Hai sa sustinem mamicile gravide....
Raspunsuri - Pagina 2
paula2003 spune:
Va multumesc ca v-ati alturat acestui subiect.
Eu nu cunosc cazuri asemanatoare tie dar am fetita mea ....un caz concrec care ar fi putut fi depistata la eco. ca are mebre mici, ochi oblici, cap specific lor, probleme de inima, corpul tipic downilor.....deci, dintre toate enumerate de mine si poate si alte proble pe care le are, nu a depistata nici un dr. la nici un eco. una din ele. Am facut eco la dr. celebri, Pop, Herghelegiu.....si toti mi-au spus ca bb este sanatos si sa-l fac. Ori ei sunt incompetenti ori eu nu-i inteleg de ce nu mi-au spus macar unele lucruri la eco.
Am vrut prin asta sa va arat ca se pot depista si la eco. alte probleme ale fatului.
Fapta este consumat si eu am copilul. Imi este mila de ea...si nu am putere sa o ajut cat mi-as dori. Sunt legata de maini, picioare si cu inima franta.......de durere.
Cu locurile de munca nu mai spun. Nici acum nu mi-am gasit din mai multe motive dar faza ca am copii mici este una, iar cea ca am un copil cu probleme nici nu spun, din start as fi discriminata. De fapt asa mi-am si pierdut vechiul job. Probleme sunt multiple. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa le depasesc si sa trec cu bine.
Paula & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Paul (03.01.2006) & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Alexandra (13.12.2003)
zetapompilia spune:
Felicitari paula pentru ceea ce faci. Sie u sunt printre mamicile care 2 copii( fetita de 14 ani- handicap, si miti baietel care are 7 ani). Mi-am dorit foarte mult un copil, o fetita si, atunci cind am ramas insarcinata, am crezut ca sunt cea mai fericita din lume. Am avut o sarcina normala, mi-am facut doar analizele care mi-au fost recomandate la acea vreme(1993), consult ginecologic. Parea ca totul e in regula, ca nimic nu-mi va umbri bucuria de a fi mama. Dar, la nastere, fetita, din cauza hipoxiei,( sarcina depasita, travaliu prelungit-36 ore)oana are leziuni cerebrale-handicap sever( cel mai mult, a fost afectat centrul vorbirii). Disperare , deznadejde, durere . Prin asta am trecut dupa nastere. Nimeni nu-i dadea oanei sanse de viata. Cind mis-a sugerat ca ar fi bine sa-i oprim oxigenul, am innebunit , am simtit ca totul se prabuseste,"Oricum va fi o leguma"- astea au fost doctorului. . Cum as fi putut sa-mi omor copilul? M-am inversunat si am spus ca e copilul meu si oricum va fi il voi ajuta sa treaca peste tot. tremur si acum cind imi amintesc cuvintele doctorului. Aici ar fi multe de vorbit, dar poate ca v-am plictisit . In fine, suferinta mea nu ar fi existat daca mi s-ar fi facut cezariana, daca acel doctor si-ar fi facut datoria. Dupa 6 ani, m-am hotaritsa mai avem un copil, un copil care sa umple acel gol din viata noastra, sa necdea putere sa mergem mai departe. Il priveam pe sotul meu cum se uita la cite un copil in parc , cum i se umezeau ochii cind o privea pe Oana. Si am spus GATA. Mai vreau un copil. In sfirsit, am ramas insarcinata, mergeam la medic la 3 saptamini, de la inceput i-am spus medicului ca vreau cezariana, chiar daca as putea sa nasc normal. Cind a inceput sa se cunoasca sarcina, toti din jurul meu ma intrebau" Cum de ai curajul sa mai faci unul?" Sau intrebari rautacioase " Daca iese si asta handicapat". I-am infruntat din nou pe toti. Rautatea celor din jur am incercat sa o ignor, sa pot merge mai departe. Miti mi-a redat viata, puterea. O intrebare dureroasa care mi-a fost adresata , din pacate de cineva foarte apropiat , atunci cind am continuat cu alergarea pe la medici, recuperarea oanei (psiholog, logoped, terapie ocupationala) " De ce mai continui, ocupa-te de miti, sau vrei sa faci un handicapat din el" Ce as mai putea spune? Dar dumnezeu ne da putere sa mergem inainte, sa nu dam atentie rauvoitorilor, sa luptam penru copiii nostri. Acum sunt fericita ca am doi copii frumosi, ca miti o iubeste pe oana, ca noi parintii o iubim , de fapt pe amindoi, si mai presus de toate nu voi renunta niciodata la a o sprijini , oricit de greu mi-ar fi. De cite ori vad o fata insarcinata incerc sa-i deschid ochii, sa-ipovestesc prin ce am trecut eu, sa solicite mai multe analize medicale. pentru ca nu se stie niciodata ce iti rezerva viitorul.
Durerea din sufletul nostru nu o poate sterge nimeni, dar daca poti ajuta cu un sfat o viitoare mamica,, si o poti indruma , fa-o. Nimeni nu mai ttebuie sa treaca prin ceea ce am trecut noi, parintii copiilor "altfeli". Sa invatam din experientele altora, asta ar trebui sa facem toti!
Felicitari akella pentru bb.Sa dea DD sa ai o sarcina usoara si un copil frumos si sanatos!
http://www.fliptrack.com/watch/OPI3wJ7Gg5
ICAI spune:
Am plans cand am citit mesajele voastre.In alte cazuri poate nu as fi asa sensibila dar va inteleg durerea si neputinta,am trecut si eu prin faze asemanatoare.Asemanatoare e mult spus,nu as vrea sa-l maniez pe D-zeu,baietelul meu nu are chiar asa mari probleme,este un copil normal.Teama mea cea mai mare este repercursiunea ageneziei renale asupra cresterii.Va doresc multa sanatate si putere de a lupta pentru ei.
columbiana spune:
eu ma bucur foarte mult ca n-am stiut, ca autismul nu poate fi (inca) dignosticat inainte de nastere; sunt sigura ca as fi renuntat la sarcina, stiind prin ce urmeaza sa trec, fara garantia unui final fericit; asa...Dumnezeu mi-a dat cel mai frumos, mai bun si mai iubit copil din lume....si curind va urma o reevaluare, cei care lucreaza cu el spun ca eventual va ramine cu deficit de atentie (eventual) sau Asperger usor pentru ca evolueaza excelent; e drept ca am fost prea lasa sa mai fac unul, si acum regret, dar...asta e; nu pot sa-mi imaginez ce as fi pierdut, renuntind la sarcina.
edit: asta a fost in situatia noastra; din pacate garantii nu exista si ar fi putut fi mult mai rau....
http://www.floriinro.ro/
credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul
paula2003 spune:
Ana nu este tarziu niciodata sa mai faci un copil.
Am o prietena care acum cativa ani avea 43 ani si eu i-am propus sa mai faca un copil, sau sa se gandesca....A spus categoric ca nu mai face, are 43 de ani, nu ii ajunge timpul pt. fetita.....Acum ne-am revazut si foarte vesela m-a anuntat ca este in tratament si ca urmeaza sa aiba un bb. Cred ca s-a convins singura ca este timpul sa mai faca un bb. A avut multe peripetii cu fetita. Sau poate ca...si celelalte mamici care au mai facut cate un copil si a vazut ca la toate copii sunt sanatosi???
In centrul de recuperare unde mergeam cu Alexa nimeni nu avea 2 copii. Eu am fost prima care am dat startul la inca un bb. Acum am aflat ca toate mamicile au nascut sau trebuie sa nasca ....asa m-am bucurat pt. fiecare. La unele m-a surprins ca nu-si mai doreau sau aveau frica...si acum sunt insarcinate, dar m-am bucurat enorm pentru fiecare. Unele din ele nu aveau material de unde sa mai cresca un bb, nu aveau casa....si cu toate astea au nascut inca un bb sanatos.
Daca nu as fi trecut prin ce am trecut sau trec cu Alexa nu as fi inteles niciodata un parinte si drama lui. Am in jurul meu, la toate blocurile cate un copil cu probleme...Ma sperii cand ma uit si ii vad pe strada. Este un baiat mare(trecut de 25 ani) la o scara vecina care a avut un accident. Din acel moment numai in carut merge, sau cu carje... Vine saptamanal salvarea la el. Acum l-am vazut cu tije in picior si multe suruburi si ma uit la el cata vointa are sa se plimbe zilnic pe afara cand poate. Zilele astea a fost frig tare si nu a putut sa se imbrace cu pantaloni peste suruburi si i-a decupat in dreptul suruburilor(de la genunchi in sus tot piciorul) S-a plimbat asa cu piciorul gol numai sa nu stea in casa. Drama lui este mult mai mare decat a mea. Cu siguranta. A devenit un om dependent de cineva dupa un accident banal. Niciodata nu stim ce ne rezerva viitoarul.
Paula & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Paul (03.01.2006) & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Alexandra (13.12.2003)
ruxandra_sb spune:
quote:
Originally posted by paula2003
Ana nu este tarziu niciodata sa mai faci un copil.
Am o prietena care acum cativa ani avea 43 ani si eu i-am propus sa mai faca un copil, sau sa se gandesca....A spus categoric ca nu mai face, are 43 de ani, nu ii ajunge timpul pt. fetita.....Acum ne-am revazut si foarte vesela m-a anuntat ca este in tratament si ca urmeaza sa aiba un bb. Cred ca s-a convins singura ca este timpul sa mai faca un bb. A avut multe peripetii cu fetita. Sau poate ca...si celelalte mamici care au mai facut cate un copil si a vazut ca la toate copii sunt sanatosi???
In centrul de recuperare unde mergeam cu Alexa nimeni nu avea 2 copii. Eu am fost prima care am dat startul la inca un bb. Acum am aflat ca toate mamicile au nascut sau trebuie sa nasca ....asa m-am bucurat pt. fiecare. La unele m-a surprins ca nu-si mai doreau sau aveau frica...si acum sunt insarcinate, dar m-am bucurat enorm pentru fiecare. Unele din ele nu aveau material de unde sa mai cresca un bb, nu aveau casa....si cu toate astea au nascut inca un bb sanatos.
Daca nu as fi trecut prin ce am trecut sau trec cu Alexa nu as fi inteles niciodata un parinte si drama lui. Am in jurul meu, la toate blocurile cate un copil cu probleme...Ma sperii cand ma uit si ii vad pe strada. Este un baiat mare(trecut de 25 ani) la o scara vecina care a avut un accident. Din acel moment numai in carut merge, sau cu carje... Vine saptamanal salvarea la el. Acum l-am vazut cu tije in picior si multe suruburi si ma uit la el cata vointa are sa se plimbe zilnic pe afara cand poate. Zilele astea a fost frig tare si nu a putut sa se imbrace cu pantaloni peste suruburi si i-a decupat in dreptul suruburilor(de la genunchi in sus tot piciorul) S-a plimbat asa cu piciorul gol numai sa nu stea in casa. Drama lui este mult mai mare decat a mea. Cu siguranta. A devenit un om dependent de cineva dupa un accident banal. Niciodata nu stim ce ne rezerva viitoarul.
Exact Paula. Niciodata nu stim ce se poate intampla si oricine poate ajunge sa fie dependent de ceilalti. Tocmai de aceea tb sa fim deschisi la minte si la suflet si, daca nu putem sau nu stim ajuta, atunci macar sa nu facem rau cu vorbele, actiunile si privirile noastre. Felicitari pt subiect.
Si ma bucur mult ca ai contaminat si pe pe celelalte mamici sa mai faca un pui. 
Zetapompilia, ai scris sfasietor.
Akella felicitari pt sarcina. Un bb sanatos, voios si papacios iti doresc.
Are mama doi flacai..
Matei (6) si 
Grigore (1)
paula2003 spune:
Vroiam din bucuria mea sa dau tuturor. Nu au inteles toti asta. Cand ne intalneam in centre, congrese....si incepeam sa le povestesc cat de ferita pot fi ca mai fac, sau ca am facut un bb ....se uitau la mine ciudat. Treptat m-am retras de peste tot. Acum primesc divesrse e-mailuri ca au facut/fac si ei copii si ca sunt fericiti.
Aseara Paul mi-a venit cu capul spart de la gradinita. Am crezut ca se naruie tot. Nu pot sa va spun ce a fost in sufletul meu si cat de departe am putut sa ma gandesc. El este tot pt. noi, speranta, viata...si acum plang si imi este teama sa nu patesca ceva.
Daca aveti sansa, puteti, nu o ratati de a mai faceti un bb. Cu siguranta va va schimba viata si va va umple acel gol imens. Nu total, dar va fi altfel.
Paul povesteste tot ce face la gradinita, te intelegi ca cu un om mare, iti raspunde la toate intrebarile, face conexiuni....Ma amuz si il intreb din nou ...si el iar povesteste.
Eu nu am avut parte de cineva care sa-mi spuna mai fa un copil. Eu am decis ca trebuie sa mai am un copil. Imi vedeam sotul distrus. Acum fiecare cu "flebetia" lui.
Daca ai posibilitatea sa faci bine cuiva sa nu ratezi. Usor este sa faci rau dar mult mai greu sa faci un bine, sa dai un sfat din suflet.
Paula & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Paul (03.01.2006) & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Alexandra (13.12.2003)
diuna spune:
Salut initiativa ta, Paula! Da, dragi viitoare mamici si chiar potentiale viitoare mamici, e dur sa ai un copil cu certificat de handicap, indiferent la ce grad e incadrat. Fiecare dimineata este pregatirea unei zile de lupta. Cu boala si cu cei din jur.Fiecare seara se termina cu gandul "ce bine ar fi fost daca..."
Faceti, dragi gravidute, toate testele posibile, oricat ar costa. Cititi si studiati singure, intrebati si insistati sa fiti indrumate spre ultimele descoperiri ale imagisticii si investigatiei, nu va lasati la mana unui singur om, oricat de docent ar fi.Cereti lamuriri, sunati medicul de cate ori aveti o problema, chiar daca poate numai vi se pare.
La mine era a doua sarcina, dupa o fetita perfect normala nu se astepta nimeni sa fie probleme. Acum sapte ani nu erau atatea posibilitati de investigare, am facut cam ce se facea la vremea aceea, dar Tudor are atrofie de nerv optic. Cred ca nici acum nu se poate depista in timpul vietii intrauterine decat daca exista suspiciuni, atunci probabil ca se cauta direct la tinta si s-o putea descoperi, nu stiu. Stiu ca in primii ani dupa ce l-am nascut ma bucuram ca e al doilea,trecusem prin minunea de a avea un copil normal. Cand avea Tudor doi anisori am intalnit o femeie care, dupa primul copil hipoacuzic s-a hotarat sa mai faca unul. Recunosc ca m-a pus pe ganduri. Nu am condamnat-o, nuuu, in nici un caz, dar am incercat sa vad in perspectiva unui al doilea copil tot cu probleme. La vremea aceea mi s-a parut greu de suportat gandul, iar motivatia mamei mi s-a parut meschina "ca sa aiba cine sa ingrieasca de el cand noi n-om mai fi". Mai apoi am stat cu baietelul in spital cateva ore, ptr o anestezie, in acelasi salon cu un copil si o mamica. Copilul avea fibroza chistica. Avea 9 luni si 3 kg.Si mamica era insarcinata. Atunci am realizat ca femeile acelea meritau multa, multa consideratie. Si cred ca atunci a incoltit ideea unui al treilea copil. Medicul neurolog al lui Tudor m-a asigurat ca, daca ne hotaram, de data asta ma trimite la toate testarile genetice si de orice natura e nevoie pentru a fi siguri ca bebe va fi bine. Dar un cancer cervical a exclus orice posibilitate.Si, recunosc, m-am gandit ca inca un fratior ii va fi de ajutor lui Tudor, atunci dar si pe viitor. Uite cum se modifica optica. "Never say never!"
paula2003 spune:
Eu nu l-am facut pe Paul pt. a avea cineva grija de Alexa. Ar fi o prostie sa-i impun acest lucru sau sa-si dedice viata lui Alexei. Fiecare este cu viata lui, cu drumul lui. Sincer, l-am facut sa stiu ca am si eu un copil sanatos, ca vom avea si noi nepoti, ca avem o satisfactie ....niciodata nu m-am gandit la el ca la un sprijin, din nici un punc de vedere. Sa fi fost 2 copii perfect sanaoti si tot fiecare este cu viata si drumul lui. Pentru implinirea noastra ca si parinti ca avem si unul sanatos.
Paula & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Paul (03.01.2006) & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Alexandra (13.12.2003)
Kitty spune:
Paula, mereu surprinzatoare!
Sa-ti dea Dumnezeu bine dupa inima ta imensa si dupa tot binele care il faci!
Kitty, Raul 25.05.1999 si Giulia 12.03.2007
Poze
slideshow