Cand spunem copilului ca este adoptat?

ingeras70 spune:

eu am invatat la facultate,de la niste profesori americani,ca virsta optima ptr.a spune copilului ca e adoptat e 5 ani.nici prea mic sa nu priceapa,nici prea mare sa nu ia o deciyie aiurea.asa imi amintesc.

cons spune:

O poveste, prezentata cu ceva timp in urma, de o mamica pe nume Carmen:

----------------O
MAMA PENTRU COCO
Coco era un puisor de pasare care traia foarte singurel. Ar fi dorit foarte mult sa aiba si el o mamica, dar ciner putea fi aceasta ? Intr-o buna zi s-a hotarat sa o gaseasca.
Prima intalnire, Coco a avut-o cu doamna Girafa.
- Buna ziua, doamna Girafa, spuse el ! Aveti aceeasi culoare galbena ca si mine! Sunteti cumva mama mea?
- Imi pare rau, spuse doamna Girafa, dar eu nu am aripi asa cum ai tu!
Mai departe, Coco se intalni cu doamna Pinguin.
- Buna ziua, doamna Pinguin, spuse Coco! Aveti aripi asa cum am si eu! Sunteti mama mea?
- Imi pare rau, spuse doamna Pinguin, dar eu nu am obraji asa mari si rotunzi ca ai tai!
Mai tarziu Coco s-a intalnit cu doamna Morsa.
- Buna ziua, spuse el. Aveti obrajii mari si rotunzi intocmai ca si mine! Sunteti mama mea ?
- Hei, ia vezi! Eu nu am picioare asa golase ca ale tale, asa ca te rog sa nu ma mai deranjezi, se rasti doamna Morsa la el.
Indiferent unde a cautat Coco nu a putut gasi o mamica sa arate exact ca si el.
Cand Coco a vazut-o pe doamna Ursoaica culegand mere, a stiut imediat ca aceasta nu putea fi mama pe care o cauta. Doaman Ursoaica nici nu s-a uitat la el.
Coco era asa de suparat incat a inceput sa planga "Mama, mama, mamico! Am nevoie de o mamica" plangea el.
Doamna Ursoaica a venit intr-o fuga sa vada ce s-a intamplat. Dupa ce a ascultat povestea lui Coco a spus:
- Oh, dragul meu, daca ai fi avut o mamica ce ar fi facut ea acum?
- Oh, sunt sigur ca m-ar fi luat in brate si m-ar fi strans la pieptul ei ,spuse Coco.
- In felul acesta ? intreba doamna Ursoaica, care il lua pe Coco in brate si-l tinu foarte strans.
- Da, da- spuse Coco! Sunt sigur ca m-ar fi si sarutat!
- In felul acesta ? - il intreba doamna Ursoaica, care il ridica pe Coco si il saruta cu dragoste.
- Da, da, spuse Coco, sunt sigur ca pentru a ma inveseli mamica ar fi dansat si ar fi cantat impreuma cu mine!
- In felul acesta ? - intreba doamna Ursoaica, dupa care cei doi incepura sa danseze si sa cante impreuna.
Intr-un tarziu, cei doi, obositi de atata dans, se oprira sa se odihneasca. Doamna Ursoaica s-a intors spre Coco si a intrebat :
- Coco poate as putea fi eu mamica ta!
- Dumneavoastra !? s-a mirat Coco. Dar dumneavostra n uaveti culoarea galbena, nu aveti aripi, nu aveti obrajii mari si rotunzi ca ai mei si nu aveti picioare golase la fel cu ale mele! spuse Coco.
- Oh doamne, exclama doamna Ursoaica, cred ca fi foarte caraghios sa arat in felul acesta ! Coco avea aceeasi parere.
- Bine, spune doamna Ursoaica, copiii mei ma asteapta acasa. Nu doresti sa mananci impreuna cu noi placinta cu mere?
Placinta cu mere, se gandi Coco, suna minunat, asa ca fara sa mai stea pe ganduri accepta invitatia.
Odata ajunsi acasa, ceilalti copii ai doamnei Ursoaice venira iute in intampinarea lor.
- Coco, spuse doamna Ursoaica, vino sa-i cunosti pe copii mei ! El este HIPY - hipopotamul, el este ALY – aligatorul iar el este Piggy –purcelul. Eu sunt mama lor.
O perioada de timp mai tarziu in casa doamnaei Ursoaice se simtea un imbietor miros de placinta calda si se auzeau rasete de copii fericiti.
Dupa ce s-a servit delicioasa cina doamna Ursoaica si-a luat copii intr-o imbratisare calda , afectuoasa.
Coco era foarte fericit ca noua lui mamica arata asa cum era ea."


Carmen
------------------------

odita spune:

Salut!
Nu prea am interventii pe forum , dar va citesc des si va urmaresc povestile.
Copilul meu e mare... are sapte ani si este ca si in cazul vostru exact copilul pe care mi l-am dorit.Ne bucura si ne insenineaza in fiecare zi.
Acum as vrea sa va spun o poveste frumoasa , frumoasa pe care nici eu n-am terminat-o de citit , dar am facut un mic rezumat pentru voi la ceea ce am citit pana acum. Este o poveste pentru toti copii, iar pentru noi un mod de a ne spune povestea.

Ascultati...Povestea lui Mos Craciun

A fost odata ca niciodata, in vremuri atat de indepartate incat si bunicii cu greu isi mai aduc aminte, a fost o driada pe numele ei Necile, ce traia in minunata padure Burzee. Se inrudea strans cu preaputernica Regina Zurline, iar casuta ei se afla sub umbra unui stejar intins.
N-ar fi putut spune cand anume fusese zamislita. Nici Regina Zurline nu-si aducea aminte si nici macar Marele Ak insusi. Se intamplase cu mult in urma, cand lumea se afla la inceputurile sale si cand fusese nevoie de nimfe ca sa apere padurile si sa ingrijeasca de copacii tineri.
Parul ei era de culoarea ghimpelui de castana, ochi albastri in lumina soarelui si purta vesminte verzi de culoarea frunzelor.
Intr-o seara se intapla ca Marele Ak sa viziteze padurea Burzee si sa le ingaduie nimfelor sa se aseze la piciorele sale, cum le era obiceul, ca sa asculte cuvintele pline de intelepciune ce izvorau de pe buzele sale. Ak este Mai Marele Padurilor din intreaga lume, el vede si stie mai mult decat toti oamenii la un loc.
- Prea frumoasele mele, traim atat de fericiti in poienile padurii noastre, spuse Ak,mangaindu-si ganditor barba incaruntita, incat nu cunoastem nimic din suferinta si zbuciumul care ii lovesc pe multi dintre pamanteni care traiesc pe intinderea pamantului. Uneori, cand sunt foarte tineri, sau cand sunt copii, asa cum le spun muritorii, m-am oprit sa-i salvez din suferinta, pentru ca pruncii si copii nevinovati ai oamenilor, acestia au dreptul de a fi fericiti, pana cand vor creste si vor putea tine piept incercarilor vietii. In felul acesta, ma simt indreptatit sa ii ajut . Nu demult, acum un an poate, am gasit patru copilasi cuibariti intr-o coliba de lemn care inghetau incet, incet. Parintii lor plecasera dupa bucate intr-un sat vecin si lasasera focul aprins sa-i incalzeasca pe micuti pana la intoarcerea lor. Numai ca s-a pornit o vijelie care a asezat nameti in calea lor, asa ca drumul de intoarcere a durat mai mult. Intre timp focul s-a stins, iar frigul a inceput sa patrunda in oasele micutilor care asteptau.
- Sarmanii de ei murmura incetisor Regina. Si ce-ai facut ?
- I-am cerut lui Nelke sa aduca lemne din padurile mele si am suflat in ele pana cand focul s-a aprins din nou si a incalzit camaruta unde se aflau copilasii. In cele din urma, bietii de ei s-au oprit din tremurat si au dormit pana s-au intors parintii lor. Chiar in noaptea aceasta, continua Ak, cand am ajuns la marginea padurii Burzee, am auzit un scancet slab ce venea din cate se pare de la un pui de om. M-am uitat in jur si am gasit, nu departe de padure, un prunc neajutorat care zacea dezbracat pe iarba si plangea de-ti rupea inima. Nu departe, ascunsa in tufisuri,Shiegra, leoaica se pregatea sa sara asupra lui, cu gandul de a se ospata cu copilasul la cina.
-Si ce-ai facut, Ak ! intreba Regina pe nerasuflate .
-N-am facut mare lucru, caci ma grabeam sa ajung sa le salut pe nimfele mele. Dar i-am poruncit lui Shiegra sa stea cu copilasul si sa-l alapteze ca sa-i potoleasca foamea. I-am spus sa dea de veste in toata padurea, tuturor fiarelor si reptilelor, sa nu care cumva sa se apropie de copil.
-Ma bucur ca ai procedat asa, spuse usurata Regina cea milostiva ; de data aceasta Necile nu mai raspunse ca un ecou la cuvintele acesteia, caci nimfa, animata de o hotarare stranie, se indepartase brusc de grup.
Silueta ei vioaie isi croi rapid drum pe cararile padurii, pana ajunse la marginea padurii Burzee unde se oprii sa priveasca curioasa in jurul ei. Necile stia prea bine ca incalca legea, dar gandul acesta nu-i putu opri cu nimic picioarele indraznete. Era hotarata sa vada cu proprii ei ochi copilasul despre care le povestise Ak, caci nu mai zarise niciodata un pui de om. Toti nemuritorii erau fapturi in toata firea, nu erau copii printre ei. Uitandu-se atent printre copaci, Necile dadu cu ochii de copilasul din iarba. Dormea.
Nimfa se strecura incetisor langa copilas si ingenunche pe iarba. Intreaga ei infatisare adorabila trada curiozitatea si surpriza, dar mai presus de toate o compasiune blanda, materna. Copilul era un nou- nascut durduliu si roz. Era complet neajutorat. In timp ce nimfa il privea lung, pruncul deschise ochii, ii zambii si intinse spre ea bratele dolofane. Intr-o clipita, Necileil ridica in brate si o lua la sanatoasa pe potecile padurii.

Mai Marele Padurilor se ridica brusc, cu sprancenele incruntate.
-E o prezenta ciudata in padure, spuse el.
Atunci Regina si nimfele se intoarsera si o vazura pe Necile stand in fatal lor, cu copilasul adormit pe care il strangea la piept.
Ramasera nemiscati pret de o clipa, nimfele pline de surpriza si consternare, Mai Marele Padurilor luminandu-se treptat in timp ce privea lung la cea care cu buna stiinta incalcase legea .
-Din cate stiu eu e pentru prima data cand o nimfa imi nesocoteste legile. Cu toate acestea in adancul sufletului meu nu gasesc nici un cuvant de dojana. Care ti-e dorinta Necile ?
-Da-mi voie sa pastrez copilul, spuse ea cazandu-i rugatoare la picioare
-Aici in padurea Burzee, unde n-a calcat niciodata picior de muritor ? o intreba Ak.
-Aici in padurea Burzee, raspunse curajoasa nimfa. Da-mi voie sa adopt acest copilas, doar vezi bine cat e de neputincios si de neajutorat.
-Si Legea copila ? Legea ? striga Ak cu asprime.
-Legea e facuta de Mai Marele Padurilor. Daca el mi-ar da voie sa am grija de copil, cine oare mi-ar sta in cale ?
Mai Marele Padurilor isi mangaie usor barba sura, asa cum obisnuia sa faca ori de cate ori cade ape ganduri.
-Am sa-ti dau voie sa adopti copilul si am sa-i ofer intraga mea protectie. Dar va avertizez, niciodata de acum incolo, pana la sfarsitul lumii, nu va mai exista vreodata un muritor adoptat de un nemuritor.. Noapte buna dragele mele nimfe !

Urmatoarea zi facu din casuta lui Necile cel mai cunoscut loc din intreaga padure. Nimfele se adunara in jurul ei si al copilului care ii adormise in brate, scotand exclamatii de curiozitate si incantare. Insasi Regina veni sa se uite la fetisoara lui inocenta si copilaroasa si sa-i tina manuta neajutorata in mana ei.
- Ce nume sa-i punem, Necile ? intreba ea zambitoare. Stii trebuie sa-i punem un nume.
-Haide-ti sa-i spunem Claus, raspunse Necile, caci asta inseamna « cel mic ».
-Cred ca ar fi mai bine sa-i spunem Neclaus, raspunse Regina, caci asra inseamna « micutul lui Necile ».
Nimfele batura din palme pline de incantare, iar copilul primi numele de Neclaus, desi lui Necile ii placea sa-i spuna Claus sau Craciun, multe dintre surorile ei urmandu-i mai apoi exemplul.

simonette spune:

Va salut din inima dragi mamicute iubitoare!
Am citit si eu postarile voastre si mi-au dat lacrimile! Am si eu un baietel adoptat... L-am adoptat imediat dupa nastere, si l-am iubit din prima clipa cu toata fiinta mea... L-am iubit inainte de a-l vedea... Acum are 2 ani si 11 luni si este o frumusete! Sunt mandra ca sunt mamik lui si ii sunt recunoscatoare Celui De Sus ca mi-a dat sansa sa fiu mama lui! Cand a implinit 2 ani barza i-a daruit un fratior, si va jur ca dragostea mea este impartita in mod agal. Nu as putea trai fara nici unul dintre ei si sunt fericita ca am 2 baiti frumosi si deshtepti!
Cand si cum o sa-i spun nu stiu dar sper ca se va intampla la momentul potrivit! CRED INSA CA ESTE PUTIN MAI GREU ATUNCI CAND IN FAMILIE APARE SI NATURAL UN FRATIOR SAU SURIOARA! O scoatem noi la capat cu delicatete si dragoste!
Va respect si va admir!
Aveti si poze cu baietii mei la semnatura...

mami de Luca(02-02-2006) si de Yannis-Cristian (13-02-2008)
www.flickr.com/photos/12117325@N08/" target="_blank">Poze cu baietii mei!

andrada77 spune:

Simonette,baietii tai sant absolut SUPERBI,m-ai omorat cu Luca,ce ochi are!!!!!

miha74 spune:

simonette - sa iti traiasca flacaii, sunt superbi.
Am fost colege la odiseea de februarie 2008...din pacate eu am parasit-o, dar DD mi-a trimis ceva in schimb, si am acasa o minune baietel nascut in ianuarie 2008, care a ajuns in casa noastra in mai 2008...

Miha, mami de Matei (16.01.2008) si Laura (30.09.1997) si 7+
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)

tuby68 spune:

Felicitari si succes in continuare !

Cat mai multe flori pentru voi!

cons spune:

Fetele, v-am spus cu ceva timp in urma ca i-am spus baietelului ca el nu a fost in burtica mea ci in burtica altei femei. Saptamana trecuta, intr-o seara, discutand cu puiul meu despre animale si bebelusi lor, ma trezrsc ca-mi zice:
- Mami, doamna la gradinita ne-a aratat pe plansa bebelusul din burta unei femei si apoi ne-a arata un bebe mic in carut cu mami si cu tati lui.
- Daaaaaaa? zic eu incantata, aratandu-ma foarte interesata de discutie.
-Daaaaaa. Si ne-a zis ca toti am fost la mamele noastre in burtica.
-Da?
-Daaaaa. Si eu i-am zis doamnei ca eu nu am fost la mami in burtica ci in burta altei femei.
Eu, am ramas muta, pentru ca nu m-am asteptat la asa ceva. ma intreb daca doamna a inteles ceva, pentru ca eu nu i-am spus ca Lau meu este adoptat.
-Si mi-a zis, ca nu, ca si eu am fost in burtica ta, da....eu i-am spus ca am fost in burtica altei femei dar ca nu mi-a placut acolo pentru ca era intuneric.
Oricum doamna nu m-a intrebat nimic.......

Nu stiu cate intelege el acum, dar parca imi place sa poarte astfel de discutii fara sa se simta stresat.

anda16 spune:

Am o prietena foarte buna care nu a putut avea copii, si a infiat o fetita in urma cu 12 ani. A investit in ea tot ce e mai bun, scolile cele mai bune, meditatii, activitati extrascolare. Nici nu viseaza sa ii spuna fetei ca a fost adoptata. Cu multi ani in urma si-a schimbat locuinta, si numarul de tel. fix, iar pe cel nou l-a dat la secret pentru a nu fi aflat de colegele de serviciu care stiau ca ea nu a fost gravida niciodata. Nici macar soacra ei, care locuieste in nordul tarii, nu stie ca nepoata ei a fost adoptata.
Nu vrea sa-si bulverseze fata si vrea sa duca acest secret cu ea in mormant.

anda.r

sunnyday07 spune:

Conform legii ar trebui sa ii spuna fetitei ca a fost adoptata. Dar si daca lasam legea deoparte, eu tot cred ca ar trebui sa ii spuna. Cred ca fiecare dintre noi are dreptul de a sti cu adevarat cine este si de unde vine. Ma pun eu in situatia asta - mi-ar placea sa fiu mintita o viata intreaga de catre mama mea cu privire originea mea? Cu siguranta nu.
Si ce te faci daca vrand sa nu bulversezi fata ti-o bulverseaza definitiv viata intr-o situatie de genul:
-te intalnesti cu cineva care stie ca nu ai nascut un copil
-fata descopera intr-o situatie de urgenta (accident, spital, etc) sa nu este copilul tau natural, etc.
Ca nu stie soacra adevarul nu vad nicun bai. Dar cred ca fetita ar trebui sa stie.