sfaturi pt o viitoare mamica singura

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 10

mishutza spune:

Lasa ca or sa teaca toate si apoi o sa fii fericita cu puiutul tau in brate,multa sanatate la amandoi,si nastere usoara

http://community.webshots.com/user/mishutzamishutza[url]

bebeMaitra spune:

Draga Dana,

am tot citit si eu povestea ta.. de la pagina 1 pana la pagina 10. Felicitari..mai ai putin si o sa poti sa-ti strangi bebelul in brate! Vreau, daca o sa reusesc, sa te linistesc cu privire la numele tatalui pe certificatul de nastere al copilului.
Sa incep cu inceputul. Am 25 de ani, acum imi dau licenta, necasatorita, fara job, si cu bebe care urmeaza sa vina pe lume in octombire. Insa sunt o norocoasa pt ca ma ajuta mama. Am avut si eu aceleasi probleme..oare sa trec copilul pe numele tatalui, oare nu o sa mi-l ia, oare.. ce ma fac. Si asa am ajuns la mai multi avocati, am citit codul familiei, etc.
Chiar daca tu nu vrei sa treci tatal la rubica "tata" in certificatul bebelui, tatal se poate duce singur singurel chiar si la un notar, unde va da declaratie ca recunoaste copilul respectiv ca fiind al lui, iar tu nu-l vei putea opri sa vada copilul ori de cate ori va dori. Se ajunge la judecati si la alte porcarii, care nu au rost nici pentru tine nici pentru bebe.
Legea romana, din pacate, este de asa natura incat sprijina "familia", sau ceea ce ei numesc familie, si prin urmare legaturile de sange (filiatia), indiferent daca parintii isi vorbesc sau nu, se suporta sau nu, au fost casatoriti sau nu.
Tu iei hotararea finala, insa m-am gandit ca e bine sa stii lucrurile astea.

Multa sanatate si ganduri bune!!

danabb1 spune:

Multumesc pentru mesaj bebeMaitra si pentru ca ai incercat sa ma linistesti si eu sunt de aceeasi parere ca si tine ca atata timp cat el va dori sa aiba drepturi asupra copilului sau legea ii le ofera, insa asta nu inseamna ca ia copilul de langa mine si in plus fiind singurul care are grija de noi si-a castigat dreptul.
Sunt in asteptarea micutului care ne zapaceste,nici nu stiu exact cand o sa vina oricum abia astept sa-l vad si sa-l tin in brate si sper sa am puterea sa fac fata primelor luni care am auzit ca sunt cele mai grele.

margabadea spune:

Dana,

Esti bine? A venit bebita? Da-ne si noua un semn, sa stim ca esti bine.

Cu drag,

Madalina

maru spune:

dana, sper ca sunteti bine, sanatosi!
ai tai cum s-au impacat cu ideea?
sotiei amantului i-ati spus de copil? cred ca are dreptul sa stie! Stiu ca te-ai suparat tare pe Happy, dar stai stramb si judeca drept, cam are dreptate!

sper sa ai timp sa iti cresti copilul si sa nu fii niciodata asociata in activitatile (poate ilegale) din care face bani amantul!

Doamne'ajuta!

POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/

nelia spune:

Dana, am citit subiectul tau abia astazi, ca sint mai libera si pina acum nu am avut timp sa intru pe alte subiecte decit alea la care scriu de obicei. Sa stii ca mie mi s-au umplut ochii de lacrimi citind, sper ca esti bine, ca ai nascut cu bine si ca acum iti tii nepretuita comoara in brate.

Iti scriu ca o mama, dar daca vrei poti sa ma iei si ca o prietena virtuala, prietena pe care mi-as dori-o sa o aiba in mine copiii mari cind vor creste mari. Eu am 40 de ani acum si trei copii, sint casatorita cu un om minunat si am o familie pe care o iubesc din tot sufletul si pe care o consider cea mai mare realizare a mea.

Dar nu a fost tot timpul asa, la viata mea am facut si greseli, care au fost trecute, uitate, iertate... mai putin de mine. Nu te aprob in ceea ce ai facut, putea sa fie altfel, nu te incurajez decit ca mama pentru puiutul tau cel mic si scump, nu ca femeie. Atit de importanta este o femeie pe pamintul asta, cu tot ce au ele, inclusiv capacitatea de a da nastere la puiuti mici, incit ar trebuie sa fie mai mindre de corpul lor, de menirea lor, de capacitatea lor de a iubi si mult mai increzatoare in fortele proprii. Nu ar trebui sa faca prea multe compromisuri si oricum nu din acelea care le calca in picioare, care strivesc valorile si principiile lor. Ar trebui... dar din pacate multe femei nu se vad asa, se vada asa cum vor parintii sa fie, se vad asa cum vor vecinii, prietenele cele mai bune, barbatii mult iubiti chiar daca acestia nu merita. Si de aici pornesc tragediile... Am citit ce ti-a scris una din mamici de aici care are doua fete... si vreau sa-i spun ca e prea sigura pe faptul ca viata le va tine departe de lucruri din astea care nu se intimpla decit la altii si, daca imi permite sa-i spun, poate si pe faptul ca educatia ei va fi atit de buna si de puternica, incit le va feri sa faca greseli. In fata vietii sintem singuri, si in fata greselilor la fel... Eu as fi multumita daca lor le-as da o educatie in asa fel incit sa aiba puterea de a discerne raul de bine si sa poata face alegerile bune pentru ele mai tirziu, in viata... iar eu sa-mi deschid baierile inimii si ale mintii si sa devin mama care sa-si sprijine copiii indiferent daca au gresit sau daca au procedat bine. Atunci as spune ca nu am trait degeaba.

Si eu am fost tinara si am plecat de acasa la 22 de ani, in Bucuresti. M-am descurcat singura 10 ani, pina l-am cunoscut pe sotul meu. Si, vreau sa stii, ca si eu am iubit un om insurat, in momentul in care l-am cunoscut era despartit temporar de sotia lui, nici nu s-au mai impacat ei foarte bine dupa dar sint casatoriti si in ziua de astazi. Si stiu cum gindesti la acea virsta, vrei sa iubesti si atit! Cel putin la mine asa a fost, nu avea bani, suflet mare-coate goale, un om extraordinar din toate punctele de vedere, pe care l-ai fi iubit toata viata daca nu ar fi aparut sotul meu de acum (si asta e coate goale, asta e, nu am avut noroc...). Si eu am ramas insarcinata cu el, in conditiile in care in cealalta relatie nu existau copii si nici nu se puteau face din motive medicale... Nu aveam curaj sa pastrez sarcina, pentru ca nu ma vedeam aducind copilul pe lume in aceste conditii... De aceea, iti ofer o modesta pentru gestul pe care l-ai facut. Nu stiu ce as fi facut pina la urma, daca destinul nu ar fi rezolvat el singur problema (au fost niste probleme inca din momentul in care am ramas si mai mult de 3 saptamini nu a durat totul)... Dar au fost suficiente pentru a-mi clarifica sentimentele, dorintele, viata... Poti sa iubesti neconditionat daca esti singura si tinara, poti face ce vrei atita timp cit ceea ce faci tu nu afecteaza fiinta care iti va deveni in foarte scurt timp cea mai iubita fiinta de pe pamint: copilul tau! Nu banii il definesc pe om, chiar daca fara ei nu se poate trai, nu de bani are nevoie copilul tau. Acum esti sesibila, ai nevoie de ajutor si e de datoria lui sa ti-l ofere. Macar atit! Dar dupa ce te pui pe picioare, dupa ce copilul mai creste si poti sa te ocupi si de tine, daca el nu-si clarifica situatia si viata, fa-o tu in locul lui, pentru tine si pentru copilul tau: scoate-l din viata ta! Nu si a copilului daca el, tatal, vrea sa ramina. Dar din viata ta trebuie sa dispara! Sint si barbati sinceri si buni pe lumea asta. Eu am cunoscut doi, nici primul nu m-a mintit, am stiut tot de la inceput. Si nici nu m-au inselat! Sint oameni in adevaratul inteles al cuvintului. Trebuie sa exista undeva si pentru tine unul ca acesta, dar nu-l vei gasi daca te vei complace in situatia de acum. Esti tinara, esti puternica (daca ai avut puterea sa te asezi impotriva tuturor si sa aduci pe lume acest copil, ai in tine puterea sa faci orice in viata ta, crede-ma pe cuvint!). Si chiar daca ar fi sa nu-l gasesti niciodata, si sa-ti cresti singura copilul, tot nu merita sa-l tii pe tatal copilului in viata ta mai mult decit ii cere dreptul de tata.

In legatura cu parintii tai... nu-i pot intelege. Si ai mei au fost la fel, nu am avut ocazia sa-i testez, dar stiu ca au fost la fel. Nu te indem sa te impaci cu ei si sa-i rogi sa te ajute. Mama e mama in orice conditii, nu numai cind sint copiii mici sau cind sint drepti si buni. Numai faptul ca a avut inima sa te lase singura in spital, sa nu vina sa te vada, sa te ajute, oricit de suparata ar fi fost (e si normal sa fie suparata, nici unei mame nu-i convine sa-i vina odrasla cu burta la gura), sa stie ca poate ti se intimpla ceva, ceva care poate fi chiar grav daca nu e cineva linga tine sa te ingrijeasca... ei, eu asa ceva nu pot sa accept la o mama. Sint dura acum, dar nu e o mama adevarata, e o femeie care a dat nastere unor copii si pentru ca acestia nu sint la inaltimea pretentiilor ei, ii reneaga! Eu nu zic sa nu certe, sa nu te bombaneasca, ca nu-ti spuna ca nu ai facut bine, dar e inadmisibil sa te lase singura la necaz. Ma uit la copiii mei, ma uit cit ii iubesc si pur si simplu nu ma vad in stare sa ma inteleg si sa ma accept si ma mai uit la mine in oglinda, daca intr-o zi, din motive oarecare (cum ar fi ca m-au facut de rusine in fata lumii!), mi-as vedea copiii altfel, as avea alte sentimente fata de ei decit cele pe care le am acum, mi i-as renega. Daca nu am fost in stare sa-i cresc drept, sa fie oameni pe picioarele lor, cu putere de disceranmint si siguri pe ceea ce sint, cu incredere in ceea ce pot, ce diferenta ar fi ca ii abandonez acum, cind au atita nevoie de mine, sau atunci, la necaz, cind vor avea si mai mare nevoie de mine!?! La tata nu comentez, ca tatii nu sint mame, desi am si lor a le cere multe, dar mamele ar trebui sa fie mame, mai ales daca au fete, dar si daca au baieti, pentru toata viata lor! Una singura are fiecare, daca aia nu-i intelege si nu-i accepta, ce pretentii sa abia copilul de la 0 la 30 de ani si chiar peste de la lume? Nici una!
Referitor la sotia lui, imi pare rau de ea, imi pare rau ca se lasa mintita. Imi pare rau ca nu e o femeie sigura pe ea, care sa-si ceara drepturile la dragoste si la respect. Intr-un oras atit de mic cum e Botasaniul (e orasul meu natal, am copilarit pe acolo, deci stiu ce spun), in care aproape toata lumea se cunoaste cu aproape toata lumea, tinara, fara copii, casatorita cu un barbat la fel de tinar si la fel de fara copii, care mai are si prostul obicei de a se uita si dupa alte fustite (daca nu stie asta, atunci mi-e mila rau de ea), cum poti sa fii in asa hal mintita? Eu cred ca stie si stie tot, dar din aceleasi motive pentru care te complaci tu in situatia ta, ea se complace in a ei. Si daca chiar nu stie si nu-si da seama, atunci nu stiu ce e de facut, e destinul ei. Deci, nu pentru ea m-as simti eu vinovata, nu pentru faptul ca ea e inselata, ci pentru ceea ce accept incorect in viata ta. E de datoria ei sa-si faca ordine in viata, asa cum si tu ai datoria ta.

Despre EL... sint mama, si pe linga mama am si un baiat, care e un dulce si il iubeste mami de nu mai poate. Dar tare i-as mai trage o mama de bataie daca s-ar purta asa cu fetele. E tinar, are 28 de ani, are bani, e clar ca nu sint cistigati cu sudoarea fruntii, nu e nici prost, nu-i lipseste capacitatea de a oferi unei femei (din cite vad eu chiar doua) tandretea si afectiunea de care au nevoie. Ceea ce-i lipseste lui este capacitatea de a iubi cu adevarat, fara de care un barbat nu poate fi cu adevarat barbat. Cind o va descoperi (poate chiar puiutul tai sa-l ajute), isi va face si el ordine in viata. Sotia lui poate sa-l astepte, ca l-a luat cu acte... Dar tu nu! Sfatul meu sincer de mama si de prietena mai mare daca vrei, este ca, si daca ar fi fost si mai si decit este acum, chiar daca ar fi fost singurul barbat perfect de pe pamintul acesta sau chiar din universul acesta, tu trebuie sa-i spui asa: dragul meu amant si tata al copilului meu, eu vreau sa ramin cu tine, vreau sa crestem acest copil impreuna. Dar nu asa cum este acum, vreau sa fiu femeia ta, iubita ta, asa cum sint si mama copilului tau. Daca vrei si tu, atunci trebuie sa alegi, eu sau ea, daca nu vrei, atunci sper ca demnitatea ta nu e in partea de jos cu care ai facut acest copil si m-ai pacalit si pe mine, ci mai sus in inima si in creier, si imi vei plati pensia alimentara data prin lege pentru el, plus ce consideri tu in plus, ca acestui copil sa nu-i lipseasca nimic. In plus, mai sper ca ma vei lasa sa-mi traiesc si eu viata, asa cum ti-o traiesti si tu pe a ta. Sint tinara si o am pe toata inainte, alaturi de cel mai minunat barbat din lume: baiatul meu! Si iti cauti un servici, cu ceea ce mai vine de la el... au crescut mame singure copii si cu mai putin, dar in demnitate! Si chiar daca au mai facut greseli in tinerete, peste ani nu le-a fost rusine sa se uite nici in oglinda si nici in ochii copiilor lor. Si tare as vrea ca prin educatia pe care o vei oferi copilului tau, sa le dai o lectie de viata, ca de la copil la parinte, si parintilor tai!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

danabb1 spune:

Sunt bine,ieri am iesit din maternitate am nascut pe 10 iulie la ora 10 si 10 un baietel frumos de 2900kg,am nascut mai devreme datorita unor complicatii nasterea a fost grea travaliul lung,mi s-a rupt colul si am fost taiata ca sa scoata copilasul,amandoi am avut probleme el cu cordonul de doua ori in jurul gatutului, cu hipoxie a fost dus la reanimare eu cusuta toata si inauntru si afara si fara vlaga la nastere doua moase au apasat pe burta mea ca sa scoata copilasul care ramase blocat intre oasele mele.
trebuie sa merg la bebe ...

iulia1977 spune:

felicitari pt bb!
sanatate si putere sa va dea Dumnezeu ca sa puteti trece peste greutati!
sa fi mama e greu dar e nespus de frumos!
bucuria propriului copil nu se compara cu nimic!

Giova spune:

Dana felicitari!!!!
Imi pare rau ca au fost complicatii la nastere, bine ca s-a terminat totul cu bine, si puiul e ok si sanatos.
Refacere rapida si mult, mult laptic pt. bebic!!!

_
Gio si Marco (6 ian. 2006)
poze si filmulete Marcowww.dropshots.com/giova2" target="_blank">(1),www.dropshots.com/ioana_purdea#" target="_blank">(2),www.dropshots.com/giova#" target="_blank">(3)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=20b0170d301bd72a22e2bb&skin_id=0&large" target="_blank"> Marco- ingerashul nostru(montaj)