbit amandoua relaxate, glumind... i-am spus ca un inger bebelus nu stie sa spuna decat ga-ga-ga si cum o sa mai cante? Cum o sa alerge dupa fluturi? Oricum discutia nu e incheiata, mai urmeaza ani destui de acum inainte.
Acum ca pe aici se sarbatoreste Pastele a fost o ocazie buna sa citim iar despre Iisus si faptul ca a inviat, deci tot in sfera asta ne invartim. A fost trista ca Iisus a fost omorat, dar consolarea a venit in inviere.
Si desi unii ar putea spune ca povestile cu ingeri nu sunt decat alte basme de adormit copiii, eu cred ca de fapt reprezinta un sistem de credinte care fac moartea mai acceptabila. Ca nu-i totuna sa-i spui unui copil de 4, 6 sau 10 ani ca va oale si ulcele, sau ca va petrece o eternitate pe post de ingeras impreuna cu toti mosii, stramosii, copiii, nepotii si stranepotii.
Si repet, daca eu, ca adult, cred in varianta cu ingerasii si imi face in acelasi timp ideea mortii acceptabila, atunci consider doar potrivit sa le transmit si copiilor mei aceleasi idei.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Oliv75 spune:

Cand vorbim unui copil despre moarte cred ca cel mai important lucru care ar trebui mentionat este faptul ca nu alegem noi momentul acesta, al mortii (cu exceptiile pe care le cunoasteti cu totii si care n-ar trebui sa le impartasim copiilor decat in masura in care au intrebari vis-a-vis de aspectul asta). Fetitei mele i-am explicat ca viata este o sansa, traind, incerci sa fii un om bun, cu suflet mare, capabil sa iubeasca, sa ierte si sa daruiasca.

Criss75 spune:

Baietelul meu are 5 ani, dar pana acum am evitat sa vorbesc despre moarte.Intr-o zi a auzit ceva franturi dintr-o discutie si m-a intrebat ce e acela "cimitir". Am intors-o spre altceva. Nu stiu si nici nu vreau sa-i vorbesc despre asa ceva deocamdata.

Criss si Alex (11.05.2003)

witeflower spune:

...Tata a murit cand Andrei avea 1 an si 4 luni...Mult prea mic sa ii pot spune ceva despre asta.
O vreme il cauta prin toata casa, cand mergeam la mama...se atase foarte mult de el (avea cu tata o relatie atat de speciala cum nu a reusit sa aiba de atunci incolo cu niciun alt barbat, nici macar cu taticul lui...).

L-am dus uneori cu noi la cimitir, dar mult timp nu i-am spus explicit ca acolo e inmormantat bunicul sau (pe care intre timp il uitase...fiind atat de mic. Pe la 3 ani a inceput sa intrebe despre el din poze - cine era, de ce se juca cu el, de ce a murit, daca eu am fost trista...Asa am inceput sa-i povestesc.

Apoi a inceput sa intrebe ce inseamna sa mori, daca si noi vom muri, daca si el va muri...A urmat o perioada in care era foarte preocupat de ideea asta si ne tot intreba daca mai e mult pana murim, ce se intampla cu noi cand murim, daca il voi mai putea iubi dupa moarte...

Am ajuns la concluzia ca nu-l ajut prea mult spunandu-i povesti despre ingerasi (si cred ca l-as fi derutat facand asta, pentru ca eu ii spun lui adesea "ingerasul meu"...).

Asa ca i-am explicat, atat cat m-am priceput ca Dumnezeu a creat pamantul si oamenii, totul...
... ca atunci cand cineva moare, trupul este pus intr-un mormant, ca cei dragi sa poata merge acolo sa puna flori, sa aprinda lumanari, sa-si aminteasca de el, sa se roage lui Dumnezeu...
...iar sufletul merge la Dumnezeu.

(am pus punct pt ca am realizat ca de aici incolo orice nu mai stiam ce sa-i spun...)

Am incercat sa-l fac sa inteleaga ca de fapt nu stim ce se intampla cu sufletul dupa moarte, dar e de bine daca ascultam de Dumnezeu in timpul vietii...
Si ca iubirea ramane in suflet, fiidca oamenii cu sufletul iubesc...

Si am insistat asupra faptului ca atunci cand cineva moare, cei care il iubesc sunt foarte, foarte tristi si plang...

"De ce, daca e bine unde s-a dus?" - m-a intrebat.
"Pentru ca s-au despartit de el si nu-l mai pot vedea...si le e foarte dor..."
"Dar nu-l mai pot vedea niciodata?"
"Poate ca se vor reintalni candva, pentru ca Dumnezeu e bun si cred ca face cumva sa se intalneasca din nou...
...dar noi nu stim cum, nici cand...Si de aceea suntem tristi cand moare cineva..."