sfaturi pt o viitoare mamica singura
Raspunsuri - Pagina 7
danabb1 spune:
Multumesc mult pentru mesaje si incurajari adevarul este ca pana sa ajung efectiv in situatia asta de mamica singura nu am stiut de cate preconceptii si obstacole se poate lovi o mamica in situatia asta,nu stiu cum este in alte tari dar se pare ca la noi in tara problema femeilor care nasc copilasi in afara casatoriei este una spinoasa.
Am fost intodeauna impotriva avortului pentru ca pentru mine reprezinta o crima oribila prin modul in care se face impotriva unei fiinte fara aparare si inocente,totusi nu cred ca mamicile care au decis sa avorteze ar trebui judecate s-au acuzate pentru ca vad cu ochii mei si traiesc pe pielea mea ceea ce inseamna sa incerci sa-ti asumi aceasta mare responsabilitate de a aduce pe lume un copilas in conditii vitrege.
Cum poate o femeie sa aiba curajul sau mai bune zis nebunia sa incerce sa aduca pe lume un copil care este vazut de toti ca o greseala,o povara,o rusine,daca ti se intoarce spatele cand devii vulnerabila si lipsita de ajutor,daca esti privita ca o leproasa.
In lumea asta se pare ca nu este loc de prea multe greseli mai ales pentru o femeie,cel mai frumos lucru care ti se poate intampla ca femeie este sa devii mama dar in acelasi timp este si cea mai grea incercare prin care poti trece daca nu ai ajutor si dintr-un lucru minunat se poate transforma intr-o lupta crancena pentru supravietuire
Eu una zilele astea am trecut prin momente mai mult decat dificile, cel mai mult ma distruge singuratatea lipsa unei persoane apropiate,fiindaca am lipsit atata timp din oras aici nu am prieteni, efectiv simteam ca innebunesc de singuratate,pisicuta mea e la parinti de cand au aflat ca sunt insarcinata si am incercat sa merg in vizita la ei ca stau la 2 min de mine dar a fost ca si cum as fi mers la niste oameni straini pe care ii incomodam,am fost daramata tot weekendul nu am mai iesit din casa nu mai eram in stare nici sa mananc,nici pastilele nu mai vroiam sa le iau,pur si simplu nu mai vroiam sa traiesc,ma simteam vinovata fata de copilas dar nu putea sa-mi revin,din cauza plansului si a nesomnului se agita mititelul in mine si ma durea si burtica,degeaba am luat un diazepam ca nu am reusit sa ma linistesc,stiu ca nu e bine sa plang s-au sa fiu agitata ca fac rau copilasului dar nu ma pot stapani nu reusesc sa ma adun am nevoie de o persoana care sa-mi fie fizic alaturi cu care sa pot vb sa pot iesi la o plimbare,de cineva aproape de inima mea.Tatal copilului nu m-a parasit ma suna foarte des,vorbeste tot timpul cu mine si incearca sa ma linisteasca imi da tot ce am nevoie dar nu e aici langa mine,nu ar fi asa o mare problema daca ai mei m-ar iubi dar lor nu le pasa decat de bani,nici cand eram mai mica nu ma mangaiau sau tineau in brate si observ ca acum desi sunt femeie am aceasta nevoie tanjesc foarte mult dupa apropiere fizica sa fiu tinuta in brate mangaiata, alintata iar ca gravida sunt culmea sensibilitatii.
Cat de tare afecteaza stresul copilasul,tare mi-e frica sa nu-i fi facut rau ca mai toata sarcina am plans si m-am agitat...
Giova spune:
Dana am citit povestea ta, sincer m-a impresionat foarte tare.
Felicitari pt. decizia luata. iti doresc numai bine atat tie cat si bb-ului.
stiu ca iti este greu, ca nu ai pe cineva aproape, dar incearca sa te linistesti, ca nu-i face bine bb-ului toata starea asta a ta.
Ai grija de tine, ia pastilele, mananca, iesi singurica la plimbari, incearca sa vezi partea frumoasa din toata povestea asta, si anume...baietelul tau, pe care in curand il vei tine in brate.
si asteptam numai vesti bune de la tine si mult mai mult optimism
.
_
Gio si 
Marco (6 ian. 2006)
poze si filmulete Marcowww.dropshots.com/giova2" target="_blank">(1),www.dropshots.com/ioana_purdea#" target="_blank">(2),www.dropshots.com/giova#" target="_blank">(3)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=20b0170d301bd72a22e2bb&skin_id=0&large" target="_blank"> Marco- ingerashul nostru(montaj)
danabb1 spune:
Giova am vazut montajul cu voi,mi-au dat lacrimile cand am vazut ce frumusel este puiutul vostru si ce familie frumoasa sunteti,eu inca nu-mi pot imagina cum este puiutul meu si din cauza asta cateodata ma simt singura dar filmuletul cu voi mi-a ridicat mult moralul mi-a aratat la ce minune sa ma astept si ce inseamna un copilas sper din tot sufletul sa pot avea grija de el asa de bine cum aveti si voi de micuta voastra minune...e minunat sa vezi o familie frumoasa si fericita va doresc multa fericire si sanatate si sa va bucurati de ingerasul vostru frumos.
multi pentru exemplul frumos pe care mi l-ai dat
Giova spune:
Dana mersi frumos pt. aprecieri. Marco e un scump, dar si un rasfatat si un smecher fara pereche. Oricum e minunat sa vezi cum creste si prinde putere alaturi de tine o faptura asa de mica.
Sunt convinsa ca si tu iti vei iubi puiul la fel de mult ca mine, sau ca orice mamica.
Sper din suflet sa fi si tu la fel de fericita ca si mine, alaturi de tatal copilului sau de orice alt barbat. meriti din plin!!!
_
Gio si Marco (6 ian. 2006)
poze si filmulete Marcowww.dropshots.com/giova2" target="_blank">(1),www.dropshots.com/ioana_purdea#" target="_blank">(2),www.dropshots.com/giova#" target="_blank">(3)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=20b0170d301bd72a22e2bb&skin_id=0&large" target="_blank"> Marco- ingerashul nostru(montaj)
radu.anca spune:
Draga Dana, abia azi am vazut subiectul asta. Sunt impresionata de hotararea ta si foaaarte uimita de reactia parintilor tai. Eu l-am facut pe Dani tot fara sa fiu casatorita, desi locuiam impreuna cu prietenul meu de cativa ani. Ai mei s-au bucurat ca vor avea un nepot, stiau ca vreau un copil,desi nu prea erau de acord cu relatia mea. M-au sustinut, mama a venit in Spania sa aiba grija de copil, totul a fost ok.
Nu trebuie sa te dai batuta, un copil e cel mai bun lucru pe care il poti face ca femeie in viatza asta. Daca el te sustine material si moral, deocamdata e bine. Sfatul meu e sa nu il lasi totusi sa recunoasca copilul, asta ar putea crea probleme mai tarziu, dar pana la urma si asta e tot decizia ta, vezi cum evolueaza lucrurile.
Stiu ca in Botosani e greu cu locurile de munca, poate mai tarziu reusesti sa te muti in Iasi, acolo e mai bine, poate ai si prieteni mai multi. Poti sa vinzi apartamentul si sa iti cumperi altul, asa ar fi si copilul mai aproape de tatal lui..daca veti mai pastra relatia.
Eu nu cred ca e primul barbat insurat care are un copil, daca chiar se implica de pe acum cred ca o va face si mai mult cand il va avea in brate, mai ales ca e baiat..
Ai grija de tine si fii sigura ca majoritatea fetelor te sustin, chiar daca mai apar si comentarii rautacioase, fiecare are felul lui de a privi viata.
AVoogt spune:
Mie mi se pare foarte neobisnuita situatia ta, nu te judec este alegerea ta ( am si eu aceeasi varsta ca si tine si nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi). Parerea mea este sa nu te multumesti doar cu faptul ca el te intretine si nu iti lipseste nimic , mi se pare totusi ciudat provenienta banior(stim cu toti cat sunt salariile in Ro)...adica are totusi prea multi bani la varsta lui , ar trebui sa te gandesti si tu la asta si te rog nu mi-o lua in nume de rau vreau doar sa te fac sa te gandesti mai bine mai ales ca urmeaza sa ai un bebe. Daca acum iti este greu cand esti 
gandestete ca atunci cand va venit bb o sa ai o mareeeee responsabilitate si cu siguranta cineva trebuie sa fie alaturi de tine sa te ajute cu micutul. Zici ca stai aproape de parinti... eu zic sa te duci si sa incerci sa vb cu ei sa incerci sa te apropii de ei , sa le accepti reprosurile , sa admiti ca ai gresit , sa le ceri sa-ti vie alaturi ...este drept ti-au spus vorbe grele dureroase si cu sigurata o vor mai face, dar esti copilul lor si pana la urma eu cred ca vor ceda , trebuie doar sa vorbesti cu ei.Mult succes
AVoogt
AVoogt spune:
Vroiam sa plec dar mi-am adus aminte ...iar ca sa stii si tu un barbat nu inseala numai o data(stiu ca exista si barbati care nu inseala dar astia ori n-au tupeu ori bani) Ai sa-ti spun ca sunt si barbati care nu inseala , nu intorc capul dupa "fustite" si asta nu pentru ca n-au tupeu sau n-au bani ci pentru ca-si iubesc extrem de mult prietena/sotia si nu o spun doar ca sa-i fac o descriere sotului meu , o spun fiindca cunosc asfel de barbati ca-si iubesc si respecta partenera si nu au ochii pentru nimeni altcineva. Binenteles ca exista si asfel de barbati cum ai spus tu dar nu toti sunt la fel 
Cred ca ai mai spus ca tu nu poti sa-l parasesti pe El , ci numai el pe tine daca vrea ....?!? Da ce de crezi tu asta , de ce tu nu-l poti parasi ? Ti-am citit fiecare mesaj si in nici unul nu am vazut sa fi spus ca-l iubesti , am vazut doar ca nu poti trai fara ei ca nu are cine sa te intretina dar nu ca-l iubesti . Sunt atatia barbati pe lumea asta , draguti , iubitori, grijulii, singuri ...cu bani..etc. De crezi tu ca nu-l poti parasi ? De ce nu cauti ceva mai bun pentru tine si puiul tau...?
Sper sa te razgandesti...
AVoogt
danabb1 spune:
AVoogt tot ce am zis despre barbati vine doar din experienta mea,din faptul ca eu nu cred in sinceritatea lor tocmai pentru ca am crezut atat de mult si am vazut dupa aceeia total altceva,nimeni nu ar trebui sa se ia dupa parerea mea care este una pur si simplu subiectiva,dupa mine toti sunt mincinosi asa ii vad eu ,poate nu am zis ca il iubesc pentru ca nu as vrea sa numesc asa slabiciunea care o am pentru el totusi copilasul meu o sa poarte chipul lui si nici nu as dori sa mosteneasca alt chip,barbati sunt intradevar multi insa eu dintotdeauna am gasit greu unul care sa-mi placa,nu orice barbat este potrivit pentru mine iar ca sa stau cu un barbat doar fiindca este el bun sau ca sa nu fiu singura nu pot,iar acum gravida si mai incolo mamica nu am sa-mi permit sa alerg dupa barbati sau sa merg la intalniri ca o pustioaica,imi doresc un barbat alaturi insa nu orice fel de barbat si momentan nu sunt dispusa sa fac compromisuri.
Cand voi fi eu la nivelul meu de asteptari(sa nu mai fiu gravida,sa-mi revin fizic,sa am un loc de munca,sa ma acomodez cu noul statut de mama,pe scurt sa fiu in puteri)abia atunci am sa imi caut un partener pe masura asteptarilor si gustului meu,momentan sunt slaba psihic situatia imi e inca neclara,nu sunt lamurita cu statutul de mama,fizic nu sunt eu asa cum ma stiu iar actualul partener oricate defecte are este un barbat cu care putini se pot compara si care isi asuma datoria si are grija de mine si care imi poate asigura viitorul mie si fiului meu.
Ma sfatuiti sa ma impac cu parintii ca sa ma ajute,eu nici nu sunt certata cu ei,ii vizitez si niciodata nu merg la ei cu mana goala, intradevar nu le convine ca am ramas gravida si sunt suparati pe mine dar se poarta cu mine la fel ca si inainte de a ramane gravida doar ca mai rece,nu ma ajuta cu nimic nici macar cu o incurajare si nici nu au sa o faca,eu sunt de ceva vreme pe cont propriu adica au pretentia sa ma descurc singura,asa sunt ei si stiu ca nu am ce le cere s-au reprosa.
Apartamentul nici prin cap nu-mi trece sa-l vand in primul rand chiar daca este pe numele meu eu il consider al parintilor,situatia imi este neclara si nu am de gand sa fac asa o prostie sa ma duc dupa el in is,daca el are sa doreasca sa-i fim alaturi nu are decat sa faca el ceva si in plus apartamentul e tot ce am si tot ce pot lasa eu fiului meu iar cu taticul nu se stie niciodata...barbatii dupa generalizarea mea sunt periculosi si prea inselatori ca sa-ti permiti sa fii credula,am fost si eu candva o fetita inocenta si draguta acum stiu ca lumea e prea dura ca sa-mi permit luxul acesta.
AVoogt spune:
Mai eu am inteles si nuprea
, ai ajuns intr-o situatie foarte grea si trebuie sa fii puternica pentru bebeul tau ... dar totusi el mie mi se pare suspect si nu stiu cata grija iti poarta si cum o sa se imparta el in doua ...el este insurat si te vrea si pe tine dar tu in schimb nu ai voie sa iesi cu prietenele,sa vb cu ele la tel...adica tu nu ai voie sa te misti deloc da el are dreptul la 2 Cum poti tu sa accepti? Cam ce explicatie ti-a dat el referitor la asta ?
AVoogt
danabb1 spune:
AVoogt aici in bt nu am nici o prietena,cand eram in is era problema acum cand sunt graviduta si ma plang ca sunt singura imi zice ca nu e vina lui pt ca nu ma opreste el sa-mi fac prieteni,ma face plangacioasa pentru ca nu vorbesc problemele mele decat cu el pt ca nu am pe altcineva imi zice tot timpul ca ma plang degeaba si ca imi fac griji degeaba pt viitor ca sunt prea pesimista si slaba ca trebuie sa fiu mai tare,tare as vrea sa se schimbe rolurile si sa treaca si el prin ce trec eu sa vad daca el ar fi mai tare eu sunt sigura ca ar fi facut avort fara sa stea prea mult pe ganduri.
Nu-mi este bine cu el nu zic asta,ca barbat imi este alaturi asa cum intelege el sa-mi fie alaturi fara sa se sacrifice prea mult(mi-a si zis ca nu are de gand sa ajunga sa se chinuie pentru nimeni nici pentru mine,nici pentru nevasta,nici pentru copil)nu face decat sa ma faca sa sufar,sa-mi fie dor de el si sa vina cand vrea(e si mai dureros pentru mine pentru ca inainte nu-l puteam da afara din casa statea tot timpul cu mine,ar fi fost in stare sa vina cu bicicleta numai sa fie cu mine)de cand sunt gravida gata se poate concentra pe afaceri ca oricum nici acasa nu sta...imi zice ca de abia asteapta sa nasc ca sa fiu inapoi cum eram(nu m-am ingrasat dar ca orice graviduta am burtica mare si funduletul a cam crescut)
Cand ma supar si nu mai vorbesc cu el,nu-i mai raspund la telefon ma lasa o vreme in pace apoi suna din nou si-mi spune sa nu o mai fac pe-a nebuna sa nu-mi stric viitorul si pe al copilului.
Nu as mai vrea sa vorbesc despre relatia cu el pentru ca indiferent ce sfaturi mi-ati da acum nu as putea sa le aplic,sunt constienta de tot raul mai ales pentru ca sufar din toata treaba dar acum sunt prea neputincioasa ca sa pot face ceva si nici altcineva care sa ma scoata din belea nu e...