Metode reale de prevenire a abuzului

hristina spune:

Felicia,uite aici mai multe detalii:

Incredere zdruncinata; (SHATTERED TRUST - SUA, 1993)
Cu: Melissa Gilbert, Kate Nelligan, Ellen Burstyn
Regia: Bill Corcoran.

Drama, inspirata; dintr-un caz real. În timp ce se ocupa de un caz de incest care o obsedeaza, avocata Shari Karney descopera ca ea însasi a fost molestata de tatal ei în copilarie, iar socul suferit a blocat amintirea dramei.
Asa începe lupta ei înversunata împotriva nedreptatilor unui sistem judiciar care pare sa-i protejeze pe cei care se fac vinovati de abuz sexual, în detrimentul victimelor.
Rezultatul cruciadei lui Shari este spectaculos: dupa un proces îndelungat, ea obtine modificarea legii privind victimele incestului si despagubirea acestora.

MissParker spune:

hristina, si iti multumesc pt. recomandarea acestui film. In seara asta am reusit sa-l vad. E cam schematic, in sensul ca descrie totul foarte compact si ramane la suprafata, dar mi-a facut atat de bine sa-l vad... Scriu cu lacrimile curgandu-mi pe obraz, pentru ca am retrait multe din momentele luptei mele (cu singura exceptie ca la mine nu tatal meu a fost agresorul sexual). Pana si scena in care ea - siderata de descoperirea facuta - se tavaleste pe jos de durere la terapeuta imi e cunoscuta, eu ma tavaleam de durere sufleteasca acasa... mi se amintise cum ma intorceam cand eram mica de la bataile mamei si strangeam din buze si suieram "Nu m-a durut, nu m-a durut", iar cand mi-am recuperat acele amintiri ma tavaleam pe jos si spuneam "Ba m-a durut, ba m-a durut"...

Am plans de m-am umflat. Acum. In seara asta. Mi-am amintit de abuzul suferit de mine (bunicul??? cati unchi???) si de rautatea si lipsa de empatie pana in ultimul moment a mamei mele, lama de cutit insangerata...

Mi-am amintit si de speranta mea ridicola ca acesti oameni vor admite abuzul, ca isi vor cere iertare pentru ce mi-au facut si ma vor intreba ce sa faca pentru a repara raul. Mi-am amintit si de refuzul lor de a admite ceva, de incapatanarea lor de a se preface ca nu s-a intamplat nimic si de a crede ca eu as fi innebunit brusc... Mi-am amintit de toata durerea fetitei din mine, lasata singura, abandonata durerii, mi-am amintit de toata suferinta reprimata atatia ani de zile...

Acum ma duc in pat si o sa-l privesc pe copilul meu ca sa-mi umplu inima de puritate si nevinovatie si sa ma bucur anticipat ca lui nu i se va intampla niciodata ce mi s-a intamplat mie. Mai bine omor pe cineva decat sa permit asa ceva.

Aveti grija de cei pe care-i iubiti, de copiii vostri! Noapte buna.

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

hristina spune:

Felicia, eu nu am vrut sa te ranesc spunandu-ti de acest film; intamplarea a fost sa-l vad si stiind ce citisem aici,m-a prins si l-am urmarit efectiv nemiscata.
Cred ca nici n-am respirat in timpul lui.
M-a afectat si pe mine f mult, dar la mine sunt alt fel de traume in suflet; deocamdata nu le pot pune pe tapet, nu am taria necesara.

Te imbratisez cu caldura si prietenie!

MariaG spune:

of
trei zile mi-a luat sa citesc subiectul.
in timpul asta am inchis pagina de vreo 5 ori pe principiul 'nu vreau sa stiu', am plans de nu mai stiu cate ori, si am fumat o tigara (m-am lasat de fumat acum 2 ani)
nu stiu daca a fost abuzata sexual, sau mai corect nu vreau sa stiu - daca as observa comportamentul meu la altcineva as trage concluzia ca da,a fost abuz, in cazul meu gandul nu poate sa treaca de un zid
stiu sigur ca am fost abuzata psihic si fizic (spunea cineva prin paginile anterioare ca daca n-ar fi fost vara s-ar fi sesizat vre-un profesor - eu m-am dus la scoala cu un ochi vanat si cand m-a intrebat o profesoara ce am patit m-a lovit un plans isteric de nu reuseam sa ma opresc si s-a uitat la mine de parca eram nebuna si a continuat sa aiba aceeasi atitudine pana am terminat liceul ... )
consecintele acelor abuzuri le simt in fiecare zi: nu pot sa am o confruntare cu cineva - pe orice tema - fara sa incep sa tremur.
Ce ma sperie cel mai rau este ca in ultima vreme nu mai am rabdare cu baietelul meu. Am momente cand a enervez atat de rau incat abia reusesc sa ii spun, aproape printre dinti de incordata ce sunt, sa se duca la el in camera ca vorbim dupa ce ma linistesc.
Sunt constienta ca va fi din ce in ce mai dificil pentru mine pentru ca este normal pentru un baietel de 5 ani sa "nu asculte" (nu-mi vine alta formulare) si ca trebuie sa fac ceva pentru a nu repeta 'lectia' invatata in copilaria mea.
si ce ma sperie mai rau decat asta este ca nu ma simt in stare sa-l apar de abuzurile celorlalti. sper sa reusesc sa il invat cateceva ca sa se apere singur. si ii raspund la toate intrebarile (activitate care are neajunsul ca el nu tace niciodata si este o fantana nesecata de vorbe, dar ma gandesc ca mai bine sa vorbeasca si sa stiu si eu ce i se intapla decat sa taca si sa nu pot sa-l ajut)
mi se reproseaza ca sunt "overprotective" pentru ca nu-l las fara supravegherea mea sau a tatalui lui decat la gradinita. mama se supara de fiecare data ca nu il las la ea peste vara in vacanta - cum as putea? I-am spus sa vina ea la noi daca vrea sa petreaca timp cu el, dar ca de aceea au copii parinti ca sa le poarte de grija. Nu pot sa-i spun 'nu am incredere sa te las sa pleci cu copilul meu la 600 km si eu sa nu pot sa fiu cu ochii pe tine'
in fine, voi reveni mai incolo cand o sa ma mai limpezesc.

Maria

http://www.copaculdehartie.ro/

cleo78 spune:

o sa scriu si io aici. de 4 ore citesc aici sio trebuie sa va dau dreptate.


asha cum a zis Felicia, cand incepi sa accepti faptul ca exista mai multe cazuri decat par, cand incepi sa iti deschizi mintea spre suferintsa altor oameni, incepi sa vezi altfel lucrurile. Nu zic ca toti cei din jurul meu sunt agresati, fizic, psihic. dar din ce povestiti, imi dau seama ca sunt pers. din jurul meu care au trecut porin asha ceva.
si o sa confirm, agresorul obisnuit, nu incepe dintr-o data, nu are ca scop de la inceput agresiunea in sine. Pas cu pas ajunge la agresiunea propriu zisa, si la punctul X, isi zice ca cum a mers pana atunci, i se permite si pt mai tarziu.

da, dau vina pe educatia traditional romaneasca: copilu tre batut, copilu nu are voie sa zica ceva impotriva parintilor, ca poa fi facut sa taca etc. educatia sexuala lipsa e de vina pt cele mai multe probleme. sau nu, am gresit spus, educatia lipsa e de vina pt cele mai multe probleme.

si am o fetitsa mica si nevinovata.



pana aici, o sa va dau un motiv de discutie.
am nishte verisori, copilul lor are 7 ani, clasa 1. parintii au grave probleme comportamentale: se cearta, el are amanta, ea mi s eplange ca cine o mai ia, divortsata si cu copil, ca ii e bine asha cum e, ca de fapt ei nu au probleme etc. Copilul acu 2 ani, la gradi, si-a dat jos pantalonii. Educatoarea a trimis mama la psiholog si au zis ca nu mai primesc copilul. Mama a interpretat ca tre sa duca copilu la psiholog
Acum, Alexandru e in clasa 1, si merge iar la psiholog. copil f. deshtept, cu talent la muzica.
Nu o sa las pe fiica mea alaturi de verisorul acesta. Imi pare rau de copil, am incercat acu 3 ani sa fac ceva, pt el, nu am reusit ca am fo eu prea slaba.



inca nu sunt in stare sa ma confesez, ca am si eu multe de zis, dar, multmesc Felicia, ca mi-ai deschis ochii. O sa caut la psiholog.



o potoroasa potoroasa potoroasa, nu am mai vazut asha potoroshenie!!
soarele din viatsa noastra
mamica natanga de pe 9.05.2008
povestea nashterii

socrate spune:

Felicia . Acum mult timp a fost la un moment dat o discutie pe odisee legat de o fata care s-a suparat pe parinti si eu ii spuneam ca nu e cazul sa ii judece atat de aspru, ca parintii sunt parinti si tot asa. Atunci ai reactionat foarte vehement, nu am inteles, am banuit doar, acum inteleg.

Eu am un baietel, de 6 luni. Cum o sa fac sa stie ca poate avea increderea in mine, ca il voi apara impotriva oricui si a tuturor? Nu stiu. Voi incerca insa sa fac tot ce imi sta in putinta. Nu pot nici sa ma gandesc ca cineva ar putea sa vrea sa ii faca rau. Eu nu las copilul nici pana ma intorc sa ii dau bani la chiosc. Sunt terorizata ca i s-ar putea intampla ceva.

Legat de abuz, parintii mei si rudele mele sunt oameni foarte ok.
Daca as vrea sa le reprosez ceva, ar fi poate modul in care m-au crescut. Eu nu pot sa ma cert, sa argumentez. Nu pot vorbi in contradictoriu, mi-a luat mult timp sa imi spun parerea fara sa imi fie frica. Totodata daca cineva tzipa sau ridica vocea mie mi se pune un nod in gat, simt cum mi se infierbanta urechile si fata si amortesc totodata, nu mai am putere in maxilare si nu pot raspunde, ma bufnesc lacrimile. De ce? Nu stiu. M-au batut dar stiu exacte de cate ori, 5, si stiu de ce. Nu ma loveau peste fund, nu imi trageau palme disparate pentru prostioare.
Totusi la noi se urla in continuu, parintii mei intre ei. Tata nu a batut-o niciodata pe mama. Deci...nu prea as avea motive. Totusi pe mine m-au afectat certurile, tzipetele. Cine stie. Mi-e teama sa caut.

Altceva vreau eu sa va spun, apropo de cele care aveti fete. Eu singurele abuzuri le-am suferit din partea medicilor. Mai intai doctorul pediatru care nu credea ca sunt virgina si mi-a facut un control vaginal. Nu pot sa imi descriu sentimentele. IAr a doua oara,medicul ginecolog (aveam niste probleme destul de grave hormonale, am sangerat doua luni in continuu) si care ma atingea in alte parti intrebandu-ma daca simt ceva. Nu avea nici o legatura cu controlul. De atunci nu m-am mai dus si nu ma voi duce vreodata la un medic ginecolog barbat.
Nu pot intra in detalii. Cert e ca e mai bine sa aveti grija cu medicii pe mana carora lasati copii.

Mi se pare un subiect foarte util, citesc de cateva zile, si voi continua sa citesc si sa postez eventual.

Sebastian

Giana spune:

Am reusit sa citesc si eu de la inceput si pana la capat...Mi-a luat mult timp(aproape o saptamana) pt ca cei mici ma tin tot timpul "in priza" si nu reusam sa citesc decat vre-o 2-3 pagini/zi.

Tin sa precizez ca mi-am amintit citind subiectul asta de 2 din abuzurile sexuale la care am fost supusa in copilarie si de care uitasem.Cine stie cate-or mai fi... Am sa povestesc si aici dar acum nu pot.

Multumesc si eu Miss Parker pt acest subiect si pentru lupta pe care o duci!

off topic: Felicia,iti scriu pe Pm,am nevoie de o informatie si cred ca ma poti ajuta.

MissParker spune:

MariaI, ai fost categoric abuzata si ai avut ghinionul de a nu fi intalnit macar un martor salvator (acea profesoara ar fi putut fi unul, daca nu ar fi fost ea insasi abrutizata sau in negare datorita propriilor traume reprimate). Eu am observat ca schimbarile mele din ultimii 5 ani au provocat cutremure si orcane in viata tuturor celor pe care-i cunosc, brusc ieseau la suprafata amintiri de abuz, unii s-au confruntat cu ele, altii au fugit si s-au indepartat de mine (acum stiu ca din autoaparare). Asa si profesoara aia, s-a temut sa actioneze in conformitate cu realitatea pe care o vedea in fata ochilor, a preferat sa taca si sa nu faca nimic. Asa cum fac majoritatea oamenilor.

Daca subiectul asta a avut un asemenea impact asupra ta, categoric ai fost abuzata si te lupti sa nu lasi acele sentimente vechi sa iasa la suprafata. Ceea ce poate fi bine la o prima vedere. Dar pe termen lung nu este. Fiindca, dupa cum spui chiar tu, te enervezi pe baietelul tau si nu mai ai rabdare cu el, poate transferi asupra lui nemultumirile pe care ar trebui sa le adresezi parintilor sau celor care te-au abuzat. Furia iese uneori la suprafata si o indreptam asupra celor mai slabi sau celor care ne sunt disponibili intr-un anumit moment, e nevoie insa de putere si curaj (si disperare multa) pentru a o dirija exact spre cei care ti-au facut raul originar.

Esti poate „overprotective“ tocmai fiindca tu nu ai fost protejata la momentul potrivit. Faptul ca nu ai incredere sa-l lasi cu mama ta spune multe, foarte multe. Incearca sa le descoperi, sa le scoti la lumina, sparge puroiul si curata rana, ca sa-ti poti vindeca sufletul si sa te eliberezi de vechiul balast in relatia cu copilul tau. Asta incerc si eu sa fac.

Toate cele bune

Incerc, in masura in care ma lasa pufuletele mic, sa mai revin cu comentarii si la celelalte postari.

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii *** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David

alexandraaaa spune:

Va scriu doar ca sa confirm ceea ce a spus MissParker: abuzul sexual si celelalte tipuri nu sunt deloc raritati. Se intampla mai des decat va imaginati. Poate cunoasteti fete / femei care au fost abuzate si nici nu stiti. Am cunoscut trei femei care au fost abuzate sexual in copilarie. Una singura dintre ele si-a deschis sufletul in fata mea mai repede, despre celelalte doua am aflat dupa ani de zile, ani multi de cand le cunosteam. Una dintre aceste fete a avut curajul sa vorbeasca prima data despre ce a patit abia dupa cativa ani dupa ce oroarea se incheiase (cativa ani a fost violata sistematic de tatal ei). Victimele incearca sa ascunda ce au patit pentru ca deseori se simt vinovate, si in general reusesc sa "pacaleasca" pe cei din jur si chiar pe ele insele. Nu spuneti "eu nu cunosc pe nimeni care a patit asta", pentru ca nu este o certitudine!

Saturnine spune:

Am citit acest subiect si am bagat la cap una, alta . Ma tot gandeam ca la fel, nu cunosc cazuri de abuzuri in sensul grav .
Apoi, azi, citeam pe alt topic, tot cu abuzul, unde se facea trimitere de pe acesta, in legatura cu palmele la fund, etc . Si cineva spunea ca sunt ok, in anumite conditii, etc . Am avut si eu un fel de flash, si am avut un fel de revelatie, dar nu sunt sigura de ea . Nu stiu de unde sa incep .. O sa incerc sa dau niste linii generale, niste detalii si niste interpretari visavis de situatia mea .

In primul rand, eu ma inteleg destul de bine cu parintii mei, cat de bine avand in vedere diferenta de generatie , eu traind in era informatiilor, am incredere in ei, etc . Tatal meu nu m-a batut, o singura data mi-a tras o palma la fund, si aia incet, nu m-a durut . Maica-mea in schimb este o persoana mai temperamentala . Am vb. cu ea si mi-a spus ca eu eram un copil care testam limitele foarte mult, si ca de multe ori se vedea pe mine ca o fac intentionat, ca provoc . Ea spune ca m-a lovit doar cand am fost obraznica, cand am vb. urat . etc . Nu m-a lovit niciodata in cap, poate peste gura ? dar era constienta ca ne e ok sa lovesti in cap . Ma tragea de par si ma lovea peste fund si coapse . Asta cand avea izbucnirile ei de furie, pe care sa acceptam ca i le provocam . Nu tin minte cat dureau, tin minte doar ca odata , mai mare fiind, m-a tras de par si m-am enervat si am aruncat-o de pe mine . (Si ai mei ma puneau la colt - probabil asta era la moda in educatie la vremea respectiva ) . Nu pot sa spun ca am fost abuzata . Am fost un copil independent . Nu plangeam dupa ai mei, nici la gradi, nici in tabere, nu ma gandeam la ei, nu imi era nespus de dor de ei, deci nu ca nu eram atasata de ei, dar nu eram dependenta la modul acela de prezenta lor, pot spune ca m-au crescut de asa ntura sa ma descurc si singura . La 18 ani am plecat de acasa sa stau cu prietenul meu si de atunci tot impreuna si avem si o fetita de 6 sapt . Nu sunt independenta financiar . Dar ca sa ma contrazic, daca mama imi spunea ca nu am voie sa ma duc undeva, ca pot sa patesc ceva rau... imi era frica sa ma duc . Nu ma duceam . Tin minte ca aveam interdictie sa ma duc in curtea unei scoli la 50 de metri de locul unde ne jucam in fata blocului, nu m-am dus acolo decat pe la 12 ani, si si atunci cu frica . La fel in facultate, mi-a spus sa nu ma duc cu ocazia, si am fst de cateva ori impreuna cu prietenul meu sau cu alti cunoscuti, dar apoi am inceput sa ma duc singura, si la inceput imi era foarte frica si apoi nu mi-a mai fost frica atat de oameni cat de pericolul de accident . Deci independenta sau nu ?

Oricum , unde vreau sa ajung este ca eu si cu, nu pot spune sotul, ca nu suntem casatoriti, poate imi sugerati voi un cuvant potrivit care sa nu fie partener, concubin , ceva mai frumos..., suntem firi diferite si de multe ori simt ca nu ma intelege si ca nici eu nu il inteleg pe el, uneori simt ca ma sfideaza, sau ca ma ignora desi stie cat ma irita , el spune ca e obosit, etc, il iubesc este un om foarte bun si generos, mai putin cu atentia la ce am eu de zis, care de multem ori este considerat inoportun, sau prea mult pentru starea lui de oboseala . Dar uneori face unele lucruri si eu ii spun sa inceteze si sa fieatent etc, si el tot vorbeste aiurea si ma enervez asa de tare, uneori foarte repede, mai ales daca e un comportament care deja e obisnuinta, incat nu mai stiu ce vorbe sa spun si il caftesc, in functie de cat de nervoasa sunt, ii dau una in picior , peste spate bratz, cap, ca deh, barbatii au capu gros, si nu ii dau tare in cap... dar uneori, mai rar m-am suparat asa de rau ca imi venea sa il strang de gat si sa il spintec . Ok . Citind la acel subiect, m-a facut sa fac o legatura intre senzatia de frustrare si ciuda pe care o aveam cand eram lovita de mama si senzatia de frustrare si ciuda pe care o am cand el se comporta impotriva nervilor mei, consecinta fiind ca il agresez fizic . El zice ca il doare, eu ma indoiesc in majoritatea cazurilor, este un tip destul de robust si eu sunt slabuta .

Acum intrebarea : Credeti ca are o legatura ? Adica eu cred ca are, dar cum spuneam, mama nu m-a lovit des, si nici din orice prostie , etc,dar ... totusi a facut-o . Stateam si ma gandeam cum de multe ori imi pierd rabdarea cu oamenii, si si cu copilul, noroc ca e un copil bun si cuminte deocamdata , nu ma aduce pe culmile disperarii, dar totusi ma frustrez uneori. M-a facut sa imi fie teama sa nu o lovesc vreodata, citeam aici si am realizat ca intr-adevar nu e ok sa lovesti, nici macar putin, si nu vreau nici eu sa o lovesc, nici macar putin . Iubitul nu a fost batut nicodata, el mi-a spus ca ii este teama ca eu sa nu o lovesc, pentru ca ma stie nerabdatoare si mai agresiva . Eu incerc sa ma educ sa nu o lovesc, macar pentru simplul fapt sa nu simta frustrarea si nervii ce ii simteam eu, si sa nu ajunga si ea un adult care sa se frustreze asa repede si sa simta ca nu se poate controla si ca singura metoda de a se descarca este agresiunea fizica . Sa nu simta furia pe care o simt eu CAND AM DISPUTE SI LE AM DES, in general in familie si pe motiv ca ceilalti nu sunt dispusi sa imi dea atentia de care am nevoie . Asta in cazul ca agresiunea mea se trage de la exempulul parintilor .
Poate are si zodia de a face? Eu sunt tigru de foc in chinezesc, dupa an, zice ca e o zodie nepotrivita pentru o femeie... zic si eu, asa, pe langa meniul principal .

Multumesc pentru ca ati citit, si scuze ca m-am intins . Asa sunt eu, imi place sa dau multe detalii pentru ca totul sa fie cat mai clar inteles, de aia nu au ai mei rabdare sa ma asculte .

P.S. Avand in vedere ca vara petrecem mult timp acasa la ai mei, in weekend, ca au curte , s-a intamplat des si stand impreuna mult sa il lovesc de fata cu ai mei, si mama imi zice tot timpul sa nu il mai lovesc . DAR, cand ea ma lovea era la fel de furioasa ca atunci cand il lovesc eu pe el, atunci de ce ? Eu eram copil el e barbat in toata firea ....... ce sa mai inteleg ?