Femei care iubesc prea mult..
Raspunsuri - Pagina 4
Dahriana spune:
Asa e,nu imi urasc mama.Inca imi e frica sa nu o dezamagesc.
Cand am lovit masina prima data nu i-am zis.Nici in ziua de azi nu stie.Ca sa nu-mi reproseze ca nu sunt buna de nimic.
Cand am zgariat-o a doua oara,i-am spus si contrar a ce credeam eu mi-a zis : "Lasa mama,nu-i nimic.Sunt niste fiare,bine ca n-ai patit tu nimic."
Deci nu pot sa afirm ca mama imi doreste raul.Pt ca m-a facut dupa 7 ani de tratamente si sunt singurul ei copil.
Doar ca a gresit pe ici pe colo,din cauza ca,nici ea nu a fost echilibrata psihic,poate din cauza mamei ei,care a iubit-o toata viata,mai mult pe sora ei.Si asta face si in ziua de azi.
Eu am incercat sa implu golul ala si i-am spus ca,ea ma are pe mine si ca e mai buna de 1000 de ori decat sora ei.
E o poveste asa lunga...ca nici nu stiu cu ce as putea incepe.
Si eu si mama am crescut fara tatal natural.Al ei era un alcoolist,al meu s-a incurcat cu o pustoaica si i-a facut un copil.
Dupa ani si ani,atat eu cat si ea ne-am revazut cu tatii,care bineinteles ca nici nu ne-au recunoscut.Dureros!
Eu am renuntat sa mai port numele de fam al tatalui natural si nu imi pare rau.Cand a venit sa semneze singurul lucru pe care l-a putut scoate pe gura aia proasta a fost : "Eu semnez,ca nu vreau neaparat sa aiba numele meu.Daca era baiat nu era de acord,dar asa sunt de acord." Halal tata,nu?
Si la vremea aia,eram deja destul de mare cat sa-l inteleg.Eram in clasa a 5`a!
Atunci nu m-a afectat..am zis: "Lasa mai bine,ca oricum nu m-a cautat niciodata"..dar peste ani mi-am dat seama cat m-au afectat cuvintele astea.
Tin minte ca am mers m-am asezat pe scaun,langa tatal vitreg,care atunci m-a si trecut pe numele lui,iar tatal natural,statea in alta parte a incaperii.
Si eu in mintea mea...m-am gandit sa-l fac gelos ca m-a parasit si acum am alt tata..si i-am zis tatal meu vitreg : "Hai tati sa plecam".(cu toate ca nu i-am zis niciodata tata)
Am observat ca tatal meu natural s-a uitat cam ciudat si am fost multumita..
Dahriana spune:
Pe tatal meu natural,l-am mai vazut de 2 ori de atunci.Eram deja la liceu.
O data,am dat din cap...ca si cand l-as saluta..pt ca pur si simplu nu stiam cum sa ma adresez.
A doua oara,m-am facut ca nu-l vad...
porumbita80 spune:
salut fetelor, interesant subiect. Eu acum 5 ani am avut o relatie de concubinaj ceva de genul descris pe aici, dar cunoscandu-l intamplator pe actualul meu sot m-a ajutat s-a vad cu totul altfel lucrurile, la inceput eram prieteni foarte buni care m-a asculta si imi explica anumite chestii care eu nu aveam curaj sa le recunosc.ca sa depasesti o astfel de situatie in primul rand trebuie sa stii exact ce vrei si doar asa poti decide ce sa faci mai departe. Ar fi multe de discutat la subiectul asta.
Daca cineva poate sa-mi trimita si mie cartea cu placere as lectura si eu.stelastratulat@yahoo.com.
Multumesc anticipat
Stela 
26s cu printesa 
Cleopatra+
Mario Gabriel(31.10.06)
bobocel_07 spune:
As dori si eu cartea va rog din tot sufletul.Unele dintre voi stiti ca am vut probleme in casnicie si ca nu pot sa ma rup de ea.Poate daca citesc cartea ma va ajuta cumva sa iau niste decizii mai corecte de cat pana acum.Referitor la mesajul cu Pm eu nu stiu sa il activez de aceea va rog sa mi-a trimiteti pe adresa alexia_10ana@yahoo.com.Va multumesc anticipat si va rog sa mi-o trimiteti si mie.
alexia_07
charm1582 spune:
Salut, as dori si eu cartea...adresa mea este charm1582@yahoo.com.
Multumesc anticipat!
tora97 spune:
mama mea a fost o femeie slaba,ingenuncheata de viata... prinsa in hatisurile vietii de zi cu zi, cu 4 copii in grija, nu mai avea puterea necesara de a ne mingiia. Viata ei, viata ei a fost o continua alergatura dupa cele necesare traiului. Acum, citindu va reusesc sa inteleg putintel nevoia mea de afectiune, de a nu mi supara sotul. Poate tot de acolo mi se trage si rigiditatea de care ma acuza el in educarea copiilor. Mi as fi dorit ca ea sa se intereseze mai mult de viata mea, sa mi acorde mai multa afectiune, sa exist pentru ea. Am avut o viata libera, nu ma intreba unde plec de unde vin, ori daca o facea si o repezeam nu riposta niciodata. La 20 de ani am simtit nevoia autoritatii parintesti, dar nu aveam unde sa o gasesc. Tot timpul am vrut sa plec de acasa, din acea casa... sa fug. Dar toate drumurile mele de fuga au dus catre inapoi.
Probabil ca exista oaresce probleme undeva, in sufletul si subconstientul meu.... pornite de la acel "iubesc prea mult"...
A fost o mama buna, atit cit i a permis viata...
cu multumiri,
poze multe cu noi/Ana a implinit un an/ 2006/2007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
zepellina spune:
as vrea si eu cartea la
Multumesc
Dahriana spune:
V-am trimis cartea!
Am stat asa si m-am gandit,la toti barbatii care au trecut prin viata mea,relatii mai mult sau mai putin serioase.
Si fara sa imi fi dat seama pana acum,majoritatea au fost alesi de mama,prezentati de mama.
In momentul in care,ea nu ii mai placea,incepeam sa le gasesc si eu defecte.
Si alta chestie ciudata si pe care n-am putut sa o inteleg.De ce m-au atras intotdeauna barbati cu cel putin 7 ani mai mari decat mine ??
Prima relatie,in perioada adolescentei,in clasa a 9`a.
Tipul,era dintr-o familie f buna,parintii lui era casatoriti de zeci de ani,nu aveau in plan divorturi,separari.
Erau deci o familie bine inchegata.
Ce imi placea la el ? Ca avea prietena!
Asa ca,am luptat pt atentia lui,pana am reusit sa-l fac sa fie cu mine.Din ce se indeparta mai mult,din ce eram mai incrancenata sa-l fac iubitul meu.
Si am reusit,dar la putin timp..nu stiam ce mi-a placut la el.
Ii vedeam defecte,si pe care le avea si pe care nu le avea.
Era trofeul primit..isi pierde valoarea...?!
Si am renuntat la el dupa cateva luni.Era deja prea catelus,imi aducea flori,era atent.Nu-mi mai placea atentia pe care mi-o acorda.Mie mi se parea mai interesant cand nu ma baga in seama.
Dupa ce am renuntat la el,nu l-am vazut mult timp.Vreun an si ceva.Cand l-am vazut,era cu o alta fata.L-am vrut inapoi.Nu concepeam sa-l stiu cu alta si am luptat din nou pt atentia lui.Am reusit si de data acesta si l-am parasit din nou.A urmat o alta,pe care nu a mai parasit-o pt mine.Atunci am fost cu adevarat disperata.Simteam ca nu ma mai iubeste nimeni,ca nu imi acorda nimeni atentie..
Cand a murit tatal lui,am vrut sa-l caut,simteam ca are nevoie de mine.Dar nu am facut-o....
Si de la el,au inceput barbatii pe care am vrut exclusiv sa ii ajut.
Al doilea,a fost un tip cu 8 ani mai mare decat mine.Crescuse cu mama lui,tatal lui fusese un om foarte violent.Imi era mila de el,cand imi povestea.
Cand am iesit prima data cu el,a baut cred ca 10 beri.Am vrut si mai mult sa il ajut.Cand mi-am dat seama ca,el se agata de mine ca de o liana si are nevoie de mine,mi-am propus sa nu-l las pana il pun pe picioare.Nu l-am iubit niciodata,dar imi placea sa-i fiu de folos si am petrecut alaturi de el,mai bine de 1 an.Cand era innebunit dupa mine,era vindecat de toate,renuntase la toate viciile pt mine si imi cerea sa raman cu el toata viata,"am luat-o la fuga".
Nu am vrut sa-l mai vad si nici nu l-am mai vazut de atunci niciodata.
Urmatorul,era un afemeiat fara pereche.Ieseam cu el si ii plonjau ochii in decoleteurile tuturor chelneritelor.
Am zis : "Saracu,sigur a fost dezamagit de vreo femeie si acum nu-l mai intereseaza sa se implice cu vreunu".Asa a si fost,dar eu mi-am propus sa-l bag intr-o relatie serioasa,cand el nu era nici pe departe pregatit,cu toate ca era cu 10 ani mai mare decat mine.
Si m-am luptat si cu el mai bine de 1 an sa-l fac dintr-un afemeiat un om de casa.Dar ma suna doar cand vroia el,imi raspundea la tel doar cand vroia el si eu ii gaseam intotdeauna scuze.Ma consideram vinovata,ma acuzam ca nu stiu sa ma port cu el,ca-l indepartez.
Cand de fapt,el era cu ochii dupa fuste toata ziua si eu il credeam de fapt alt om !
Am renuntat si la el,cand mi-a spus ca,relatia noastra a fost de fapt in paralel cu alta care dureaza de 9 ani !
Bineinteles n-am stiut nimic,niciodata!Era genul de relatie pe care am avut-o si eu cu primul.Cand esti cu alta te vreau,cand nu,poti sa pleci.
Am avut apoi o relatie scurta,de vreo 2 luni cu un tip,care era normal!Si asta n-am putut sa suport eu la el.
Ma placea,era atent,provenea dintr-o familie bine inchegata.Cand i-am cunoscut parintii si am vazut cat de bine se inteleg,am simtit ca nu-l mai suport.
Cum nu aveam nimic de reparat la el,am inceput sa ma indepartez.
Si l-am parasit printr-un telefon.Ulterior am aflat ca a suferit f mult,dar mi-a zis mama : "Lasa mama,ca baietii uita repede fetele,nu sufera ei mult timp"
Si asa,m-am facut imuna la suferinta lui.Si era cel mai normal om pe care l-am avut.
Mai tarziu a cunoscut o fata care l-a meritat si s-a casatorit.Ma bucur pt el!Eu aveam inca prb cu trecutul,nu as fi putut sa-l fac fericit niciodata.
Urmatorul,este actualul.Pe el cand l-am cunoscut era despartit de prietena lui si suferea ingrozitor.Am devenit mama ranitilor si cu el si mi-am propus sa-l fac sa o uite si sa se indragosteasca de mine.Am reusit pana la urma,dar am stat in permanenta cu frica ca n-am fost decat pansamentul.
La un mom dat,am avut convingerea ca a uitat-o si asa a si fost si de atunci relatia noastra,in loc sa mearga inspre mai bine,merge inspre mai rau.
Am luptat in permanenta cu el,sa-l faca sa ma vada mai buna decat sunt.Am vrut sa fiu femeia perfecta.Care gateste perfect,care il multumeste din toate pct de vedere.Dar nu mi-am dat seama ca,nu primesc pe cat ofer!
Facand o analiza,toti barbatii din viata mea au fost unu si unu.I-am ales dupa aceleasi criterii.Ori pt ca nu ma bagau in seama,ori pt ca aveau nevoie de ajutorul meu.(Sau al alteia)
tora97 spune:
sar na fetelor pt carte!poze multe cu noi/Ana a implinit un an/ 2006/2007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez