S-a incheiat un vis...
Raspunsuri - Pagina 12
cristina_ana spune:
Larisa, eu am citit mereu raspunsurile date de tine pe la diverse topicuri, si imaginea pe care mi-am creat-o despre tine este una extrem de buna. Te consider o femeie foarte desteapta, care stie ce vrea de la viata, extrem de corecta, dar si foarte mandra. Stiu sigur ca tu nu ai putea niciodata sa ierti tradarea. Am observat ca esti si o persoana foarte credincioasa. Sincer, te invidiez pentru asta, eu nu am fost niciodata si nu pot fi asa. Sigur, cred intr-un Dumnezeu care ne coordoneaza viata, dar nu mai mult decat atit. Nu vreau in nici un caz sa creez polemici pe tema asta, ii respect pe cei care isi pot gasi linistea in interiorul bisericii. Asa cum ti-am mai spus, as vrea sa pot crede cu adevarat, mi-ar fi mult mai usor sa trec prin viata. Un duhovnic nu cred ca sunt in stare sa am, si nici sotul meu, regulile duhovnicesti mi se par prea dure si un pic "pe langa" viata reala. (asta este parerea mea si sper ca nu o sa te superi pe mine). Insa la un calugar vrem sa mergem. Cineva ne-a spus unele lucruri despre noi doi, nu vreau sa dau aici detalii, si ne-a sfatuit sa mergem neaparat sa vorbim cu un preot/calugar cu har.
In ceea ce priveste dragostea sotului fata de mine, in momentul de fata sunt absolut constienta ca nu mai exista. Poate doar atasament, obisnuinta, insa in nici un caz dragoste adevarata. Dar VREAU sa cred ca in trecut a existat. Eu nu vad lucrurile asa de drastic, doar in alb sau negru. In conceptia mea, orice iubire are un inceput si un sfarsit. Oare cati oameni reusesc sa se iubeasca cu adevarat pana la sfarsitul vietii? Intre noi doi s-au intamplat unele lucruri care ne-au indepartat sufleteste. Sunt perfect de acord ca atunci cind sufletul iti este acasa, nici Miss Univers nu are nici o sansa. Si da, sufletul lui a incetat la un moment dat sa mai fie alaturi de mine. Dar a spune ca nu m-a iubit niciodata, asta refuz sa o cred. Ai dreptate, in sufletul lui este momentan un mare haos. Simt perfect asta. Si de-asta nici nu il mai vreau deocamdata langa mine. Vreau sa stea singur cel putin o perioada, sa constientizeze ce vrea cu adevarat, sa isi raspunda la intrebarile care il macina, si abia dupa aceea se mai poate vorbi despre inca o sansa acordata.
Sunt foarte suparata pentru tot ce mi-a facut, m-a dezamagit enorm, dar daca e sa fiu corecta cu mine, trebuie sa recunosc ca eu inca il mai iubesc (sau mai bine zis iubesc amintirea a ceea ce a fost in trecut). Nu stiu cat de iertatoare sunt, sa stii ca si eu sunt foarte mandra, dar pana acum nu am mai trecut prin asa ceva si inca nu stiu care imi sunt limitele cand e vorba de iertare. Doar timpul le poate lamuri.
Iti multumesc Larisa, ca mereu ai fost alaturi de mine. 
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
ciuf spune:
Cristina, iti doresc multa intelepciune in pasul potrivit.
Ce nu mi-a placut mie din toata treaba asta: accesul lui la mesajele tale primite pe forum; mi se pare santaj si a fost tare mult influentat. Mi-as fi dorit sa gandeasca singur cu capul limpede, nu influentat de raspunsurile fetelor. Sa fie capabil sa recunoasca de unul singur, sa isi asume o responsabilitate, nu sa fuga de ea.
Al doilea lucru care mi se pare grav e ca inca este apropiat de ea afectiv. Un sex cu o persoana oarecum indiferenta mi se pare mai putin grav, dar deja cand la mijloc sunt sentimentele, sa ma ierti, dar nu prea am incredere intr-o asa intorsatura in cateva zile. Cat efort ar face el (cu toate ca nu vad nimic constructiv). Si faptul ca nu se prea implica in cresterea copilului iarasi e un semn de intrebare pentru mine.
Cristina, nu iti dau sfaturi sa te desparti de el definitiv sau numai pentru o perioada. Tu stii cel mai bine ce este intre voi. Insa trebuie sa iti iei masuri de precautie. te-ai ars odata, acum sufla si in iaurt. Nu il lasa sa se joace cu sufletul tau. Nu meriti asa ceva.
Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea
cristina_ana spune:
Ciuf, in mod clar sotul meu a fost influentat de mesajele de aici. Una din problemele lui este ca el nu are prieteni cu care sa vorbeasca, cu care sa se sfatuiasca. Toti prietenii nostri sunt de partea mea, si majoritatea au evitat sa-i dea vreun sfat. Faptul ca a citit mesajele de aici nu mi se pare atat de grav. Tocmai pentru ca a avut rabdare sa le citeasca, zilnic, imi demonstreaza faptul ca ii pasa.
Am mai spus-o, ceea ce este cu adevarat grav nu este faptul ca m-a inselat, ci ca este indragostit de ea. Si da, normal ca nu isi poate schimba sentimentele in cateva zile. Habar nu am ce este in capul lui cu adevarat. Dar inclin sa-i dau dreptate Larisei: este un mare haos.
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
ralualexandrei spune:
Cand ai descris dragostea care a fost intre voi ,gandul mi-a zburat la relatia mea,de 14 ani suntem impreuna,si iubirea noastra o vad ca pe ceva pur chiar daca noi suntem mai buni sau mai rai iubirea dintre noi e ceva dumnezeiesc si nici eu nici el nu avem voie sa ne batem joc de iubirea asta,oare cati oameni o simt?cati au un asa noroc,sa traiasca ce am trait si traim noi?putini foarte putini,zic eu si atunci mi se pare ceva monstruos sa distrugi totul, pentru ce?si cu copiii cum ramane,ei sunt fructul iubirii,daca eu l-as insela cum as mai putea apoi sa-mi mangai copiii sa-i privesc in ochi,sa le arat drumul in viata si ei sa se increada in cuvantul meu?astea sunt intrebarile pe care i le-am pus sotului meu,bineinteles ca nu a stiut sa raspunda,nici eu nu stiu,astea sunt intrebarile la care trebuie sa raspunda sotul tau.
In fine nu stiu cat am fost de coerenta dar asta e ceea ce am gandit ori de cate ori ti-am citit mesajele,te admir pt puterea ta si sper sa va fie bine,tie si copilasului mai ales.
Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3
madutzu spune:
Cristina, multumesc mult! si tie sa iti traiasca minunea, e tare gingas si frumos
Te admir fff mult si mi-as dori sa invat de la tine, sa nu mai fiu asa impulsiva. La mine ori e alba ori e neagra. Eu deciziile repede si sunt definitive. Si merg mai departe. Regrete n-am de obicei. Vreau sa vad doar partea pozitiva a lucrurilor.Un sut in fund nu este decat un pas inainte. Asta sunt eu si alfel nu cred ca voi fi vreodata, dar admir fff mult oamenii ca tine.
Sanatate maxima ptr voi toti
larissa_79 spune:
Cristina, n-ai ce sa admiri la mine. Te asigur. Sunt si eu un om pacatos ce orbecai spre lumina. Ma impiedic, cad, mai fac doi pasi, iar cad, iar ma ridic si tot asa. Cam asta ar fi nivelul meu duhovnicesc. Departe de a fi o persoana credincioasa. Nu-s! Ca daca as fi ce frumos si bine ar fi totul. Dar indraznesc sa sper si sa ma rog sa sporesc si sa cresc duhovniceste. Asta imi doresc tare mult.
Da, sunt foarte mandra. Si nu e o calitate, e cel mai mare defect al meu, cel ce mereu ma trage in jos.
Sper sa nu fiu vreodata tradata ca sa iasa la iveala toata uratenie sufletului meu...sau poate cine stie frumusetea, desi...slabe sperante. Eu nu ma gandesc la asa ceva poate si pentru ca sotul meu e mult mai sporit duhovniceste decat mine si in nici un caz nu ar face asa ceva. Si chiar si cand nu era religios ( ca nu e de cand ne-am cunoscut) avea un fel transant de a vedea lucrurile si nu accepta nici macar ca idee posbilitatea tradarii.
Sigur ca te-a iubit, n-am vrut sa zic asta. Sunt absolut convinsa ca te-a iubit...asta se simte si daca ai simtit a fost. Si sunt sigura ca n-a fost putin. Doar ca eu nu vad iubirea ca ceva trecator ci vesnic. Cred ca e diferenta de nume aici. Adica cred ca exista ceva mai mult decat iubirea care trece, exista ceva ce dureaza vesnic. Eu ii zic dragoste adevarata. Poate nu e numele corect.
Pe mine nu m-ar incanta cu nimic ca am fost iubita o perioada de sotul meu. Da, si? Si fostii mei prieteni m-au iubit o perioada.
E ca si cum te-ai bucura intr-un moment in care ti-e foarte foame si nu ai mancare, de faptul ca ieri ai avut. Da, foarte bine, dar cu foamea de azi ce fac?
Si daca o iubeste pe ea de ce nu isi asuma un viitor cu ea? Nu vrea ea? Datele astea le ai? Ea ce crede, ce simte, ce vrea? Desi mi-e absolut imposibil sa cred ca e iubire intre ei. Nu poti cladi ceva nou frumos, minunat cand si sufletul in bezna. E cel mult atractia si faptul ca nu pot fi impreuna alimenteaza o falsa iubire.
Mi s-a intamplat uneori ca atunci cand sotul meu pleca intr-o delegatie ( foarte rare de altfel) sa simt ca mor de dorul lui imediat dupa ce iesea pe usa. Pentru ca stiam ca nu il vad 2 zile si nu il pot avea langa mine. Dar daca era acasa in momentul ala probabil imi faceam de treaba prin alta camera si nu imi era dor de el. Imposibilul amplifica lucrurile si le denatureaza.
Legat de credinta exista un inceput pentru toate. Important e sa vrei si sa simti. Restul vine in timp. Nu te obosi sa vezi intregul, trebuie mers cu pasi marunti.
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase la adresa mea!
Te imbratisez!
Larisa si Alexia 
(13 iulie 2006)
http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/
www.sonia.as.ro" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia!
L5845 spune:
Draga cristina_ana am urmarit cu sufletul la gura, ceea ce se mai intampla cu viata ta si a puiului tau si as vrea sa subscriu si eu la ceea ce ti-au spus deja multe fete de aici si anume ca inimii nu-i poti da o comanda, ca si cum ai decupla un intrerupator, si cand spun asta, nu ma refer la ceea ce simti tu. Trebuie din cauza asta, sa stai si sa cumpanesti bine lucrurile, la fel cum ai facut pana acum si tot asa cum au zis unele fete de aici (nu le numesc pentru ca nu vreau sa uit pe cineva) daca va este scris sa fiti impreuna, destinul va va aduce impreuna din nou, indiferent cat timp va dura pana se va intampla asta. Stiu cum te simti, e ingrozitor sa fie langa tine si sa stii ca se gandeste la alta si ca nu se poate rupe de ea...Cel mai important acum, este sa te ocupi de micutul tau iubit, sa nu simta tristetea si dezamagirea din sufletul tau. Iar in directia voastra, ca soti, e bine sa faci ceea ce simti si sa lasi timpul sa decida in ce directie vor merge vietile voastre: ori impreuna cu tot sufletul si inima din partea voastra, a amandurora, ori fiecare pe drumul lui.
Sper ca sa faci si sa iei alegerea cea mai potrivita, pentru ca suferinta indelungata, nu-ti aduce nici un folos. Capul sus, incredere in fortele tale proprii si numai bine.
Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE!
Lau-Meli 
si 
" Nu tuturor li-i dat sa zboare, dar cati nu stiu sa se tarasca!...Al.Vlahuta "
Concediul visat
www.onetruemedia.com/shared?p=435ebfa7d282ab934c08b2&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Poveste
Doi zapaciti!
absoluta spune:
Cristina, mi-a trecut acum prin minte sa te intreb in ce relatii esti cu parintii lui. Ei stiu de ""iubita" lui? Ei ce parerea au? Stiu ca sotii nostri tin foarte mult cont de parerile parintiilor lor. Daca nu stiu, ar fi bine sa le spui si lor si sa le spui totodata si ce il asteapta pe copilul lor.
X-ray spune:
mai intru din cand in cand si mai citesc de voi,si imi pare tare rau ca treci prin asa ceva,zau....nu stiu cum as reactiona nici eu nici sotul meu la taat durere prin care ati trecut voi,asta nu inseamna ca l-as ierta daca m-ar pune in situatia prin care treci tu...ma bucur ca ati stat de vorba e o mare realizare pt relatia voastra,pt ca orice s-ar intampla cu voi veti avea toata viata o relatie de prietenie macar pt copilul vostru,cel putin asa cer regulile de bun simt.si eu deasta zic ca e un pas fff important ca discutati.si mie mi se pare tare ciudata chestia asta cu cititul mesajelor dar macar asa ati putut discuta,s-a intors problema pe toate partile.cred ca te va iubi mereu,poate un altfel de dragoste dar cum sa nu te iubeasca cand ati trecut prin atatea si aveti ceva atat de minunat?ce nu stie e ca nu e deajuns,o relatie nu are nevoie de tipul asta de dragoste.si doare intr-adevar sa sti ca a dorit-o pe cealalta ,a avut-o,a iubit-o....
tot timpul ai scris ca acum se poarta incredibil de frumos asa trebuia sa fie tot timpul chiar daca gresea,din contra sa fie si mai dragut acasa...mie nu-mi iese din cap din toata povestea voastra cum te-a lasat singura dupa ce ai nascut pt a pleca weekand-urile cu ea.eu stiu ce inseamna o sarcina cu probleme,cand vine copilul acasa,cand suntem la pamant psihic si fizic.ceea ce nu inteleg barbatii este ca cel mai mult pe noi ne afecteaza o sarcina,atat pierderea ei cat si ea ca atare.sa fim serioase toata perioada sarcinii tot cresti(daca mai stai si in pat ca mine si ca tine o iei razna si cu capul),te chinui sa il scoti afara si mori de inima sa-l vezi bine sanatos.apoi incepe alaptarea,ai sanii cat capul,curg, te dor,te mulgi pe unde apuci si nici nu te feresti pt ca oricum e naspa,dormi cand poti cum poti,suferi de ti se sparge inima in cinspe' pt orice planset,durere de burtica,de dinti,febra sau Doamne fereste altceva,mananci cand poti si de obosita mai sari si calu' la masa,realizezi ca a trecut o saptamana si nu ti-ai dat cu un ruj,ca nu sti cate semafoare noi sau pus in oras si cate magazine au mai aparut pe firmament....eu am trecut prin astea dar sa fi fost singura,mi se ridica parul pe mine numai la ideea asta....dar tu asa ai fost...degeaba a venit acasa daca era absent...atunci iti poti creste si singura copilul cristina!
cum zicea si mamagiuliei daca e sa fiti impreuna veti fi,te va recucerii cumva,dar pana acolo mai e....increderea odata pierduta....
si apropo de demisie vorbeam cu sotul de cateva ori despre faza cu aventurile la servici si are el o vorba:"unde de kk nu mai mananci ...." tie si lui eric lui un 
alina mamica bulinei www.youtube.com/watch?v=54C4rgga0L0" target="_blank">Elisa (20 iunie 2007)
votati bulina www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=5" target="_blank">aici(asacreste) si www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=17" target="_blank">aici(elisadescoperindlumea)
povestea noastra...
cristina_ana spune:
Buna fetelor! Astazi m-am simtit tare rau, tot citesc mesajele voastre si imi dau seama cata dreptate aveti. Sunt de fapt lucruri pe care la gandesc si eu de mult, dar parca tot incerc sa gasesc explicatii, sa sper intr-o minune, sa-i gasesc scuze. Cred ca sunt penibila. Am obosit, nu mai vreau decat sa ma linistesc, astazi am avut un sentiment foarte clar ca nu o sa mai salvam nimic din relatia noastra, nu facem decat sa tot amanam inevitabilul. I-am cerut din nou sa am o discutie cu amanta, dar nu a facut dacat sa-mi spuna ca nu se poate, ca ea nu o sa accepte niciodata asta, ca ii este teama sa nu o iau la bataie,
etc. Asta este, e alegerea lui, si poate e mult mai bine ca e asa.
Alina, mesajul tau m-a cutremurat. Mi-am amintit din nou de toata perioada sarcinii, de stresul enorm prin care am trecut, de nevoia disperata de a-l simti pe sotul meu alaturi de mine, de serile cand il asteptam acasa si el avea telefonul inchis si ajungea pe la 11 noaptea. Si mi-am amintit de momentul nasterii, cand mi-am dat seama ca epidurala nu prinsese, dar durerile nu mai contau. Singurul lucru care mai conta era monitorul care inregistra bataile inimii lui bebe, si groaza prin care treceam cand bataile incetineau, si apoi linistea si fericirea pe care am simtit-o cind l-am vazut prima oara pe baietzelul meu, si am vazut ca traia si era sanatos. SI pe urma, la cateva zile, durerea imensa prin care am trecut cind sotul meu a plecat in delegatie la mare, si a venit acasa cu o camasa care nu era a lui (o primise cadou), si nu a stiut ce explicatii sa-mi dea. Erau doar cateva zile de la nastere, si eu nu am putut dormi deloc o noapte intreaga, pentru ca mi-am dat seama de adevar. Si de atunci a inceput cosmarul. Nu ma puteam ocupa cu adevarat de copilul meu, pentru ca eu stateam mereu cu ochii pe ceas sa vad cand vine acasa, de ce intarzie, de ce are telefonul inchis, de ce nu mai schimba nici un cuvant cu mine, de ce evita sa facem sex. In prima luna, mama a stat cu mine, si imi era si mai greu, pentru ca trebuia sa ma prefac fata de ea ca sunt fericita, ca sa nu o fac sa sufere. Plangeam doar cand ramaneam singura, si noaptea.
Absoluta, mama lui nu stie decat o parte din adevar. Adica stie doar ca a avut o aventura, care s-a terminat in septembrie. Ea este o persoana extrem de credincioasa, dar nu stiu ce gandeste despre asta, pentru ca nu ne-am mai vazut de cateva luni. Oricum nu aveam o relatie foare apropiata, si nu cred ca il poate influenta prea mult pe sotul meu. Cred ca o sa vina vineri pe la noi si atunci o sa ii spun eu totul.
Lau-Meli, ai dreptate, nu mai are nici un rost sa prelungesc suferinta asta. Adica suferinta oricum o sa fie, dar macar o sa ma mai linistesc, nu o sa mai stau mereu cu ochii pe ceas si pe telefon. O sa incerc sa-mi vad de viata mea si de copilasul meu.
Ralualexandrei, felicitari pentru cei trei copilasi si pentru relatia frumoasa pe care ai reusit sa o pastrezi cu sotul tau atitia ani. Sunteti un exemplu si va admir pentru asta.
Madutzu, Larisa
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)