Pozele vorbesc
Raspunsuri - Pagina 6
Cristina_C spune:
Elise, si eu te simpatizez si as vrea sa te si vad, please!
Si, ca sa fie fair, poti sa te uiti si tu la poza din profilul meu
.
vikinga spune:
Super subiect, cum de l-am ocolit pina acum!In cazul cuplului nostru se vad pozele in care aveam o perioada aiurea. Stam cap spre cap ca sa intram in cadrul "legal" de poza
, dar restul in alta directie, pina si privirile par sa fie spre camera dar se pierd cumva pe drum. Sunt curioasa sa-mi analizez pozele vechi de dinainte de casatorie.Miss Parker metamorfoza ta m-a dat pe spate! Tu esti dovada vie a zicalei ca frumusetea sta in suflet, dar nu ca metafora ci exact ca frumusetea fizica sta in cea a inimii! M-au intristat pozele de cind erai pui mic...imi pare rau ca ai avut o mama rea. Inainte sa vad pozele astea sa stii ca am avut uneori intentia sa ma bag la anumite subiecte in care aminteai de influenta nefasta a parintilor asupra ta, vroiam sa-ti zic ca poate exagerezi, poate ca nu e chiar asa, mi se parea ca e imposibil sa fi fost chiar asa. Poate ca acel psiholog la care ai mers te-a influentat cumva. Dar uite ca pozele astea imi arata ca aveai dreptate. Dar chiar nu ai nici macar una in care erai un copil fericit? Scuze daca par ca fac analiza acum exact pe tine:) Mi-a sarit in ochi ce ai zis, ca atunci cind esti deschis, ramin mai putine parti vulnerabile, practic esti mai aparat iar deschis fiind iti ramine sansa de a gasi oameni sa rezoneze cu tine, te poti bucura de tine insati fara constringeri. Chiar daca e mai pe ocolite, imi vine in minte vorba aia ca cea mai buna forma de aparare e atacul:) O fi vre-un fel de a fi a scorpionului, din asta sunt si eu, si cam asa faceam si eu inainte. Dar am invatat ca si protectia asta are rolul ei. Multi percep deschiderea asta si sinceritatea ca pe un exhibitionism al fericirii, al problemelor conjugale, al frumusetii, al ideilor pe teme sexuale, ori mai stiu eu ce. Uite cu cita lejeritate a vorbit Elise de viata ei, fara sa-si ia alt nick cum ar fi facut 99% din femeile in aceeasi situatie, indiferent ca a avut amant si inca unul casatorit:) Uite tu cum iti arati fericirea, pozele, mesajele de dragoste. Multi te asigur, sunt socati si se simt incomodati de atita bine, sigur li se pare ca ceva tre sa fie neinordine de tot faci propaganda femeii fericite. In ultimele 2-3 zile, cred ca voi doua faceti sa geama YH messenger de birfe:)). Las` ca de atitia ani stiu deprinderile doamnelor serioase de pe aici:)Eu mi-am expus la fel de deschis pe aici trecutul neguros, de la cocaina, la streaptese, si inca altele ce ieseau din ideea de normalitate a unora si nu de dragul de a vorbi ci chiar in cadrul unor discutii in care puteam aduce ceva idei noi ori impresii direct de pe cimpul de lupta ca sa zica asa. Si pina la urma m-am potolit, atiat deschidere nu a fost buna, undeva am fost prinsa la coltz. Nu m-am infricosat, doar ca imi zic..la ce bun?Imi doresc ca sinceritatea ta si a lui Elise si a altora ca voi sa atinga inimile deschise, sa faca o schimbare unde e cazul. Si chiar cred ca face. A mea a dat gres. Bine e vorba de alte aspecte de viata, sunt povesti vechi de peste 2-3-4 ani pe aici care chiar nu mai conteaza. Daca ies din melc poate pun si eu citeva poze din diferite momente ale vietii mele, ca variatuni am destule:)Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
Ophelya spune:
interesanta analiza cu pozele
am si eu niste poze dar nu stiu cum sa le interpretez.
Elise spune:
Vikinga,
sincer vorbind, si eu ma asteptam sa imi iau ceva suturi... si, de fapt, mi le asumam. Desi sint intr-o situatie care nu e fericita pentru nimeni, cu atit mai putin pentru mine, si cred ca asta s-a vazut din start. Nici pe departe nu reprezint imaginea "nenorocitei aleia care sparge casa omului", desi din anumite unghiuri s-ar fi putut vedea pina si atit de strimb. Am explicat, zic eu, cam tot ce stiu: si in ce situatie eram "before" si cum s-a produs intimplarea intimplata, si de ce.... in masura in care si eu pot sa imi explic. Pentru ca nici eu nu imi explic unele lucruri. Nici pentru mine nu e o poveste ca lacrima, sint multe aspecte pe care nu le inteleg.
Dar, faptic si decizional, asta a fost. Exhibitionism sau nu, aveam nevoie de cineva cu care sa discut, sau macar sa ma asculte si sa imi spuna ca o sa treaca. Ceea ce s-a si intimplat, si, sincer, m-a impresionat, pentru ca nu ma asteptam sa fie atita lume care sa dea dovada de atit de multa empatie. Ca exemplu... eu sper ca, indiferent ce va face copilul meu in timp, sa poata gasi la mine un umar pe care sa plinga atunci cind e "lovita"- indiferent din ce motiv. Ei bine, eu cu ai mei n-am o relatie de asa natura. Daca am momentele mele proaste, ma duc sa jelesc unde vreau eu, in nici un caz la ei. Pentru ca ei judeca si ofera analgezice cu portia, in functie de merite. Iar prietenii... sint convinsa ca si intre ei am inrosit telefoanele. Unii stiau de L., altii nu. Unii sint de partea mea, altii de partea sotului - desi eu cu el sintem de aceeasi parte, prietenii nostri nu sint.
Cam asta a fost contextul general de-am refulat problemele aici. Era o noapte care pentru mine a fost grea si in care n-aveam pe nimeni alaturi, si am simtit nevoia de o "party in pijama". De fapt, initial am postat la bloguri. Nu la 1, 2... ca noi nu sintem unul sau doi, sintem trei x 1 separat. Si fiecare sufera in felul lui. Nu e nimic educational in asta... n-as dori nimanui aceeasi situatie. Da' sint convinsa ca nu sint nici prima, nici ultima femeie care arde puntile in urma, si vede ca viata merge inainte desi ar fi fost greu de crezut ca mai exista si maine.
...nah, ca am amestecat si eu subiectele astea...
Elise & BBLisa
vikinga spune:
Elise, educational ori ba, e o poveste de viata si daca ai simtit nevoia unei confesiuni intre fete foarte bine ai facut! Cred ca daca ti-ai fi luat un alt nick si scriai aceeasi poveste zicind poate ca te simti aiurea, ca suferi ori mai grav ca nu stii ce sa faci, alt fel erau raspunsurile. Dar tocmai sinceritatea ta a inhibat astfel de persoane si faptul ca tu ai stiut ce sa faci, nu te-ai lamentat printre lacrimi de neputinta. Ei ce poate sa-ti mai zica cineva:)? Nu ai mai dat ocazia sa ti se zica rautacios..ei asta ti-a trebuit madam! Pina la urma oricum nu conteaza aspectele astea, nu pari usor de zdruncinat de pareri impotriva ta. Si asta e f bine.Si ca sa leg discutia asta offtopic de fotografii, Miss Parker inafara de faptul ca poate ofusca unele doamne prin povestea ei atit de fericita de dragoste mai si enerveaza acum prin faptul ca e printre foarte putinele femei care dupa casatorie se fac mult mai frumoase. Ei unde ai mai vazut dom'le asa ceva:) Doamne fereste ca dupa aparitia copilului in cuplul ei sa apara mici probleme pe care sa le recunoasca aici, si in cazul tau Elise a fost asa si in al meu si in multe altele, sa vezi atunci cum i se va zice cu satisfactie..eeeei ai vazut tu ca nu exista barbat perfect si iubire perfecta?Fetelor o zi minunata! Revin cu impresii dupa ce-mi vad pozele. Scuzati de offtopic, m-am luat cu vorba:)Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
vikinga spune:
quote:Pai pune-le aici sa vedem daca noi putem ghici ce sta in spatele unui zimbet. E intersant de facut un astfel de joc, putem poate verifica cit de mult adevar surprinde o camera photo ori ne putem verifica pe noi de stim sa vedem dincolo de aparente.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
Originally posted by Ophelya
interesanta analiza cu pozele am si eu niste poze dar nu stiu cum sa le interpretez.------
sorana spune:
Sa revenim la topic ..... pozele noastre impreuna dupa aparita Monicai sunt extrem de putine.
http://family.webshots.com/photo/1290770647061114643aHTgaP
Asta e de acum vreo 2 ani si e singura cu amandoi de pe net, restul sunt, evident, cu Monica.
Dar ma mai uit si eu pe poze, vechi si noi. La noi separarea in poze este datorita copilului, adica in pozele vechi suntem aplecati unul spre celalalt, in cele noi, cel putin unul dintre noi este cu Monica in brate sau aplecat spre Monica - in acele putine poze in care aparem toti 3.
Sorana si Monica (5 ani)
BalMascat spune:
quote:
Originally posted by ariel_7000
....eram la o serbare, inconjurata de copii dulci si dragi, aveam o relatie superba cu sotul, aveam un copil extraordinar, frumos si dulce, dar eram atat de trista, asta dincolo de acel zambet, care era intiparit pe fatza mea...tot din perioada aia am mai vazut niste poze, facute acasa, invariabil eram in pat, cu patura trasa pe mine, cu o fatza de om bolnav....imi aduc aminte ca ma chinuiam din rasputeri sa zambesc pt dragii mei (sotul si puiul)....dar sufletul meu urla de durere....fratelui meu i se descoperise o tumoare cerebrala, inoperabila...si avea doar 30 de ani!! imi venea sa urlu, sa ma lupt cu orice si oricine...
apoi a facut o interventie cu un aparat revolutionar si s-a vindecat....in putin timp!!! s-a sters toata durerea si suferinta din sufletul meu, am inceput iar sa traiesc...
cam asta doream si eu sa zic, o poveste similara, si se vede in poze cat de marcata eram, cine n-ar stii adevaratul motiv ar putea sa zica ca ma batea barbatul
sau ca din vina lui eram trista.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by BalMascat
Miss Parker, nu neg contributia sotului tau, dar....in urma terapiei ai ajuns sa te cunosti mai bine si sa te simti alta persoana, ceea ce erai tu, nu ceea ce vroiau altii sa fii.
oare nu e asta punctul cheie ca ai pornit in relatia cu Bogdan mai usurata de trecut, si deci ai putut fi fericita cu el?
pe cand relatia cu primul sotz ai inceput-o fiind deja nefericita si cautandu-te pe tine si neputand sa te regasesti in nimic?
adica intrebarea mea este....oare nu pt ca ne recapatam increderea in noi insine aratam mai apropiati unul de celalalt? si nu doar atunci cand suntem impacati cu cine suntem noi insine ne putem darui intr-un cuplu si fii fericiti?
Foarte bine punctat. Mie chestia asta imi era atat de clara, incat nu m-am gandit s-o precizez explicit.
Ai mare dreptate. Bogdan a fost un trigger, sa zicem, a fost primul om din viata mea care mi-a aratat iubire autentica, primul om care m-a acceptat asa cum eram, care nu a incercat sa ma manipuleze sau sa ma foloseasca, primul om care mi-a vazut in suflet asa cum eu nu indrazneam sa-mi vad (caci, nu-i asa, trebuia sa livrez afectiune la altii, nu-mi permiteam sa vad ca in sufletul meu era Sahara).
Daaaar... cu siguranta ca iubirea lui nu ar fi fost de ajuns, daca eu nu-mi schimbam viata din temelii, daca eu nu realizam ca EU trebuie sa fac acelasi lucru cu mine insami (sa ma iubesc autentic, sa ma accept neconditionat, sa nu ma mai las manipulata si folosita etc.), daca eu nu ma rupeam de toate relatiile toxice din viata mea, daca eu nu incepeam o terapie, daca eu nu descopeream adevarul dureros despre toate abuzurile din viata mea etc.
Chiar am o prietena care imi tot spunea "Ah, daca as avea si eu norocul sa intalnesc un barbat ca Bogdan..." si chiar credea ca asa ceva ar fi suficient. Din pacate, eu sunt cel mai bun exemplu (si i-am spus-o) ca nimic din afara (inclusiv iubirea adevarata a partenerului) nu ne poate face fericiti daca nu gasim aceeasi iubire in noi insine.
Ori eu asta fac la terapie. Dezamorsez vechile mecanisme de codependenta, de sacrificiu pentru altii, de neglijare a nevoilor emotionale proprii, invat sa ascult de propriul meu suflet. Bogdan a fost cel care mi-a deschis drumul, dar de mers pe el trebuie sa merg singura si sa gasesc resursele in mine insami. Altfel nu merge.
De exemplu, Bogdan nu m-a vindecat de complexe. El ma iubeste, ma vede ca pe cea mai frumoasa femeie din lume, eu ma simt tot urata si grasa si "inadequate". E vocea internalizata din copilarie, care-mi transmitea ca orice as face nu e de ajuns, oricum as fi nu sunt suficient de buna, vocea aia rasuna si acum in mine si trebuie s-o contracarez tot de dinauntru, Bogdan nu are din pacate nici o putere, desi mereu imi zice ca-si doreste sa ma pot vedea si eu cu ochii lui.
La fel, sunt convinsa ca nici o femeie din lumea asta nu poate gasi fericirea doar prin iubirea altui om, acela este doar inceputul, impulsul unei calatorii prin propriul suflet, al unei odisei de regasire si reactivare a propriei substante sufletesti prin care se ajunge la fericire si pace cu sine insusi. Si drumul nu e usor. Dar e mai usor cand ai alaturi pe cineva care te iubeste si te sustine, si asta e adevarat.
Si, ca sa mai dau din casa (cum spune Elise), vreau sa mai precizez ceva. Relatia mea cu Bogdan NU este perfecta. Este o relatie de iubire autentica, dar relatii perfecte nu exista. Viata e schimbare, oamenii sunt diferiti, fiecare are alt background si alte nevoi emotionale etc. Inainte, cand gandeam in tiparul alb-negru mostenit de la parinti, si eu as fi zis ca o relatie in care exista certuri si conflicte este o relatie proasta, dar datorita comunicarii foarte productive cu Bogdan am invatat ca o relatie buna trebuie sa aiba conflicte, acele conflicte care duc la un nivel mai mare de intelegere si de clarificare a dorintelor si nevoilor proprii si ale celuilalt. Atunci cand baza e ok, restul se rezolva de la sine. Cu rabdare, empatie, intelegere, iubire.
Felicia 
24+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
MissParker spune:
quote:
Originally posted by ariel_7000
missP, am banuit eu ca "transformarea" a fost declansata de bogdan...e ca atunci cand iese soarele primavara si toata natura explodeaza de viata!!! fara suparare, dar poza de la cununia cu manfred parca era ceva de genul "mama si fiul"....mie pozele de pe vremea aia imi dau senzatia de o relatie "mama-fiu"...cred ca trebuie sa fie enervant si frustrant sa cresti un "copil" gata facut, crescut, indoctrinat, care refuza sa sa dezvolte si sa creasca de unul singur...mai cred ca nefericirea ta isi avea niste radacini bine infipte si in relatia cu parintii tai, carora cred ca le-ai fost cam supusa si ai rupt aceste "radacini" in momentul in care ai l-ai ales pe bogdan...cred ca atunci cand ai rupt acest "ombilic" ai devenit TU....si mie una, imi placi mai mult decat EX-a:))) poate ma insel, dar eu asta vad in pozele expuse de tine...
Ai ghicit la fix: asta era esenta relatiei mele cu Manfred: el era baietelul nefericit si eu eram mamica lui care isi asumase obligatia de a-l face fericit, ca doar pe aceleasi principii functionasem si cu parintii. Noroc cu ruperea "ombilicului"
quote:
bal mascat are dreptate....nefericirea poate fi data si de alte cauze, nu neaparat de cuplu...m-am uitat la pozele mele de acum 4 ani si am gasit unele, de pe vremea cand lucram la o gradi particulara ... eram la o serbare, inconjurata de copii dulci si dragi, aveam o relatie superba cu sotul, aveam un copil extraordinar, frumos si dulce, dar eram atat de trista, asta dincolo de acel zambet, care era intiparit pe fatza mea...tot din perioada aia am mai vazut niste poze, facute acasa, invariabil eram in pat, cu patura trasa pe mine, cu o fatza de om bolnav....imi aduc aminte ca ma chinuiam din rasputeri sa zambesc pt dragii mei (sotul si puiul)....dar sufletul meu urla de durere....fratelui meu i se descoperise o tumoare cerebrala, inoperabila...si avea doar 30 de ani!! imi venea sa urlu, sa ma lupt cu orice si oricine...
apoi a facut o interventie cu un aparat revolutionar si s-a vindecat....in putin timp!!! s-a sters toata durerea si suferinta din sufletul meu, am inceput iar sa traiesc...
Te inteleg perfect. Stiu ce inseamna sa te strambi a zambet numai pentru ca cei de langa tine sa nu-si dea seama de suferinta din inima ta. Culmea este ca si noi insine ne dam seama de asta abia mult mai tarziu.
Poate daca am fi mai vigilenti la timp, multa suferinta ar putea fi evitata. Sigur, la tine era alt caz, ceva ce nu depindea de tine, insa de multe ori ne complacem in situatii nefericite atunci cand doar noi avem puterea de a schimba ceva.
vikinga
si iti multumesc pt. cuvintele frumoase. Da, as zice ca fac propaganda pentru faptul ca orice femeie poate fi fericita facand alegerea potrivita. Pare usor, dar nu e.Cat despre sinceritate si deschidere, iata un citat dupa care ma ghidez instinctiv dintotdeauna:
Cuvantul este putere. Cuvintele transforma lumea. Toti am auzit spunandu-se 'nu ar trebui sa vorbim despre lucrurile frumoase care ni se intampla, pentru ca invidia celorlalti ne va ruina fericirea.' Nimic mai putin adevarat. Invingatorii vorbesc cu mandrie despre miracolele din vietile lor. Daca emani energie pozitiva, aceasta atrage mai multa energie pozitiva si-i face fericiti pe cei care-ti doresc binele. Cat despre invidiosi si invinsi, iti pot face rau doar daca tu le dai puterea s-o faca. Nu te teme. Vorbeste despre lucrurile frumoase din viata ta oricui te asculta. Sufletul Lumii are mare nevoie de fericirea ta.
Felicia 24+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE