Femei care iubesc prea mult..
Raspunsuri - Pagina 18
Cristina_A spune:
Annnna35, am vrut sa-ti raspund inca de-alaltaieri, dar nu-mi puteam exprima clar ideile pe care le aveam in minte. M-am confruntat si eu in toamna cu situatia in care un el imi arata interes, dar acesta dispare subit in momentul in care incep eu sa-mi povestesc necazurile. Nu a fost placut, dar am trecut peste relativ repede. Mi-as fi cerut scuze daca domnul mai era prin peisaj, dar disparuse (cred ca-mi daduse ignore pe messenger, asa ca...i-am dat si eu
).
Ipotetic vorbind, daca barbatul de care ai fi interesata s-ar lamenta (suficient de) des cat sa devina neplacut pentru tine despre fostele care l-au parasit, despre parintii care l-au maltratat, despre X si Y care l-au persecutat, despre soarta blestemeta care i-a fost harazita, ce-ai face? Ai incerca sa-l consolezi? Poate, intr-o prima instanta, dar daca lamentarile continua la nesfarsit? Eu as simti ca situatia devine deranjanta si as renunta. Nu as incerca sa-l "vindec", sau "salvez", pentru ca as intra in contradictie cu propriile mele nevoi afective. Ramanand intr-o relatie frustranta, in care ofer mai multa compasiune si "intelegere" decat doresc sa ofer de fapt, repet tiparul de iubire bolnava.
Ideea principala este, cred eu, ca noi femeile care au iubit prea mult, dupa ce am invatat sa evitam relatiile chinuitoare, mai avem de invatat si sa ne bucuram de viata noua si frumoasa pe care singure ne-o construim. Ne indreptam atentia dinspre trecutul chinuit spre prezentul placut. In relatiile cu ceilalti, suntem vii si capabili sa interactionam spontan.
Eu personal nu vreau sa incomodez cu destainuirile mele, de aceea fac eforturi (da, am nevoie de efort) ca sa nu cad in extrema lamentarilor si a exhibitionismului, sa nu continui sa spun mai mult decat este interesat si vrea celalalt sa auda. Autodisciplina. Buna cuviinta. Si mai ales, invat sa-mi port singura de grija, sa nu-mi mai caut o "mami" in fiecare barbat care-mi da atentie. Asta-i teoria, dar in ca priveste practica stiu ca vor mai trece cateva luni pana voi reusi sa ies din pasa negativista in care ma aflu acum si in care principala mea ocupatie este jelitul. Nu am lucruri de ascuns si nu mi-e teama sa abordez nici un subiect de discutie, dar incerc sa gandesc atunci cand vorbesc (si din nou, am nevoie de efort ), sa spun lucrul potrivit la momentul potrivit.
Imi pare rau ca n-am putut oferi un raspuns mai bine argumentat, ci doar sa schitez niste ganduri subiective. Sunt curioasa ce cred si ceilalti.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
*
J G spune:
Bravo Cristina A!
Si sincer iti spun, ma bucur ca esti constienta de lucrurile astea la varsta pe care o ai si nu 10, 20 de ani mai tarziu (sau niciodata). E un avantaj enorm care trebuie sa te bucure.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Dahriana spune:
Fetelor si eu evit f mult sa ma lamentez,sa ii vorbesc despre problemele mele.I-am spus o data,nu vreau sa le mai povestesc.El vrea sa-i spun tot,sa ma asculte,dar incerc sa ma abtin f bine.
Pt ca nu as face altceva decat sa ma repet,sa ma contrazic si sa vada ce dezechilbru este in mintea mea...
M-a speriat la un moment dat grija lui,atentia..felul in care ma priveste,ma studiaza.Nu sunt obisnuita cu asa ceva.Sunt obisnuita sa caut eu,sa sufar,sa astept.
Intotdeauna mi-au placut la nebunie barbatii care nu se lasau ! Sau mai rau,cei dezechilibrati,care imi plangeau in brate dupa foste prietene.Dar cu ei se nastea intai mila si pe urma dorinta de a-i ajuta..pe cand,cei care nu-mi dadeau atentie mi se pareau un castel de cucerit!
Niciodata n-am stiut sa ma comport cu un om normal,care ma trateaza ca de la egal la egal,care ma apreciaza si ma admira pt ceea ce sunt,nu pt ceea ce fac pt el !
Nu vreau sa fac vreo greseala fatala.Pt ca omul asta care ma ajuta acum sa ma "ridic" nu merita asa ceva.Nu ma preseaza cu nimic,nu-mi cere sa ma culc cu el,nu isi bate joc de sentimentele mele.Doar imi ofera atentie,grija si rasfat.Dar nu stiu cum sa le primesc..
annnna35 spune:
quote:
Originally posted by Dahriana
Nu vreau sa fac vreo greseala fatala.
Exact vorbele mele despre recenta "incercare de relatie". Eram intr-o tensiune continua, de teama sa "nu fac vreo greseala", care sa-l indeparteze. Asta e ceva normal, sau ar trebui ca o relatie sa ne ajute sa ne relaxam, in ideea ca celalalt ar trebui sa ne accepte asa cum suntem?
Poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Cristina_A spune:
Multumesc, J G. 
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
*
gitana spune:
Trimiteti-mi si mie cartea, please!!!!!
Dahriana spune:
Fetelor,heppp imi pierd echilibrul.
Dar...care echilibru ?? 
L-am avut pana acum ..?
Azi am avut o zi f ciudata.M-am trezit cu prea multe intrebari in cap,am avut o cearta cu fostul,m-a amenintat ca o sa ma omoare daca ma prinde cu altul..mi-a spus ca si-a dat seama deja,m-a sunat de vreo 4 ori sa ma verifice pe unde umblu.
De draci,m-am dus si am facut terapie prin cumparaturi.Nu aveam nevoie de nimic din ce mi-am luat.Mici prostii care mi-au facut seara putin mai placuta.
Am vorbit apoi pe net cu omul care ma linisteste si imi da incredere..dar eram si asa intoarsa pe dos si m-au luat dracii..cautam ceva..nu stiu...aveam multa furie in mine.
Si bineinteles ca,atunci cand cauti gasesti,m-a deranjat f tare faptul ca,el inca mai intra pe site-ul pe care ne-am cunoscut..un fel de matrimoniale..cu toate ca nu-i chiar matrimoniale.Deci eu cu el,ne-am facut altfel de planuri,nu chiar de prieteni pe viitor...si s-au intamplat unele chestii ..nu am ajuns sa facem sex sau ceva de genul,dar nu suntem nici amici !!
Si bineinteles ca m-a deranjat f tare si am izbucnit printr-o criza de gelozie!!
Uitand faptul ca si eu continui sa intru pe site-ul ala in continuare si inca vorbesc cu baieti..asa de distractie.
Mi-a spus ca,el a renuntat sa mai intre la un mom dat,dar vazand ca eu continui sa intru s-a razgandit.Mi-a zis ca nu stie exact ce vreau eu...ca i-am zis ca nu sunt iubita lui,dar nici amica lui.
Pai nu il consider al meu..eu locuiesc inca cu fostul..dar nici amic nu mai imi e.
Asa ca...am amenintat ca renunt,ca-mi bag picioarele in tot ce a fost,ca nu mai vreau sa stiu de el.S-a suparat bineinteles...am avut o reactie violenta asa cum am eu de cand il cunosc pe fostul.Intai urlu pe urma discut.Mi-a spus ca,atunci cand ma voi hotara ce vreau mai discutam.
Am zis : gata pa,m-am saturat!
Si am fost decisa sa inchid capitolul.Dupa care,cateva minute mai tarziu mi-a scris ca,el tine la mine,ca nu poate renunta asa si ca nu va renunta.Si daca e,sa vorbim in fata nu pe prostia asta de msn ca niste lasi!
Mi-a spus sa discutam,sa cautam solutii sa ii spun ce vreau de la el,de la noi.Chestia e,ca eu ma comport cu el,ca si cand ar fi al meu,dar eu locuiesc inca cu fostul.Nu-i corect pt el,dar nu stiu cum sa ma comport .Ajutati-ma!!! 
annnna35 spune:
Ma recunosc....Zici ca vorbesti despre mine, in anumite momente...Din cauza unei astfel de agitatii pe care nu ma pot opri sa n-o simt, din cand in cand, am hotarat sa nu mai fiu cu nimeni pana nu ma redresez cat de cat...(+terapie). Asta pentru ca ma atrage acelasi tipar de barbati, iar reactiile mele la relatiile cu ei sunt disproportionate si imi fac mie insami rau...E hotararea ta ce vei face TU! Depinde daca iti vrei binele sau raul. Eu cred ca deocamdata demonstrezi ca-ti cauti raul cu lumanarea...
Poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.