Clipe fericite.
Raspunsuri - Pagina 9
danaionela spune:
Ce subiect frumos. Inca odata mi s-a confirmat ca avem cei mai frumosi si destepti copuu. Sunt niste copilasi foarte sensibili, niste minunatii. Dragostea lor nu are limite si nu asteapta decat un semn din partea noastra. Putina iubire si ei dau de mii de ori mai mult.
Am mai scris, nu o sa uit niciodata momentul in care le-am vazut prima oara, sau clipa in care mi-au spus mami, sau te iubesc. Au trecut ani de atunci, dar parca totul s-a intamplat ieri. Pe zi ce trece iubirea este si mai mare, uneori ma surprind ca le imbratisez asa de tare in cat imi spun.." mami mai incet ca ne doare".
Si acuma ma surprind de multe ori cum le privesc si imi dau seama ce bun a fost Dumnezeu cu noi ca ne-a dat cele " mai perfecte" fetite. Nici nu ai cum sa nu le iubesti... sunt sufletul si viata noastra, si fericirea li se vede in ochi. Nu stiu daca este trauma post adoptie, sau este dragostea nemarginita.. stiu ca ele sunt universul nostru. Nici nu se poate altfel cand o mogaldeata vine in bratele tale si iti spune " Mami eu sunt foarte fericita, ca avem o familie fericita"
De ceva tim una din fetite vine si imi spune mereu " Mami eu nu vreau sa cresc mare. Eu o intreb :De ce?
Ea imi raspunde: Eu daca cresc mare tu o sa imbatranesti.. si eu nu vreau asta. Vreau sa fii mereu langa mine."
sau cealalta
" Mami eu vreau sa raman mica ca un bebelus.
De ce ? o intreb eu
si ea imi raspunde:
Bebelusii sunt asa dragalasi, daca atunci cand o sa cresc mare nu ma mai iubiti?"
Atunci mi-am dat seama ca ele inca traiesc cu frica ca o sa fie parasite din nou, ca au acest sentiment de teama.. Nu conteaza ca le spunem mereu ca ele sunt universul si dragostea noastra, vor sa le confirmam acest lucru de fiecare data.
Zilele astea vine una din fetite si imi sare de gat " Mami te iubesc mult , mult de tot,.. pana la cer si inapoi"
Au venit de la scoala si foarte fericita " Mami dupa ce terminam scoala mergem la facultate, si atunci cand mergem la facultate o sa mergem cu facultatea la discoteca". Asta se trage de la faptul ca acuma merg cu culegii de la scoala in diferite locuri
erato spune:
Intr-adevar, frumos subiect! Eu sunt mama unui baietel superb care avea 5 ani cand l-am adus acasa. Ca si marea majoritate a familiilor care adopta, cand am luat in calcul adoptia ne-am dorit bebelus, chiar din maternitate. Dar dupa indelungi framanari, am zis sa avem inima deschisa si sa vedem ce ne rezerva soarta, iar soarta ne-a rezervat cel mai dulce copil din lume, chiar daca era departe de a fi bebelus. Doamnele de la adoptii s-au minunat ce cerinte putine avem, pt ca marea majoritate a familiilor sunt f. pretentioase. Pe noi nu ne-au interesat originile, varsta, etnia, sexul, nimic, doar sa nu aiba grave probleme de sanatate, atat. S-a dovedit a fi cea mai buna alegere, pentru ca baiatul nostru primeste si ofera dragoste inzecita, insutita, ma face sa ma simt cea mai fericita si mai implinita mama, iar cand vad ochii lui sclipind de fericire si dragoste, imi dau seama ca e baiatul nostru trup si suflet. Chiar ieri mi-a compus o poezie in care imi spunea cat de mult ma iubeste si cat de frumoasa sunt, iar lucrurile astea mi le spune de mai multe ori pe zi. Celor care va asteptati copilasii va doresc din suflet sa simtiti si voi cat mai repede aceste sentimente minunate, sa traiti aceste clipe magice.
denisa220972 spune:
Buna
ma bucur enorm fiindca scrieti despre copii vostri care va lumineaza viata.
Acum sa va povestesc de fiimea cu limba engleza.
Face engleza la gradinita de la grupa mica, bine eu am inscris-o la engleza sa nu fie diferita fata de ceilalti, in mintea mea spuneam "ea nu vorbeste bine romaneste si eu vreau sa vorbeasca engleza( avea 3 ani)".
Cand intrebam ce face la gradinita i-mi spunea "nustiu" nu insistam fiindca o plictiseam , i-mi spunea cand avea ea chef.
Intr-o dimineata o duceam la gradi, in drum spre gradinita sunt niste dale(pietre) la care ea a inceput sa numere - one,twe, Three...., o intreb mirata daca stie sa numere in engleza, la care i-mi raspunde, normal, fiindca invat la gradi "glengleza"
.Dupa mi-am dat seama ca este cazul sa ma ocup de ea, a invatat cat a stiu mami ce metote sa aplice, acum facem pregatire cu teacher Dana in fiecare vineri, care bineinteles ca ,si teacher Dana a fost foarte mirata cand a vazut o mama zapacita care vrea sa faca fiisa pregatire la engleza, un copil de 4 ani care nu stie sa scrie si sa citeasca,i-am spus sa-i acorde o sansa, daca dupa prima sedinta considera ca nu se poate lucra cu ea, nu mai insist, decat peste ceva timp , cand va creste.
Am fost foarte mandra cand dupa o ora m-am dus sa-mi iau copilul mi-a spus: Doamna merge, este foarte isteata si vad ca stie foarte multe cuvinte.
Si de atunci mergem la pregatire.
O zi buna
catty spune:
Buna tuturor,
Minunate povesti de viata.
Avem acasa o printesa de 6 ani si 3 luni care e minunea noastra si nu as schimba ceea ce am pt nimic in lume.
Dupa ani de tratamente chinuitoare, inseminari si alte nebunii, sarcini pierdute si psihic daramat in octombrie 2007 era sa ma duc la cele vesnice la ultima laparoscopie. Atundi dr meu a spus ca nu se mai baga pt ca am incercat tot ce se putea si e cazul sa ne gandim si la alte posibilitati. Eram terminata si dupa ce m-am externat am decis ca e timpul sa adoptam. Dupa vreo 2 saptamani ne-am dus la Protectia Copilului sa vedem ce acte ne trebuie. Era intr-o zi de luni, pana vineri aveam actele toate gata si ne-au facut si evaluarea psihologica.
In aceeasi zi ne-au intrebat daca nu vrem sa vedem o fetita, singura sub un an care era adoptabila pt ca stabilisera ei ca seamana cu noi si, desi nu aveam atestatul gata, vroiau sa vada daca ne potrivim.
Eram f stresati cand am ajuns la usa asistentei maternale. Atunci cand ne-a deschis am vazut in mijlocul sufrageriei o mogaldeata bruneta si cu ochisori negri care statea in picioruse si ne privea f curioasa (micuta mea avea 11 luni si jumatate). Si atunci s-a intamplat minunea: s-a apropiat de noi si a ridicat manutele sa o luam in brate si cand tati a ridicat-o s-a cuibarit la el in brate, iar spre mine a intins o manuta. Atunci a fost momentul adevarului pt noi. Ne gasisem ingerasul.
Primele nopti acasa au fost ca un vis din care nu vroiam sa ne trezim. Nu dormeam si o verificam din 5 in 5 minute daca respira, daca e invelita, etc.
Dumnezeu ne-a ajutat si ne-a deschis toate usile si am avut noroc de oameni intelegatori. Deja de Craciun o aveam acasa si adoptia a decurs f repede.
Ca toti copiii abandonati a avut momente in care se speria si plangea noaptea in somn fara un motiv anume.
In vare dinainte de a incepe caminul am facut-o sa inteleaga ca orice s-ar intampla mami si tati locuiesc in inimioara ei si atunci cand ii e dor de noi trebuie doar sa isi duca manuta la inimioara. Desi s-a adaptat repede si nu a plans deloc la gradi, in fiecare dimineata plangeam eu de teama sa nu se simta abandonata sau sa aiba vreun alt sentiment care sa ii tulbure linistea,
Chiar si acum sunt zile in care vine si imi spune ca nu ma va parasi niciodata, ca suntem "parintii ei favoriti" si nu vrea sa ne piarda.
Oricat ar fi de greu cand o vad cum fuge la mine si ma ia in brate si cand imi spune ca ne iubeste uit de tot si ma bucur de minunea pe care Dumnezeu ne-a trimis-o sa ne umple sufletele si viata.
Am dori un fratior sau o surioara pt ea insa situatia financiara nu ne permite pt moment, dar am speranta ca intr-o zi vom avea parte si de al doilea ingeras.
Pupici tuturor
Pupici tuturor
Iridessa spune:
Ce de povesti frumoase!
Avem si noi, din ciclul limba engleza la grupa mica.
Inca de la primele ore, am inceput sa o intreb ce a invatat la engleza cu "doamna miss". La inceput nu prea spunea ca raspuns la intrebari directe, insa ne trezeam ca mai spunea ceva cuvinte pe care nu le intelegeam din prima. 
"momoning" si "turbai" au fost printre primele. Ne-am prins relativ repede ca erau formulele de salut , apoi ne-a luat ceva timp sa o lamurim cum sa spuna corect...
Cand au inceput sa invete despre corpul uman, "clips" (in traducere libera hips) a fost un test complicat pentru noi , dar am trecut si de acest examen.
Am avut si noi surpriza cu numararea treptelor in parc in limba engleza, asa, deodata, fara nicio introducere. 
Acum invata culorile.
Sunt geniali micutii nostri!!! Au o memorie si o putere de invatare nelimitate! Abia asteptam (si stiu ca nu vom avea mult de asteptat) sa o aud conversand in engleza. Deocamdata... apoi in franceza (deja urmareste desene animate in limba franceza si se prinde cate ceva din zbor).
Ce mi se pare minunat este ca intreaba tot timpul cum se spune fiecare cuvant si in engleza si in franceza. 
denisa220972 spune:
Buna,
Iridessa sunt copii nostri si sunt minunati.
Foarte bine ca urmareste desene in limba franceza, fiindca prinde foarte repede, noi suntem la desenele in limba spaniola(Manny Iscusitul) deja am invatat sa numaram si vorbim cateva cuvintele.
Acum sa va spun ce cadou i-si doreste fetita mea de ziua ei.
Stateam de vorba ca fetele despre ce nedorim de ziua noastra si ma intreaba eu ce i-mi doresc de ziua mea, bolborosesc eu acolo ceva la care o intreb dar tu ce iti doresti? foarte seriosa i-mi raspunde
i-mi doresc sa te primesc pe tine cadou ,fiindca tu esti steluta mea.
Si iarasi mi-a intrat fum in ochi de la tigara
valentina30 spune:
Deni
Si tu ce i-ai zis?
Toate aveti copii minunati si deosebiti.
Toate familiile adoptive sunt speciale, iar copiii sunt si ei nemaipomeniti.
denisa220972 spune:
Bine inteles ca am luat-o in brate, am pupat-o si am inceput sa plang.
Sunt momente cand raman blocata si nu stiu cum sa reactionez decat sa dau apa la soricei.
Iridessa spune:
Denisa, ce frumos!!!
simo_75 spune:
am primit vestea cea mare:am terminat,suntem FREE!!!
Momentul cel mai frumos este cand ma ia baietelul meu in brate si ma strange tare tare si zice:Mami,te iubesc pana la nori si dincolo de ei!!
Baiatul meu!!Sunt asa de mandra cand pronunt cuvintele astea!Cat am visat la ele si cum au devenit realitate!!
Cand vine si imi pune manutza lui pe fatza si imi zice: esti asa de frumoasa mami!!!Ce cuvinte,ce sentimente!!
Avem o groaza de momente haioase,frumoase,simpatice.tipice varstei,il iubim la nebunie!!Deja incep sa uit ca nu l-am nascut eu si asta cred ca spune totul !!