sinuciderea in randul adolescentilor...o problema?
Raspunsuri - Pagina 3
alycia spune:
...si cum ramane cu bietul parinte care vede cum copilul lui isi dezvolta un caracter delasator, dezordonat??? Cand vezi ca nu-i pasa de nimik din ceea ce-i spune....inclusiv cu "teritoriul" meu unde isi lasa amprenta..una bluza aruncata, una soseta "frumos mirositoare"...dar asta sa zicem ca sunt partile cele mai putin importante...ce te faci cand felul asta de a fi se manifesta si in afara casei...la scoala de exemplu...ca nu prea se omoara cu invatatul, dezordinea din camera se rasfrange si in caiete..etc, etc
bird70 spune:
Nu exista caracter delasator si dezordonat. Si daca ar exista tot nu s-ar combate cu cicaleala. Trebuie sa vezi situatia in ansamblu. Dezordnea din camera nu se rasfrange in caiete si la scoala, ci dezordinea din cap se rasfrange in jur (camera, scoala, etc). Trebuie sa vezi ca adolescentii se lupta cu niste creiere intr-o transformare rapida, cu hormonii care isi fac de cap si cu societatea care ba ii considera adulti ba copii. Pe o perioada isi pierd identitatea, nu mai stiu cine sunt si ce vor in viata asta. Pana atunci au fost copii, au stiut cine sunt, dar acum nu mai sunt copii dar nici adulti nu se vad. E o perioada foarte confuza pentru ei si au nevoie de tot sprijinul parintilor chiar daca aparent il refuza. Cu adolescentii trebuie sa inveti sa citesti printre randuri. Sa-ti dau un exemplu, fiica mea ma intreaba daca merg cu ea sambata sa-si caute cercei. Pot sa-i spun ca nu am chef sa merg prin magazine o dimineata intreaga sa ma uit dupa cercei, plus ca are suficienti si nu vad de ce i-ar trebui inca o pereche. Dar ii spun ca merg, ma intereseaza mai mult faptul ca vrea sa faca ceva cu mine, in plus fata de ce facem de obicei. Si mergem. Nu sunt fan bijuterii si nici umblat aiurea prin magazine mai ales cand am multa treaba acasa. In final nu gaseste nimic dar am petrecut dimineata razand si povestind. Ne oprim sa mancam ceva si atunci deschide o discutie in stil tipic: crezi ca arat bine? As putea sa zic: termina cu prostiile, arati foarte bine. In schimb o intreb: de ce spui asta? Si imi povesteste ce ii statea pe suflet de cateva zile, motivul real pentru care a vrut sa iasa cu mine.
Am invatat sa ma uit in jur si sa observ amanunte pe care alti oameni nu le observa. Parte din munca mea in mental health. Daca ma duc la cineva care imi zice cu zambetul pe buze ca ii merge bine si isi ia medicamentele 
, ma uit cu grija in jur. Daca sunt curati, aranjati, casa e luminoasa si ordonata, atunci sunt sigura ca le merge bine si intradevar isi iau medicamentele. Daca jaluzelele sunt trase, casa e intunecoasa, e dezordine, ei sunt in pijama sau imbracati neingrijit, chiar daca ma primesc cu zambetul pe buze si incearca sa ma convinga ca totul e ok, am dubii ca isi iau medicamentele sau ca medicamentele functioneaza si ii urmaresc cu atentie in perioada care urmeaza ca sa vad cum evolueaza.
Daca baiatul tau este dezordonat si nu invata cauza nu este ca e puturos si dezinteresat. Cuvintele astea jignitoare se traduc prin lipsa de energie, lipsa de motivatie. Si de obicei exista o cauza pentru asta. Cea mai evidenta cauza este etapa in care se afla: adolescenta, care la majoritatea indivizilor este presarata cu episoade de depresie, frustrare, etc. Mi se pare normal sa ceri copilului sa iti respecte casa, teritoriul tau, dar ar trebui sa-i lasi o zona a lui in care sa faca ce vrea, in care sa fie liber. Poate ar trebui sa stai de vorba cu el, desi probabil ca nu va fi usor sa il faci sa-ti spuna ce are pe suflet, dar ai putea sa fi acolo cand iti arata el ca vrea sa vorbeasca sau sa faca ceva cu tine. Asculta cu atentie pentru ca de multe ori ceea ce spune nu e neaparat ceea ce vrea sa spuna. Si cel mai important este sa-l iei in serios.
alycia spune:
Perfect de acord cu tine, teoria este foarte buna, dar cel putin la mine e mai greu de pus in practica...si eu bajbai prin furia asta de hormoni ai lui si nu stiu cum sa-l iau, cum sa ma comport ...ma nedumereste. Sa-ti dau un exemplu: intr-una din zile vine acasa fericit...a castigat etapa judeteana la cros urmand sa participe la finala pe tara. Normal ca ne-am bucurat cu totii pentru reusita lui ...DAR....in aceeasi seara mi-a cerut sa-l las cu un grup de prieteni de-ai lui intr-un club de noapte din oras...de la 23 la 4 dimineata...are 15 ani , e minor si m-a pus in situatia de a-l refuza si oricat de mult i-am explicat care sunt motivele nu m-a inteles...motivatia lui fiind "altii cum merg?"M-am simtit foarte rau pentru ca cu toate ca a realizat un lucru deosebit m-a pus in imposibilitatea de a-l rasplati asa cum dorea el. Am procedat oare bine?
bird70 spune:
Eu cred ca a procedat foarte bine. Nici nu se pune problema ca un copil de 15 ani sa mearga noaptea in cluburi. Poti sa gasesti ceva potrivit varstei ca sa-l rasplatesti pentru reusita lui. Adolescentii ca si copiii au nevoie de reguli clare si consistenta in aplicarea lor. Ce le mai trebuie este un mediu in care sa fie safe, un 'acasa' unde sa mearga fara retineri, fara stres. Un loc unde sa fie intelesi fara tipete, fara cicaleli.
Fata de situatia ta, eu sunt mult mai norocoasa, la noi nici nu ar putea intra intr-un club pana nu face 18 ani, deci nici nu ii trece prin cap asa ceva. Am iarasi foarte mare noroc ca sunt foarte buna prietena cu mamele prietenilor ei. Ea merge la o scoala privata unde se incearca formarea unei comunitati, adica exista activitati unde parintii participa, seri pentru parinti, organizeaza actiuni umanitare in care sunt implicati parintii, etc, in asa fel incat sa ne cunoastem unii pe altii, profesori si parinti. Este o scoala relativ mica unde ajungi sa cunosti pe toata lumea . M-am intalnit de multe ori cu parintii prietenilor ei, am discutat anumite reguli in asa fel incat sa fim toti pe aceasi lungime de unda si sa transmitem acelasi mesaj copiilor. Asta ne face la tot viata mai usoara pentru ca nu vin copiii sa spuna ca X merge in club sau Y are voie sa faca nu stiu ce, pentru ca noi stim ca nu e asa . Iar scoala are o politica de protejarea copiilor foarte stricta, daca cineva lipseste de la o ora suna imediat parintii. Nu poti sa fi surprins ca copilul tau umbla aiurea prin oras cand ar trebui sa fie la scoala.
alycia spune:
Offff....ce mi-ar placea sa fie si la noi asa...din pacate la noi e o adevarata jungla la scoala..te ingrozesti ce se intampla in scoli..mereu sunt exemple negative tentante de urmat...nu zic ca elevii sunt usa de biserica dar nici profesorii nu sunt exigenti si severi si nu stiu sa-si impuna respect...asa ca e un talmes balmes...ce argument sa-i dau atunci cand i spun nu-i bine sa faci asa si el mi-o intoarce dar alti parinti cum accepta lucrul asta..numai voi sunteti asa si nu ma intelegeti...etc etc...cum sa-l fac sa priceapa ca sunt de partea lui dar nu accept sa faca lucruri care sa-l duca spre o cale gresita..???
bird70 spune:
E foarte greu de dat un sfat, depinde foarte mult de la adolescent la adolescent.Cred ca voi ca parinti trebuie sa faceti o lista cu ce probleme va confruntati: dezordine, rezultate slabe la scoala, atitudine nerespectuoasa fata de voi, vagabondatul prin locuri nepotrivite varstei, etc. Va uitati care credeti voi ca sunt cele mai importante si va concentrati pe ele. Pentru mine primul lucru ar fi sa ma asigur ca e in siguranta, adica nu are ce cauta in cluburi, locuri unde exista droguri, bautura, violenta, etc. Asta ar fi misiunea mea principala. Daca mai poti lucra si la rezultatele scolare si respect ar fi ideal. As lasa deocamdata dezordinea si alte mici probleme neimportante. Nu stresa mai mult decat strictul necesar 
. E o tehnica care se numeste damage control . Atat timp cat copilul e in siguranta restul poate fi rezolvat si mai tarziu. Stiu ca acum pare de neconceput dar chiar daca nu termina liceul, exista cursuri serale si poate sa se reintoarca la studiu cand creste si ii vine mintea la cap. Chiar si sa faca o facultate. Am o colega care s-a lasat de scoala la 16 ani ca nu a mai avut chef, a lucrat o vreme, a crescut, s-a maritat si a vazut ce greu e sa castigi salar minim. Cat a stat cu copiii acasa si-a echivalat liceul la seral, apoi a dat la facultate. A facut si doctorat si e pe un post de foarte mare responsabilitate.
alycia spune:
Crezi ca e usor de controlat la 15 ani, unde merge si cu cine se intalneste? Imi spune "mami ma duc afara ..sa ma plimb prin cartier cu prietenii"...prietenii lui fiind colegi de baschet, de clasa...pe unii i cunosc pe altii nu...prieteni din cartier...nu am cum sa-i stiu pe toti...dar pe unde umbla cu adevarat numai el stie, si trebuie sa ma bazez pe ce-mi spune.Despre liceu ce sa spun...acum are admiterea in clasa a 9 a, sigur va prinde un liceu zic eu mediu...acolo alte gasti, alte obiceiuri..plecat prin oras...deci destul de greu de urmarit...