Team Building - ma supara!
Raspunsuri - Pagina 16
A_Iulia spune:
Hm...cate frustrari, nu ma bag, cred ca ati avut ceva probleme cu angajatorii.
Eu poate sunt un caz fericit, in care pentru companie angajatul chiar conteaza - fie ca e vorba de familia lui, fie de salariu...in orice caz, n-am avut nici macar o ocazie sa simt ca nu as fi respectata de firma unde lucrez.
S-a pus la un moment dat problema unui TB mai departe (parca in Madive), cu familiile. Majoritatea s-a opus, spunand ca le va fi greu nevestelor sa vina cu copiii dupa ele...asa ca au renuntat la idee, si am ramas cu clasicele TB prin Europa (pacat, din punctul meu de vedere; insa oricum noi ne bucuram cand ne intalnim, pentru ca ne vedem extrem de rar, lucrand in zone diferite)
Eu mi-as dori sa ies la pensie de la firma asta
Adina + Olivia Q1.04
martie spune:
Adina, nu trebuie sa fii rautacioasa cu persoanele care nu-ti impartasesc un punct de vedere.
Ma bucur pentru tine ca ai posibilitatea sa lucrezi la o firma renumita, care te duce in Maldive cu tot cu familia, ca tu dupa aceea sa poti sa te exprimi mai bine si mai relaxata de DC. Eu una cand lucram, nici cand ajungeam acasa la 9 seara, nu aveam timp sa intru la dus ca aveam si atunci mobilul lipit de ureche. Ceea ce este un pic cam mult pentru o tanara mamica.
Totusi este bine ca am acumulat atatea frustrari (de a nu sti cum mai arata copilul meu), ca in toamna, cu ajutorul lui Dumnezeu voi fi notar in biroul meu.
Iti doresc mult succes la birou! Si distractie placuta in TB!
A_Iulia spune:
Martie, incercam sa explic (si sa-mi explic) de unde vine diferenta de atitudine, parerea mea este ca provine din atitudinea a angajatorului fata de angajati (si nu ca am fi unii mai fraieri ca nu ne-am prins ca firma de fapt doreste sa mute domiciliul angajatului la birou)
Inteleg programul de lucru intens, prelungit si frustrant, si eu l-am avut asa cativa ani buni; din fericire nu mai este cazul acum (dar cine stie ce imi rezerva viitorul).
Da' uite ca pana la urma in Maldive nu ne-am mai dus, pentru ca s-au opus colegii. Iar notiunea de birou este abstracta, il am in mai multe locuri, unul e chiar si acasa.
Adina + Olivia Q1.04
Fomalhauti spune:
Da, Adina, cred ca ai noroc.
Am povestit la inceput ca sotul meu a lucrat la o alta firma. Acolo era....altfel ("iarna nu-i ca vara").
De fapt, sincera sa fiu, nu cred ca cei de la prima firma adorau angajatul si familia lui. Aveau o alta conceptie, au spus-o explicit la un moment dat. Ideea era ca angajatul cu familie lucreaza mai bine decat cel fara familie. E o conceptie, angajatul fara familie are azi o prietena, maine alta, se desparte, se indragosteste, e cu mintea la altele. Apoi se insoara, pleaca in alt oras...Poate are nevoie de alta casa, face credit, nevoile i se schimba, vrea si alt servici...Sigur ca tot asa pot fi date o gramada de argumente ca e mai bun un angajat fara familie. Oricum, prima firma la care a fost sotul meu era pentru angajati cu familie. Ei doreau sa isi pastreze angajatii pe termen lung, ii pregateau, le mareau salariul.
La firma unde e sotul meu acum e alta conceptie. Ideea e ca firma nu cheltuieste prea mult cu angajatii pe care ii are, le da salarii mai mici, cursuri mai rar (si numai dupa ce angajatul semneaza ca nu pleaca de la firma un timp care variaza in functie de valoarea cursului sau, daca pleaca, plateste contravaloarea cursului). Si team-building fara familie...Daca un angajat pleaca, se angajeaza altul. Tot cu salariu mic sau chiar mai mic. De la prima firma, in opt ani cat a lucrat sotul meu acolo, nu a plecat decat o singura persoana fiindca a vrut (angajatul). Aici se schimba tot timpul angajatii...
Martie, tu cum vei angaja la biroul tau? Persoane cu familie sau fara? (Bineinteles ca nu trebuie sa raspunzi, nici sa te superi; uite, asa, mi-a trecut prin cap intrebarea asta...Si, nu, nu vreau sa ma angajez...)
martie spune:
quote:
Originally posted by Adina Iulia
Martie, incercam sa explic (si sa-mi explic) de unde vine diferenta de atitudine, parerea mea este ca provine din atitudinea a angajatorului fata de angajati (si nu ca am fi unii mai fraieri ca nu ne-am prins ca firma de fapt doreste sa mute domiciliul angajatului la birou)
Inteleg programul de lucru intens, prelungit si frustrant, si eu l-am avut asa cativa ani buni; din fericire nu mai este cazul acum (dar cine stie ce imi rezerva viitorul).
Da' uite ca pana la urma in Maldive nu ne-am mai dus, pentru ca s-au opus colegii. Iar notiunea de birou este abstracta, il am in mai multe locuri, unul e chiar si acasa.
Adina + Olivia Q1.04
Aa, inteleg, deci tu ai biroul acasa, tb-uri in Maldive cu toata familia (vezi ca retetele de gogosi nu sunt la topicul asta), si cand vine cineva, adica nu cineva, chiar eu si spun ca nu-mi convine sa ma duc in tb in we fara familie, ca toata saptamana ajung la 9 seara acasa, am deplasari la Constanta, Sibiu (nu acasa din sufragerie in bucatarie), sunt non-stop in sedinte pt. ce tampenii fac subordonatii mei, nu mai stiu cum ma chema de responsabilitati, oboseala, bona pleaca (pt. ca s-a saturat poate de programul meu) si ca sa vezi Pac! mai apare si in we TB.
Iar tu te intrebi de ce nu imi place sa ma duc, ba mai mult, iti framanti mintea (de la "biroul" de acasa) si incerci sa-ti dai seama ...de unde vine diferenta de atitudine. Oau, cand o sa-ti dai seama sa ma anunti.
Dar pana sa apuci sa-ti dai seama te gandesti sa ma faci frustrata, pt. ceva ce nu-ti dai nici tu seama prea bine.
Ce mai e pe la tv?
martie spune:
Fomalhauti, eu am deja in cap cateva atribute ale angajatului perfect pt. biroul meu, dar criteriul legat de familie e inexistent (deocamdata), desi in adancurile tenebroase ale fiintei mele se contureaza angajatul ... fara familie. De ex. o mama care are copilul mic bolnav, aleluia, trebuie sa fie langa copilul ei, nu?
A_Iulia spune:
Martie, ma uimesti.
Doar daca nu crezi tu ca exista joburi ca al meu nu inseamna ca nu exista. Mai urmeaza sa-ti trimit si CV-ul pe mail, probabil.
Lucrez mult de acasa, desi am si birou in firma din Romania, dar nu mai raspund de ea, asa ca il folosesc doar pentru intalniri (si acelea putine, deoarece majoritatea nu se intampla pe teritoriul Romaniei). Deplasarile mele sunt cel putin una pe saptamana (poate si 2, in mod exceptional 3 si atunci legate).
Nu stiu de ce sa ma justific de altfel, raspunsul tau mi s-a parut obraznic, dar imi imaginez ca ti-e greu sa intelegi ca nu toti lucreaza cum ai lucrat tu.
Si relax, ti-am mai spus ca in maldive s-a anulat toata treaba, a fost doar o propunere a CEO la care s-au opus doua persoane, un ceh si un polonez. Am ramas cu clasicele destinatii, capitale est-europene, unde de regula se tin si majoritatea sedintelor obisnuite, si unde toti merg cum mergeai tu la Sibiu si la Constanta.
Deja mi se pare fantastic unde s-a ajuns...sa ma apuc sa dau explicatii la niste postari rautacioase.
Adina + Olivia Q1.04
Elise spune:
quote:
Originally posted by martie
Fomalhauti, eu am deja in cap cateva atribute ale angajatului perfect pt. biroul meu, dar criteriul legat de familie e inexistent (deocamdata), desi in adancurile tenebroase ale fiintei mele se contureaza angajatul ... fara familie. De ex. o mama care are copilul mic bolnav, aleluia, trebuie sa fie langa copilul ei, nu?
copiii mici sint cam bolnaviciosi, mamele au pretentia asta sa stea linga copii cind sint bolnavi, deci nu te incurci cu asa ceva.
Oare de ce nu ma mira ca te plingi de angajatorul actual?!
In alta ordine de idei, ma mir cu cita aversiune poate fi intimpinata ideea ca la job petreci totusi cam juma de viata... si, vrei, nu vrei, cunosti oameni, socializezi... Pe mine m-ar speria "profesionistul perfect" care intra repede in cubicul, bate la tastatura ce are el pe acolo si la 5 fix isi ia gentuta si pleaca. Cam... putin uman, totusi. Si noi inca sintem oameni.
Acum... o parea atitudinea perfecta pentru nevasta care sta acasa - si pe care o framinta cu cine conveseaza preaiubitul in timpul asta. Dar pentru un coleg... hmmm... ar fi cel putin bizar sa poti sa rezisti nervos atitea ore pe zi fara sa schimbi o vorba cu nimeni...
Si nici nu stiu ce functie ar putea sa aiba. Nu l-as incadra in nici un context. Cam toate joburile pe care le stiu eu presupun interactiune. Financiar? IT? Nope, ca si ei mai au nevoie sa vorbeasca... i se mai strica cuiva PCul...
Asa cum am mai spus, n-am nimic impotriva team buildingurilor, dar nici nu sint fan. Daca am chef, ma duc, daca nu, nu. De obicei, nu, ca-s plicticoase in incercarea lor disperata de a ne face sa ne distram. Nu prea agreez nici ideea sa vad tot ochelarii nesuferitei mele colege de birou si in timpul liber. Da'de la asta pina la "complotul" de a distruge familii in favoarea companiei...he he... cale lunga...
Marile companii nu-s interesate de familiile angajatilor. Atita tot. Nici prin cap nu le-ar trece insa actionarilor sa "boicoteze" familia omului ca sa il distruga pe plan personal si sa-l faca sa intre in sevraj cind nu mai e la job. Asta este o deviatie nefericita... si e nefericita si dupa parerea lor. In general firmele cauta oameni echilibrati. Usor de manipulat, usor mai robotei, asa, sa nu gindeasca in afara patraticii lor, dar echilibrati, totusi. N-are nimeni nevoie de un saculet de frustrari care sa se prabuseasca nervos pe acolo.
Nu lucrez in HR, insa am avut suficiente contacte cu departamentul asta sa imi dau seama ca mesajul anterior, cu "pestisorii", nu numai ca nu e cf. "informatiilor confidentiale" de care dispune HRul, e chiar impotriva lor....
Elise & BBLisa
simali spune:
quote:
Hm...cate frustrari, nu ma bag, cred ca ati avut ceva probleme cu angajatorii.
quote:
Eu lucrez la firma mea. Suntem 4 asociati. Avem angajati. Mi-ar fi rusine sa-i chem in weekend sa se imprieteneasca cu forta intre ei. Au uneori probleme. Sunt generatii diferite si au mentalitati diferite (cel mai batran angajat este pensionar si cel mai tanar este proaspat absolvent). Dar cata vreme isi fac treaba bine consider ca nu este problema mea ce altceva vor sau nu vor sa imparta in timpul liber. Ceea ce avem toti in comun este munca noastra. In rest relationam liber. Ne invitam la petreceri de ziua noastra impreuna cu familiile, uneori rezervam cu totii la restautant de Revelion (pe schema cine vrea sa vina), etc. Cine nu vrea si nu se simte in largul lui sa faca ceva nu face. E dreptul lui si nimanui nici nu-i trece prin cap sa comenteze. Suntem o firma mica si avem relatii naturale si firesti. Cu bune si rele. Dar macar suntem autentici.
Nu as putea tine niste soricei intr-un bol si sa ma uit la ei cum se invart pe roata mare dupa program. Ar insemna sa arunc la cos 2000 de ani de civilizatia omenirii. Cred cu tarie ca fiecare individ in parte are frumusetea lui, ca padurile nearanjate de nimeni sunt cele mai frumoase.
alice
martie spune:
Adina, nu inteleg inversunarea ta. Iti pierzi orice urma de calm, desi nici o clipa nu te-am avut in vedere, chiar raspundeam altor persoane, nu inteleg dintre atatea persoane de ce te-ai simtit asa vizata, ma faci frustrata (unii s-ar simti jigniti) si apoi devii tot mai inversunata pt. ca nu am opinii ca ale tale si-mi reprosezi rautate (?!).
Doamne, ce ti-e si cu internetul asta.. starnesc niste pasiuni, de numa'-numa', cum zic ardelenii..
Si da-i si lupta si da-i si lupta...
Elise, nu lua ad litterram ce am zis de angajare, mai e cale lunga pana acolo... Dar e un motiv bun sa ne scandalizam, nu?
E un subiect bun initiat de Fomalhauti, dar intrucat s-a transformat in telenovela si jigniri ma retrag in "glorie".. Si nu Adina, nu-mi trimite cv-ul tau, nu corespunzi.. Voi angaja numai persoane politicoase.