incalcare drepturi salariat

incalcare drepturi salariat | Autor: Anima

Link direct la acest mesaj

Buna ziua,

Ma confrunt de ceva vreme cu cateva probleme care tin de legislatia muncii si as vrea sa va rog sa ma ajutati cu cateva informatii in vederea elaborarii unei strategie pe care sa o folosesc pentru reglementarea situatiei existente.

As vrea sa va rog sa ma ajutati, in masura timpului pe care il aveti, cu cateva informatii referitoare la urmatoarea situatie- pare complicat si sunt destule detalii, dar fara acestea nu se pot intelege problemele reale cu care am ajuns sa ma confrunt, sper insa sa aveti timp si rabdare pentru citit pana la final! Multumesc din suflet!

Sunt psiholog, dar am fost incadrata pe post de inspector de specialitate (asistent social), in cadrul DGASPC/Ambulanta Sociala. Am acceptat acest compromis, deoarece vroiam sa-mi practic meseria si mi s-a spus ca pentru a intra in sistem ca psiholog nu am sanse, decat daca accept aceasta varianta. Mi s-a propus sa particip la concursul pentru postul de inspector de specialitate, promitandu-mi-se ca, in cel mai scurt, voi putea participa la concursul organizat pt postul de psiholog, fie in acest serviciu, fie in altul, din cadrul aceleiasi directii.

Concursurile in acest sistem (si poate nu doar in acesta) se aranjeaza dinainte, prin primirea subiectelor – este singura modalitate prin care se intra in sistem; dupa concurs a urmeaza un interviu total neprofesionist, de fapt o simpla formalitate, in care directorul adjunct si seful serviciului povestesc in cateva cuvinte ce inseamna postul pe care te angajezi si cam atat; ca si viitor angajat nu ti se da din start posibilitatea sa pui intrebari, sa discuti despre probleme care vizeaza drepturile tale ca angajat, nu ti se spune nici macar salariul, ca sa nu mai vorbim ca nu se discuta despre cariera, metode de evaluare a performantelor etc.

Mi s-a parut cel putin dubioasa aceasta atitudine, cu atat mai mult cu cat si eu am lucrat in domeniul resurselor umane si stiu cum se desfasoara un interviu; nu aveam pretentia sa fie ceva “high level”, dar nici sa fiu expediata in 3 minute.

Dupa o scurta perioada, am fost anuntata data la care voi incepe sa lucrez (ianuarie 2008) si am semnat un contract individual de munca, insa fisa postului am refuzat sa o semnez, deoarece continea aspecte pentru care mi-as fi luat responsibilitatea sa raspund dar cu care nu am nicio tangenta. Mai mult, intr-una din sedintele matinale mi s-a “ordonat” ca pe langa activitatea de inspector social, sa fac si consiliere psihologica, desi, repet, incadrarea nu este de psiholog si nici salariul nu este cel de psiholog.

De asemenea, am constatat, ca o practica generala: nici unui angajat nu i se da posibilitatea sa consulte regulamentul intern si nici contractul colectiv de munca, pentru a sti cu exactitate “granitele de libertate” de care poate beneficia si ce drepturi are – pentru ca aici, ca si in alte locuri de munca, cand isi aminteste vreun sef care e deranjat din te miri ce motiv, oamenii au doar obligatii, nu si drepturi.

Servicul de ambulanta sociala, asa cum reiese si din denumire, se adreseaza cu predilectie persoanelor care se incadreaza din mai multe puncte de vedere in categoria cazurilor sociale (dpdv al varstei, veniturilor, starii de sanatate, posibilitatilor de deplasare etc.). Proiectul in sine este unul demn de toata lauda, daca ar fi si pus in practica conform declaratiilor care se dau in presa scrisa si auto-laudelor celor care l-au initiat, insa cum in Romania cam totul tine de imagine in scopuri electorale (cel putin in acest caz)... Pacat ca din cauza unor incompetenti care coordoneaza acest proiect si care beneficiaza de salarii si sporuri umflate, mor oameni singuri in case sau prin spitale, in timp ce acesti "manageri de tip nou" stau toata ziua la cafele si se joaca de-a managementul, crezandu-se niste dumnezei mai mici...

Dupa inceperea activitatii in cadrul acestui serviciu, am constat multe abateri/nereguli, o parte tinand de faptul ca adresabilitatea acestui serviciu este indreptata catre rezolvarea problemelor unor cazuri sociale, si o parte tinand de faptul ca angajatii sunt tratati ca niste sclavi pe plantatie, de care se abuzeaza in mod repetat si carora li se incalca si cele mai elementare drepturi (libertate, demnitate etc.)
E foarte adevarat ca majoritatea colegilor mei au intrat intr-o “zona de confort” si accepta aceste comportamente din partea conducerii pentru ca au si alte “beneficii” - deocamdata nu raspund pentru nimic din ceea ce ar trebui sa faca , sau cel putin “oficial” nu sunt sanctionati, au un program destul de lejer, nu-i controleaza nimeni, isi trec in rapoartele de activitate, de cele mai multe ori, vizite la cazuri, cand, de fapt, au fost la cumparaturi, la discutii cu prietenii, isi rezolva probleme personale in timpul serviciului sau stau toata ziua pe messenger de la birou, c-asa sunt job-urile la stat.

Nu e problema mea acest aspect, in fond fiecare alege ce vrea si ce nu sa accepte, suportand si consecintele, nici nu m-ar fi afectat prea tare, daca aceste practici nu ar avea urmatoarele efecte, inclusiv asupra mea:
• intrucat populatia luata in evidenta ambulantei sociale este constituita, de cele mai multe ori, din persoane varstnice, bolnave, singure, cu venituri foarte mici sau chiar fara venituri, fara apartinatori sau sustinatori legali, am fost socata sa aflu, cu ocazia unor vizite pe teren pe care le-am efectuat, ca multe dintre aceste persoane au decedat inca din noiembrie/decembrie 2007, nefiind vizitate de colegii mei (asistentii medicali si asistentii sociali) din vara anului trecut; la vremea aceea eu nu lucram aici si am fost mai mult decat uimita sa aflu realitatea din teren; mai mult, unul dintre cazurile sociale de care m-am ocupat personal, a decedat intr-unul din spitalele bucurestene, tocmai pentru ca cea care trebuia sa ia o decizie referitoare la acordarea unui ingrijitor personal, a dat raspunsul cu o mare intarziere...
• din momentul in care i-am adus la cunostinta acesteia problemele din cauza carora acest proiect nu are cum sa mearga si asupra carora ar fi bine sa isi directioneze atentia, directoarea adjuncta, care coordoneaza si acest proiect, s-a intors impotriva mea - evident, nu i-a picat bine ca un angajat relativ nou, sesizeaza aspecte de care ea avea sau nu habar, dar pentru care ar putea fi trasa la raspundere – si cam de aici incepe “actiunea”.

Intre timp, fara sa fiu anuntata de catre seful ierarhic, am aflat, din alte surse, ca exista totusi un post de psiholog care va fi scos la concurs, dar care este deja dat, si, intre timp, am cunoscut si persoana care urma sa ocupe acel post, si care deja primise subiectele pentru concurs.

Am inteles ca nu voi avea nicio sansa sa ocup prea curand postul de psiholog si, deoarece am simtit ca nu pot sa lucrez intr-un mediu care nu ma ajuta din nici un punct de vedere – nici ca incadrare, ca profesie, ba, mai mult, chiar ma expun in repetate randuri diverselor boli, igiena la locul de munca fiind una foarte precara, desi teoretic serviciul de ambulanta ar fi trebuit sa fie unul exemplar din acest punct de vedere, m-am inscris la concursul organizat pentru ocuparea postului de psiholog in cadrul altui serviciu si acum aproximativ 3 saptamani am sustinut o proba scrisa pe care am trecut-o cu rezultat foarte bun. Dupa o saptamana de la aflarea rezultatului, am fost programata la un interviu (care ar fi trebuit sa se desfasoare similar modului in care s-a desfasurat cel din decembrie) si am fost socata sa constat ca situatia de interviu s-a transformat intr-un atac la persoana, atac generat de directoarea adjuncta, care a inceput sa urle si sa scoata coltii, mai pe romaneste, avand aceasta reactie din momentul in care am inceput sa discutam motivele reale care m-au determinat sa vreau sa ma mut in alt serviciu; a incercat sa ma constranga si sa ma faca raspunzatoare pentru ca lucrurile nu merg bine in proiectul ambulantei sociale, sa imi reproseze ca nu fac consiliere psihologica cu cei din evidentele ambulantei, mi-a dat de inteles ca nu va fi de acord cu mutarea mea, amenintandu-ma, de fata cu celelalte persoane care participau la interviu (cineva de la resurse umane si doua reprezentante ale serviciului la care ar fi trebuit sa ma mut) , ca “asta e sistemul, nu-ti convine, ne despartim, da-ti demisia!!!” Evident ca nu m-am lasat intimidata de aceste istericale si nu am avut nici cel mai mic motiv pentru care sa accept atitudinea unei fitecine care a ajuns in postul asta tam-nesam, poate chiar pe unul dintre locurile pe care sistemul public le ofera romilor (fara intentia de a discrimina) si m-am aparat cu argumente de bun-simt, care au vizat in primul rand faptul ca din contractul meu de munca rezulta doar calitatea de inspector de specialitate, nu cea de psiholog, apoi ca o rog sa inceteze cu abuzul oferit de pozitia de director adjunct si la final ca doresc sa-mi povesteasca si mie cam care crede ea ca ar fi articolul din Codul Muncii, baza legala, conform careia crede ea ca “ne despartim”. Am lasat-o masca, nu se astepta de fapt nimeni din cei prezenti, ca totul sa se transforme intr-un circ, a fost bulversata, nu-i venea sa creada ca un angajat ii raspunde fara nici cea mai mica teama, imi pare rau ca in acel moment nu am avut un reportofon pentru a inregistra “interviul” si a merge mai departe cu aceasta prima proba.

S-a pastrat o tacere ca de mormant asupra acestui interviu si nu am primit niciun raspuns din partea nimanui, doar saptamana trecuta am aflat, verbal, lucrul la care ma asteptam – si asta pentru ca am intrebat eu! - ca nu am fost acceptata pentru postul de psiholog pentru care participasem la concurs. Interviul nu a acoperit nici macar intr-un procent foarte mic scopul pentru care a fost organizat, decizia manageriala care s-a luat in defavoarea mea neavand la baza aspecte care sa vizeze abilitatile, experienta si profesionalismul, ci doar o razbunare din partea directoarei adjuncte, din cauza frustrarilor si a fricii de consecintele aspectelor extrem de negative constatate de mine si pe care i le adusesem, uimita, la cunostinta.

Intrucat ma simt nedreptatita, nu vreau sa las lucrurile asa din niciun punct de vedere, dar ma astept sa se faca presiuni asupra mea si sa se apeleze din nou la intimidare si manipulare, am luat legatura cu liderul sindical si voi discuta cu acesta toate problemele ce tin de escaladarea cadrului legal in ceea ce ma priveste. Discutia o voi avea insa doar luni, cand voi vedea probabil si contractul colectiv de munca, iar pana atunci as vrea sa stiu deja cateva informatii, ca sa am o baza de pornire.

1. referitor la modul in care s-a desfasurat “interviul” – poate fi acesta contestat? Daca da, care este baza legala care prevede acest aspect?
2. pot sa solicit un raspuns in scris, in care sa se mentioneze motivele « profesionale » pentru care nu am fost acceptata pentru postul de psiholog ?
3. stiu ca angajatorul este obligat sa informeze salariatii despre posturile disponibile anuntate pentru concurs, si ca acestia au intaietate in ocuparea acestor posturi – acest lucru nu se practica, se publica pe internet posturile vacante, dar nu toti angajatii au acces la internet si nici macar la avizier anuntul nu este afisat – se afla despre aceste posturi doar de la colegi binevoitori care prind si ei informatia din zbor, pe modelul “zvoneri si raspandaci” – ce baza legala poate fi invocata in acest sens?
4. de asemenea, ref igiena si conditiile de lucru – stiu ca exista legi in acest sens si care pot fi invocate – de ex. din cauza conditiilor extrem de precare, in luna ianuarie, in biroul in care lucram, era aceeasi temperatura ca cea de afara, am solicitat in nenumarate randuri sa se ia masuri, dar nu s-a sinchisit nimeni sa auda asta, drept pt care de atunci, din cauza frigului,am reusit sa “capat” o nevralgie de trigemen; mai mult, biroul in care lucram se transformase in comandamentul soferilor de pe ambulante si se fuma – era un fum de-l puteai taia cu cutitul, motiv pentru care toti cei care nu fumam, sufeream de pe urma fumului de tigara, dar nimeni, in afara de mine, nu spunea nimic (poate o sa va vina sa radeti, dar e trista realitatea – tututor le era frica de soferi si nu indrazneau sa le interzica fumatul in birou sau in ambulanta!!!) – ce baza legala pot sa invoc?
5. intr-un fel, ma vad cumva pusa in fata faptului implinit si obligata sa raman la serviciul de ambulanta – ce principii fundamentale prevazute de Constitutia Romania si de Codul Muncii sunt incalcate in acest fel? Cel putin cele din Capitolul I, Titlul II al Codului Muncii ...
6. consider ca prin aceasta atitudine mi s-au adus prejudicii morale si as dori sa folosesc acest aspect; nu stiu insa ce prevederi sunt trecute in contractul colectiv de munca, referitoare la daune morale – stiu insa ca in Codul Muncii, art.269 mentioneaza "(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor r#259;spunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obliga#355;iilor de serviciu sau in legatura cu serviciul." (Legea 237/2007)
7. cu riscul de a-mi atrage alti „prieteni” – avand dovezile clare (numele persoanelor de la care am primit, in format electronic subiectele, bibliografia si fisa postului) cum se pot contesta concursurile, avand in vedere ca daca nu ti se dau subiectele, nu ai cum sa intri in sistem?
8. cu toate ca nu am semnat fisa postului si nici nu am de gand sa o semnez pana nu se extrag aspectele pentru care nu ma pot responsabiliza, am remarcat ca la atributii se mentioneaza “efectueaz#259; orice alte lucr#259;ri care au leg#259;tur#259; cu activitatea compartimentului, solicitate de #351;eful direct” – care este limita pana la care se poate merge, intrucat sub aceasta „atributie”, suntem folositi la absolut orice „ordin” care vine de sus prin care suntem „obligati” sa desfasuram diverse activitati pe care ar fi trebuit sa le desfasoare alte servicii/alti angajati (PR, Marketing, secretarele etc.); personal, in baza acestei atributii adaugata cu scop clar in fisa postului, intrucat nu s-au organizat eficient si in timp util, a trebuit sa fac pe dispecerul timp de doua zile.

Probabil vor mai veni si alte intrebari, deocamdata sper ca nu am plictisit cu aceasta epopee si ca voi primi cateva raspunsuri, cu multumiri anticipate pentru sprijin!

__________________________________________________________________________________

... esenta unei ore nu sta în orologiul care da semnalul trecerii ei si nici în nisipul clepsidrei; ci în intensitatea timpului scurs...