Cand spunem copilului ca este adoptat?
Cand spunem copilului ca este adoptat? | Autor: desprecopii
Un articol despre cand si cum se comunica unui copil ca este adoptat.
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=1315
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/
Raspunsuri
cons spune:
Este foarte interesant articolul.
Eu am gasit, cred, modalitatea de a/i spune. Intamplator. Am cumparat acum cateva luni un DVD cu Cartea juglei, varianta mai noua.
La sfarsitul filmuletului, Mowgli se intoarce din jugla la mama lui. Aceasta fiind o lupoaica. Cand o vede zice , alergand spre ea cu bratele deschise ,,Mamaaa", iar ea zice strangandu-l in brate ,,Mowgli".
Ii place acest lucru foarte mult. De fiecare data cand vede filmuletul ma cheama si ma ia in brate imitandu-l pe Mowgli. Ba mai mult la gradinita cand ma duc sa-l iau acasa, parca nici un copil nu reactianeaza la vederea mamei (iar acum ma refer la mamele naturale)cum reactioneaza al meu.
Alerga la mine cu bratele deschise si striga cat il tine gura ,,Maamiiiiiii" . Ba mai mult, la zice celorlati colegi ,,E mami meu, e mami meu"
http://www.onetruemedia.com/shared?p=4c51cee17c2e19b163d691&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email
nico_ro spune:
Asta e un subiect la care cu cat te gandesti mai mult cu atat ti se pare ca apar mai multe necunoscute. Personal prefer sa ma decid pe parcurs cum voi face, important e sa nu ne fie frica de asta. Si sa lucram mult la atasament si increderea copilului in noi si in iubirea noastra. Sunt convinsa ca ne vom descurca si ca va fi bine, desi mai sunt si cazuri care "deviaza" de la ce ne-am dori (a se vedea sb. Desfierea), dar eu sunt optimista din punctul asta de vedere.
http://www.onetruemedia.com/shared?p=4ebedd6199c5caedfca458&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email
cons spune:
Nico ai dreptate. Problemele cu copiii cand sunt mari (in special adolescenti) le au toti parinti fie ca sunt cei biologici fie ca sunt cei adoptatori. La noi cred ca va fi mult mai dificil, deoarece pot spune la suparare ca pleaca la cine nu te astepti.
Ai spune copilului ca este adoptat cred ca nu va fi asa de greu. Va fi mai greu de suportat modul de manifestare a copilului atunci cand nu-i va convine ceva.
Stiu cazuri cand i-a spus mamei:
,, Ce te intereseaza, doar nu m-ai facut tu,, sau
,,Nu esti mama mea ca sa-mi poruncesti,, sau
,, Lasa-ma in pace Ioane sau Marie (in loc de tata si mama) este viata mea si nu te amesteca,,.
Cuvinte grele le arunca si copii naturali. Problema este ca trebuie sa ne asteptam si la asa ceva si sa putem ierta totodata.
Lucrurile nu vor fi doar frumoase.
cons spune:
Nico ai dreptate. Problemele cu copiii cand sunt mari (in special adolescenti) le au toti parinti fie ca sunt cei biologici fie ca sunt cei adoptatori. La noi cred ca va fi mult mai dificil, deoarece pot spune la suparare ca pleaca la cine nu te astepti.
Ai spune copilului ca este adoptat cred ca nu va fi asa de greu. Va fi mai greu de suportat modul de manifestare a copilului atunci cand nu-i va convine ceva.
Stiu cazuri cand i-a spus mamei:
,, Ce te intereseaza, doar nu m-ai facut tu,, sau
,,Nu esti mama mea ca sa-mi poruncesti,, sau
,, Lasa-ma in pace Ioane sau Marie (in loc de tata si mama) este viata mea si nu te amesteca,,.
Cuvinte grele le arunca si copii naturali. Problema este ca trebuie sa ne asteptam si la asa ceva si sa putem ierta totodata.
Lucrurile nu vor fi doar frumoase.
catty spune:
Referitor la subiectul asta, noi ne-am decis deja cum ii vom spune. Desi micuta noastra are numai 1 an si 4 luni tati a inceput deja sa faca un filmulet cu dezvoltarea ei din ziua in care am cunoscut-o prima data. Cred ca ii vom spune anul asta de Craciun, mai ales ca noi am vazut-o prima data anul trecut la sf lui noiembrie si de Mos Nicolae am terminat cu atestarea, ia de Craciun am avut-o oficial acasa 10 zile pt a o lua definitiv pe 17 ianuarie. Oricum varianta pt ea la varsta asta va fi ca mami si tati si-au dorit ffffffffff mult un copil si au asteptat ani la randul. Si DD a decis sa o lase la dna Geta (maternala) sa aiba grija de ea, pana cand mami si tati or sa o gaseasca. Si pt ca mami si tati au fost cuminti, DD adecis sa o aduca in vietile lor definitiv acasa de Craciun, asa ca Mos Craciun ne-a adus-o in Ajun cand noi impodobeam bradul. Sper sa tina pt o perioada "varianta" asta a povestii, desi pe parcurs vor veni intrebarile. Mi-e frica sa ii spun ca mai are inca 4 frati de care mama biologica nu are grija si ca pe ea nu a vazut-o niciodata. Dar am trecut noi prin clipe mai grele, asa ca DD va avea grija si de noi sa trecem si peste asta
catalina
"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"
urziceanu spune:
Maya are 2 ani si 7 luni.Acum 4 luni cand a inceput ea sa fie fascinata de lumea povestilor m-am gandit ca este momentul in care trebuie sa incep a-i povesti desprea ea.
I-am zis:uite acuma mami o sa-ti spuna povestea ta.Iar ea mi-a zis:pobetete-mi!!!!!!
I-am zis cam asa:A fost odata ,demult o familie care isi dorea nespus un copilas.Si s-au rugat ei la DD pana cand intr-o zi DD le-a dat un semn.Din greseala copilul a ajuns la o alta doamna care a avut grija de ea pana cand mami si tati au venit sa o ia.Copii de regula cresc in burtici...dar ce sa facem ..ea a crescut altfel decat ceilalti.Ea a crescut in inima noastra.
I-am povestit cum am suferit pt ca nu puteam sa o aduc mai repede acasa,cum catelul nostru simtea durerea mea si ma pupa.Vreau sa va spun ca a retinut toate fazele..inclusiv faza aceea cand eu de emotie i-am prins pampersul invers.Radea cu gura pana la urechi:mami nu stia nimic.m-a chimbat bunica!!!!
Acuma imi cere de f multe ori sa-i mai spun de cand era ea mica.Vrea sa vada poze de la botez.Este f isteata.Reproduce toate detliile pe care i le-am povestit ..aproape ca eu am mai uitat din ele.Este f mandra de "pobestea "ei.Le-a povestit celor de al DPC toata povestea.Au ramas uimite de manuntele pe care micuta de 2 ani si 7 luni le spunea.Cred ca este f biner sa le spunem adevarul inca de f mici.Au o capacitate de retinere greu de imaginat.Mai strecor din cand in cand ca am adoptat-o, astfel incat sa-si aduca aminte ca mai auzit cuvantul acesta,ca nu-i este strain si sa stie ca am avut incredere in ea de cand era micuta.
Trebuie tratati ca niste adulti ,pt ca au putere de intelegere greu de imaginat.
corina
alecsandram spune:
buna seara. ma numesc alecsandra si sunt insarcinata in 8 saptamani. este pentru prima data cand va scriu. am citit comentarile de mai sus si vreau sa va zic ca faceti un gest extraordinar toate acelea care ati adoptat un copilas. eu sunt adoptata. parinti mei pe care ii iubesc din tot sufletul m-au luat dintr-un spital inca de la varsta de 12 ore
.sunt o persoana foarte binecuvantata de Dumnezeu am avut o copilarie foarte fericita si plina de iubire.mamei mele ia fost mereu frica sa imi spuna ca sunt adoptata iar tata era pe aceeasi unda cu ea asa ca am aflat de adoptie deabea la varsta de 14 ani de la cineva "bine intentionat". ei planuisera sa imi spuna la varsta de 18 ani la majorat, asa au considerat parinti mei ca este mai bine pt mine. cu un an inainte sa aflu de adoptie parintii mei au hotarat sa mai adopte un copil, o dulceata de fetita,eu am fost foarte incantata deoarece mereu mi-am dorit o "fratioara"
.am vazut ca dragostea pe care i-o acordau micutei nu era cu nimic mai prejos decat dragostea pe care mi-au daruit-o mie si eu o iubesc din toata inima. asa ca atunci cand am primit vestea si mama si tata mi-au confirmat cele auzite nu mi-a fost foarte greu sa trec peste, ii iubesc din toata inima poate mai mult decat un copil natural isi iubeste parintii pt ca stiu ca iei au ales sa ma iubeasca mai mult decat orice. cu cea mic care acuma are 6 ani au procedat diferit i-au spus de mica au incercat sa o acomodeze cu ideea prin difrite povestioare adaptate, personalizate, si pana acuma toate bune si frumoase, ea intelege ata cat poate un copil de 6 ani sa inteleaga. este cel mai iubit copil din familie si pe zi ce trece este mai scumpa.va pup si succes in continuare si sa va dea Dumnezeu intelepciune necesara sa stiti ce sa le spuneti "darurilor voastre ".
nico_ro spune:
Alexandram, cred ca orice parinte care are copii adoptati si-ar dori ca ei la maturitate sa gandeasca la fel ca tine si sa le intoarca iubirea. 
http://www.onetruemedia.com/shared?p=4ebedd6199c5caedfca458&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email
cons spune:
Alecsandram,
Bine ai venit pintre noi. Nu mint, mi-au dat lacrimile cand am citit ce ai scris. Erau lacrimi de fericire. Dumnezeu sa-ti dea multa sanatate!
Felicitari pentru bebele tau din burtica!
Sa ne mai scri, sa ne povestesti ce ai facut in diferite situatii?
O intrebare: ,,Ti-ai dorit sa-ti cunosti parinti naturali?"
O sa mai vina si alte intrebari, sper sa nu te superi.
gandacelul spune:
Am o fetita adoptata are 16 ani si cred ca e cel mai "bun adolescent"
a stiut ca e adoptata din prima zii era si imposibil altfel avea 4 ani si jumatate.Am crescut-o mai sever cu disciplina fara tv si scoli bune,muzica,balet etc.
I-am spus tot timpul ca o iubesc si ca e speciala in fond am ales-o pentru ca nu puteam avea un copil mai bun
E o fetita iubitoare si ambitioasa . Chiar nu puteam ave un copil mai bun.
Dar, copilul este in cea mai mare parte ceea ce tu ca parinte sadesti in el.