Metode reale de prevenire a abuzului

blue eyes spune:

Vorbind de tati abuzivi, imi vine in minte ca fostul meu avea obiceiul sa sarute fetita pe gura, obicei care e normal aici, fara sa fie considerat incestuos/molestator. Totusi, eu il dezaprob! Asa ca am vorbit cu copila si i-am spus ca trebuie sa nu-i mai permita lui sa o sarute. La care ea mi-a raspuns: "Da, mami, dar tati ma iubeste." Atunci i-am explicat clar ca adultii sau adolescentii nu au voie sa sarute copiii pe gura. Le repet ca nimeni pe lumea asta nu are voie sa-i atinga la sezut, piept, in fata, sa-i sarute pe gura; iar daca se intampla asta, sa plece de acolo, sa ma sune, sa-mi spuna pentru ca acei oameni sunt rai, chiar daca zambesc si par buni, si trebuie inchisi.
Prevenirea abuzului are mai multe sanse, daca se discuta cu copilul in mod realistic, informandu-l de cine si cum sa se apere; atat cat ii sta lui in putinta.

www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg" target="_blank">I want to break free

kariguld spune:

Miss Parker, , foarte bun subietul! si multe tuturor celor care au scris aici. am citit si aseara si acuma de vre-o doua ore citesc aici!!!
aseara mi-am amintit si eu de un caz, dar care nu are legatura cu abuzul sexual asupra copiilor!
am copilarit in cartierul Cotroceni, intr-o casa mare! pe strada noastra nu prea erau copii, doar vreo doua familii mai aveau copii. intr-una din aceste familii, erau doi copii, cam de-o varsta cu noi, un baiat si o fata. daca tin bine minte, eram in clasa Ia, cand mama acestor copii a murit! locuiau la doua case de noi, deci aproape. ne jucam impreuna cu ei, veneau pe la noi, cu acordul parintilor mei. dupa moartea mamei lor, tatal lor a inceput sa bea, desi avea o slujba buna, parca avocat??? era mereu bine imbracat.
printre noi, copii se auzeau tot felul de lucruri rele despre ei, ca ii inchide tatal lor in pivnita, ca ii bate, ca le baga bete in fund.... acesti copii, continuau sa vina la noi, mama mea ii chema mereu la masa, caci ii era mila de ei si incerca sa afle cum o duc, cum se poarta tatal lor cu ei. curios, ei niciodata nu se plangeau ca ii bate, nu au spus niciodata ca i-ar fi inchis in pivnita, nici alte lucruri. imi amintesc, ca desi erau saracacios imbracati, erau mereu veseli si zambitori! mama, avea asa un fel de a vb cu noi, la fel si cu ei, ca te simteai bine in prezenta ei si spuneai totul, chiar fara sa vrei. stia mama sa conduca discutia!
au trecut vreo cativa ani asa, eram in clasa 12 cand tatal lor a murit, intr-un spital din Buc, singur. eu m-am gandit, :"ce familie nenorocita, omul acesta a trait degeaba..." totusi, copii invatau bine, cu toata situatia lor trista de acasa! dupa moartea tatalui lor, s-au mutat de acolo, la o ruda.
anii au trecut, intre timp m-am mutat si eu din casa parintilor, am uitat cu desavarsire de ei.
acum vre-o 3 ani si ceva, pe aeroport m-am intalnit cu baiatul acela care imi fusese vecin. el m-a recunoscut pe mine, eu abia mi-am amintit de el. schimbat total! era casatorit, avea si doi copii. ma uitam si nu-mi venea sa cred ca este el, acel copil zdrentaros, marginalizat de toti. pleca cu familia in Grecia, in vacanta. era un om realizat, fericit, se vedea pe fata lui! curiozitatea de femeie m-a facut sa-l intreb acolo in aeroport, :"cum ai reusit sa devii un om bun, sa ai o asemenea familie, sa te realizezi in viata, cand ai crescut fara mama si cu un tata alcoolic???"
stiti ce mi-a raspuns acel barbat? "de cand eram micut, imi amintesc de tatal meu, chiar beat fiind, ca venea seara in camera unde dormeam, si imi spunea :"fiule, te iubesc!', uneori, cand era mai treaz, ma saruta pe frunte. nimik din ce se spunea pe strada intre copii, ca ne bate, ca ne inchide in pivnita sau ne baga bete in fund, nu era adevarat! toate erau inventiile vecinilor de pe strada, ca, copii lor sa nu se mai joace cu noi."!!
ma uitam la acel om din fata mea, si imi venea sa plang, caci niciodata nu am crezut ca se va alege ceva bun de el, credeam ca va fi un ratat!
ne-am vizitat, ne-am imprietenit, ne-am cunoscut familiile si am constatat ca este un om amabil, de o bunatate rara, plin de dragoste pentru familia lui. si sora lui este o persoana realizata, este chirurg intr-o clinica din Franta! tatal lor nu le-a lasat nici o avere, dar fusese bun si iubitor cu copii lui, iar rezultatul este mai mult decat evident!


Kari

Cristina_A spune:

Nevasta gunoiului isi merita cu brio denumirea de complice. Ca si vecinul care a locuit 12 ani deasupra pivnitei si a auzit zgomote ciudate de sub parchet, dar n-a facut nimic: "The signs were all there but it was impossible for me to recognise them".

De doua zile, de cand am citit cazul adus in discutie de Lorelai, ma simt naucita. Nu pot digera aceste informatii.

************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.

MissParker spune:

Kari, sa stii ca foarte multi copii abuzati ajung niste oameni extraordinari, cu suflet mare, saritori, generosi, se realizeaza in viata... deci faptul ca acel tip este un om realizat, bun, cu caracter, nu este pentru mine o dovada clara ca nu ar fi putut fi abuzat. Asta asa, ca fapt divers.

Din pacate mai exista si acea categorie de copii abuzati care cresc fara "martori salvatori", cum ii numeste Alice Miller, care nu au de ales decat s-o ia in jos pe panta si sa ajunga fie ratati, fie abuzatori la randul lor.

Stii cum se spune? Nu orice copil abuzat ajunge abuzator, dar orice abuzator a fost candva un copil abuzat...

Uite, pe mine sincer m-ar interesa sa aflu cum de ajunsese sa se spuna despre acel baiat si sora lui ca ... "li se baga bete in fund"... Trebuie sa recunosti ca, pentru o chestie inventata, este in primul rand foarte fantezista (cine inventeaza chestii de-astea?), si in al doilea rand nu prea sta in picioare pretextul ca se sustinea asta ca vezi Doamne sa nu se joace alti copii cu ei (fiindca nu era vina lor, cel mult celorlalti ar fi trebuit sa li se faca mila de acesti copii in acest caz).

Tot ce se poate ca afirmatiile lui despre tatal betiv, dar "iubitor" sa fie adevarate. Mai exista insa si posibilitatea ca tipul sa fi negat si reprimat tot ceea ce a fost neplacut in copilaria lui, sa se fi biciuit prin perfectionism sa ajunga altfel decat tatal (avandu-l pe acesta ca exemplu negativ in ce priveste modul de a trai) si acum pur si simplu sa nu mai stie nimic din ce a fost in trecut, deoarece psihicul lui are nevoie de amintiri frumoase pentru a supravietui.

Si eu as fi jurat pana la inceperea terapiei ca am avut cea mai fericita si mai frumoasa copilarie din lume. Abia dupa un an de terapie a inceput sa dispara zidul de negare cu care ma inconjurasem ca sa supravietuiesc sufleteste.

Asa ca ambele variante sunt posibile, de aceea e atat de important sa fim deschisi si - asa cum spune si Cristina_A - sa reusim sa recunoastem semnele cand le vedem. Fiindca semnele, bucatile de puzzle, exista de cele mai multe ori separat, fiecare bucatica spune cate ceva care pentru unii oameni e demn de ignorat (sau constientul gaseste o explicatie banala), iar pentru altii arata clar imaginea de ansamblu a unei tragedii.

Semne...

Un exemplu. Pana la revelatia mea ca am fost abuzata de bunicul meu, aveam despre el doar cateva amintiri disparate:

• Odata l-am incuiat in bucatarie cand dormea si l-am lasat acolo incuiat minute in sir, chiar dupa ce se trezise si urla la noi sa-i deschidem!!! Abia acum am realizat ce motiv avusesem: voiam sa nu mai poata sa iasa de acolo... Si inca ceva: de ce aveau acolo zavor intre bucatarie (unde dormea bunicul) si camera de zi (unde dormisera copiii lui si unde dormeam in vacante eu si verisoara mea)??
• In vacanta la bunici, eu si verisoara mea ne "jucam" de-a doctorul cu vecina noastra, Valentina (care era cu un an mai mica decat noi), iar eu i-am dat chilotii jos Valentinei si i-am pus sare in fund, ca voiam sa vad daca si cat de tare o doare ... (Se stie ca manifestarile de sadism la copii au de multe ori cauza in faptul ca sunt abuzati de adulti si vor sa dea mai departe ceea ce li se face lor)
• Desi mi-era frica de el, odata i-am pus bunicului noroi in pantofi... Abia de curand am realizat semnificatia acelui gest: simbolic vorbind - asa cum ma murdarea el pe mine - si eu am simtit nevoia sa ma "razbun", cu puterile mele de atunci, turnandu-i noroi in pantofi, iar el nu s-a suparat deloc pe mine, desi de obicei era foarte agresiv!!!!
• Intr-o zi, cand bunicul dormea in bucatarie cu fata in sus si sforaia ca un porc, eu i-am spus verisoarei mele: "Hai sa-i bagam ceva in gura, sa vedem cum se sufoca!"

Sigur, chestiile astea luate separat si povestite parintilor mei, ar provoca reactia urmatoare: "Ei, hai ca ai innebunit, draga, asa erai tu, o nebunatica, tot timpul faceai nazbatii din astea!" (!!!???), dar puse cap la cap cu regresii si flashback-uri si alte chestii aflate ulterior despre bunicul meu, dau alt rezultat si ala se cheama abuz sexual.

Insasi mama mea, confruntata de verisoara mea despre incestul din familia noastra, a inceput sa se intrebe daca nu cumva tatal ei era "pe altfel"... Si-a adus aminte brusc ca ea in copilarie il surprinsese pe tatal ei o data la gara (unde-si faceau veacul prostituatii masculi, ca femeile erau toate in bordeluri), din cuvintele mamei "era intr-un tufis cu pantalonii in vine si nu era singur" (!?), iar altadata tot ea i-a gasit printre rufe o pereche de pantaloni murdari de fecale (clar de la alt barbat, fiindca daca ar fi fost ale lui proprii ar fi fost pe chiloti, nu pe pantaloni, in exterior).

Si alta intrebare de 100 de puncte: daca fratele cel mare al mamei si-a violat propria sora cand el avea 16 ani si ea 4 ani, CINE a abuzat mai intai de el??????

Si uite-asa se transmite mai departe cercul vicios al abuzului, pana cand vom fi dispusi sa deschidem ochii si sa VEDEM si ceea ce ne este neplacut.

Ma scuzati pentru detaliile scarboase, dar chestiile astea sunt cat se poate de REALE si am vrut sa dau un exemplu concret de ceea ce inseamna "pus cap la cap semnele deja existente".

Felicia 32+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

daniela_b spune:

quote:

---

Originally posted by MissParker

Stii cum se spune? Nu orice copil abuzat ajunge abuzator, dar orice abuzator a fost candva un copil abuzat...

Felicia 32+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

---

Mi se pare foarte important de stiut asta si, de ce sa nu recunosc, imi da increderea ca pot fi un parinte ( si ca in general poti fi un parinte bun) chiar daca trecutul ti-e tulbure. Cred ca e masura unei valori interioare si in acelasi timp o datorie de onoare sa rupi lantul unui abuz cu fortele proprii. Nu stiu daca ma exprim corect, daca va p[ot face sa intelegeti ce vreau sa spun, sint putin cam pe fuga si nu pot lega ideile asa cum mi-as dori.
Eu nu am fost un copil abuzat dpdv sexual, abuzul asupra mea a fost unul fizic intens, cu batai aproape zilnic ( in zilele in care nu primeam bataie, primeam o "simpla" urecheala fierbinte -mi se infierbintau urechile -si multumeam ca am scapat doar cu atit dar abuzul principal pe care l-am primit si de care nici acum nu pot scapa, e cel emotional, insotit bineinteles si de cel fizic ( "anchete" nesfirsite cu intrebari de tipul "de ce" , "de ce ai murdarit caietul, mizerabilo?", "de ce esti o proasta?, parca n-ai fi copilul meu...", "de ce ai scapat furculita, esti beata? -intrebare pusa unui copil de clasa a II-a, "de ce nu-ti pui hainele in dulap, esti handicapata?". Plus comparatiile "esti proasta ca ma-ta!", " esti urita ca matusa-ta", " plingi ca o vaca ce esti", " esti mocaita ca bunic'tu", "nu mai ride ca o curva", " ai ochii ca de broasca.." si tot asa...
Pina in ziua de azi, eu tot stresata sint sa nu cumva sa fiu proasta, urita, mocaita. Sa nu rid si sa nu pling.
Ma cenzurez si ma limitez.
Sa nu spun ce simt, sa nu arat nimic altora.

Si inca foarte, foarte multe altele. Sincer, ma mir ca sint cum sint. Nu stiu ce m-a ajutat, nu stiu care mi-a fost salvarea ( caci nu ma simt pierduta totusi, am mai scris si la un alt subiect, mi-am pastrat parca de rezerva un coltisor din minte, din inima, din suflet, cu ajutorul povestilor copilariei din care am aflat ca INTOTDEAUNA binele invinge raul, un coltisor...ca pe o saminta din care sa creasca ceva mai tirziu...) DAR orice ar fi fost, ma simt norocoasa ca am putut ajunge chiar si asa...
Nici nu-mi imaginez ce-as fi fost daca, in loc de toate astea as fi primit doar dragoste, atentie, intelegere, rabdare.
Caci sint un om echilibrat si as indrazni sa spun ca si bun ( aici trebuyie sa ma credeti pe cuvint) dar nu ma pot opri sa imi pun intrebari ( care, din pacate imi produc suferinta): " ce fel de om as fi fost DACA n-as fi stiut ce e bataia, umilinta, riurile de lacrimi care imi faceau ochii mei si asa "de broasca" sa nu se dezumfle multe zile la rind...
Ce-ar fi fost daca mi-ar fi spus, ca NU sint urita ci frumoasa, ca NU sint proasta ci desteapta, ca ma descurc minunat, ca aduc bucurie si nu nervi, ca merita sa incerc sa fiu SI MAI BUNA, SI MAI SI...
Chiar daca durerile loviturilor de curea, ale scatoalcelor date cu sete, ale batailor singeroase ( caci "bucuria" mea era ca in sfirsit sa-mi curga singe din gura ca se se opreasca) trec, ramin urmele adinci din minte si din suflet si intrebarea chinuitoare:
"Ce-as fi fost azi, daca...nimic din toate astea nu s-ar fi intimplat?"

Va multumesc ca m-ati ascultat ( ca ati citit).
Va multumesc ca ati facut sa existe un astfel de subiect ( chiar daca aici e vorba mai mult de un alt tip de abuz, cred ca mult mai infiorator decit cel indurat de mine) !
Sint foarte trista ca am ocazia sa citesc asa ceva dar foarte bucuroasa ca dincolo de cuvinte va zaresc curajul de-a vorbi si cu altii despre asta!





Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

szivarvany spune:

Felicia, Daniela

Sper ca din acest subiect sa invete toata lumea cate ceva. Dar mai ales cum sa aiba mai mare grija de copii.



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

kariguld spune:

Miss Parker, din amintirile mele, de pe vremea copilariei, ce scriam in mesajul anterior, se spunea intre noi, gasca de pe strada. este bine stiut faptul, ca parintii isi "sperie" copii cu fel si fel de vorbe fanteziste si nereale, gen:"te ia babau, vine baba cloanta, te mananca tiganii, sunt stafii acolo, daca te prinde baba aia te fierbe in oala, etc, etc". nu imi aduc aminte cine a spus prima data acea vorba: "le baga bete in fund", tot ce-mi amintesc este ca, intre noi copii se vorbeau multe lucruri fanteziste si cred ca erau mai degraba plasmuiri ale mintii noastre de copii.
si un lucru foarte adevarat, este ca, aveam vecini, care se tineau ca sunt cineva, si-i priveau pe acel om, betivan, ca pe un ratat, cu care nimeni nu trebuia sa aiba de-aface, iar copii lor, nu aveau voie sa se joace cu copii betivanului, saracului, ratatului. chestia asta mai functioneaza si astazi, cate mame isi lasa in parc copii lor, cei bine imbracati si curati sa se joace cu un copil al unei tiganci,mai murdar???
eu nu cred ca acel copil a fost abuzat, e adevarat ca nu pot sa-mi dau seama acum, chiar cunoscandu-l, poate ar trebui sa aflu candva.....sa-l intreb vreodata...
amintirile mele din copilarie, unele sunt foarte vii si parca s-au petrecut ieri, altele sunt foarte vagi, ca ceva foarte indepartat, iar foarte putine, sunt ca sa zic normale, adica nici vii dar nici foarte vagi! ce imi mai amintesc eu foarte bine, de un alt copil de pe strada este ca ne spunea noua copiilor, foarte des ca la ei in pod sunt strigoi!!! chestia asta o tin foarte bine minte!
acuma, adult fiind, cred ca, copii inventeaza fel si fel de lucruri, fanteziste, cu care se lauda in fata altor copii, sau incearca sa-i sperie pe cei mai "slabi de inger" ca ei!
sigur, nu ma intelege gresit, cred ca exista multe forme de abuzuri asupra copiilor, poate ca si vorbele fanteziste ale copiilor isi au radacina in subconstientul lor....


Kari

blue eyes spune:

Inca un caz teribil iesit la iveala de curand in Italia. O fetita a fost violata in mod repetat intre 9 si 11 ani. Violatorii erau adusi de catre mama sa, care filma totul. Dupa aceea se uita cu monstrii la acele filme. TERIBIL! Ah, unde esti tu, Tepes, Doamne? Ca mare nevoie avem de tine!

www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg" target="_blank">I want to break free

MissParker spune:

Daniela_b,


Eu mi-am pus pentru prima data intrebarea "Ce as fi devenit daca n-as fi fost abuzata, ci as fi primit iubire, acceptare, intelegere si respect in copilarie?" la sugestia unei persoane cunoscute pe forum, care intre timp mi-a devenit tare draga. Nu dau nume, stie ea cine este.

M-am gandit bine, am vorbit mult pe tema asta si cu sotul meu. Stii la ce concluzie am ajuns? Ca dpdv al caracterului, al miezului fiintei mele, probabil nu s-ar fi schimbat mult. Dealtfel exact acest "miez", fiinta mea autentica, m-a ajutat sa supravietuiesc abuzului si sa nu ma prabusesc.

DAR ceea ce cu siguranta ar fi fost altfel ar fi fost comportamentul meu fata de altii: nu as mai fi fost nesigura de sentimentele altora si intotdeauna obsedata sa-i fac pe ceilalti sa ma iubeasca, sa le castig afectiunea cu orice pret, nu as mai fi fost codependenta si nu le-as mai fi permis atat de multor oameni sa ma exploateze emotional (financiar nici nu mai conteaza), as fi avut criterii mai solide pentru a ma inconjura numai cu oameni de calitate (mai putini, dar de calitate!), nu as fi fost atat de obsedata de armonie si nu m-as fi temut asa tare de orice conflicte, as fi avut o parere mult mai buna despre mine insami, nu as fi fost atat de perfectionista si de cerebrala, ci as fi fost mai in contact si in armonie cu sentimentele mele... cu alte cuvinte as fi dispus de o igiena sufleteasca mult mai buna...

Cam asta sper si imi doresc sa-i ofer copilului meu, sa nu treaca niciodata prin ce am trecut eu.

Felicia 32+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

iula78 spune:

Of, Felicia, imi pare rau c-am abandonat subiectul.
Am trait mereu cu gandul ca toate suferintele mele ma privesc doar pe mine si eu trebuie sa mi le stiu si rezolv; ceilalti nu sunt ca mine si m-ar putea privi ca-i sufoc cu nesatula mea dorinta de a fi ascultata ori bagata in seama. Acum, dupa ce am vazut ca asemenea singuratatii mele personale mai exista multe alte singuratati, incep sa-mi accept mai bine trecutul si, odata cu el, si victima care am fost. Cum spuneai si tu, un copil abuzat este neputincios in fata abuzului, un adult poate sa schimbe realitatea.