metode de disciplinat copii la scoala
Raspunsuri - Pagina 3
filofteia spune:
O solutie ar mai fi responsabilizarea profesorilor. Atat timp cat nu este tras nimeni la raspundere pentru actele de huliganism din scoala, nu se va schimba mare lucru.
Atat timp cat invatatoarea, invatatorul de serviciu, dirigintele, profesorul de serviciu, ridica din umeri atunci cand te plangi ca ti-a fost batut copilul nu vom schimba mare lucru. Sa vedeti daca vor fi sanctionati, cum devin mai responsabili, mai atenti si reusesc sa se impuna in fata copiilor, daca stiu ca ei sunt cei care vor plati.
Sau poate ore pentru profesori de psihologie...iar ar fi de ajutor. La care sa fie obligati sa se duca.
marius spune:
Ahhh.... cadre didactice slab pregatite....... iubirea mea de-o viata! Greseala tine mai mult de examenele corespunzatoare ocuparii postului respectiv. Prea usoare. Cadre didactice nu pot sa existe decat cele profesional bine pregatite cu stiinta in degetul mic, cu metodologii bine definite, cu o claritate privind structurarea materiilor a metodelor si metodologiilor ce se vor utiliza, cu un plan bine definit si mai ales cu placerea naturala de a face ceea ce faci indiferent de destinatie.
Daca ar fi dupa mine nu as da afara pe nimeni. Pur si simplu exista examene le-ai luat Ok nu le-ai luat ...asta e.
Cat despre disciplina ca sa revin on topic, in anii petrecuti la catedra mi-au trecut ceva generatii prin mana si ma gandesc la toti cu o reala placere. Au fost extrem de diferiti, eterogeni. Dar niciunul nu a fost rau, repet nu exista rau cel mult necizelat si nu e vina lui ci a celor din jurul lui care aveau obligatia de a-l duce pe un drum. De aceea esti in fata lui de aceea este dupoa tine tocmai pentru ca tu prin experienta ta sa-i deschizi drumuri. Ok unii sunt mai navalnici altiii mai molcomi e normal. Insa toti au un fond undeva au un sambure al lor dar trebuie sa ajungi la el. Trebuie sa-i inspiri incredere, trebuie sa relationezi. Trebuie sa gasesti calea spre el. Intotdeauna exista o cale dar trebuie sa ai rabdare sa-l analizezi sa-i cauti punctele forte si cele slabe. Trebuie sa-l incurajezi, sai dai incredere in el/ea sa-i arati ca defapt este chiar OK si merita sa lupte pentru el/ea sa isi castige sansa/drumul prin viata. Uneori a trebuit sa fiu mai exigent. Dar atat de mult m-a apropiat de orisicine pana cand s-a oprit in fata mea. Ma apropiu atat de mult de spatiul privat pana cand realizezi ca exist in fata ta si ar fi bine sa iti tii gura sa casti ochii si sa astepti sa spun ceea ce am de spus. Nu ai cum sa mergi la nesfasit pe drumul tau pentru ca sunt in fata ta si vrei nu vrei la un moment dat ne intersectam si orisicat ai dori sa eviti nu-ti dau sansa sa fugi pe langa mine. Asa ca te aduc pe un drum. Daca ai ajuns sa taci sa casti ochii si sa astepti deja inseamna ca mi-am atins primul scop. Relationam. Iar tu vrei nu vrei ai invatat ceva. Ai invatat sa astepti. Cineva este in fata ta si inexplicabil te vezi in situatia de a astepta pentru ca nu ai alt drum. Drumul s-a strans. Ok acum daca am ajuns aici si ai ajuns sa taci si sa asculti inseamna ca deja avem o regula. Eu o sa am grija ca tu sa fii multumit de tine insati si tu singur vei ajunge sa cauti sa asculti pentru ca aceste noi experiente sunt interesante. Si nici nu stii exact ce anume iti va spune ca poti sa ai incredere. Poate curiozitatea, poate noutatea dar este altceva. Un lucru este important. Respectul. Te respect si te apreciez pentru ceea ce esti. Rolulk meu este sa te duc cat mai sus. Sa fii si mai mult. Cat anume nu conteaza nu suntem la fel dar indiferent de cum ar fi maine va fi mai mult decat azi. Asa incat tu fata de tine insati vei avea o doza de respect pentru simplul motiv ca ai reusit sa faci ceva cu tine. Eu doar iti stau alaturi poate u8n pic in fata si te ajut. DAR TU esti pionul principal. Peste un timp ai sa realizezi cat de mult te-ai schimbat. Ai sa razi sau ai sa zambesti sau ai sa casti ochii. Tu nu te vei recunoaste pe tine. Eu voi zambi si am sa-ti spun la sfarsit Felicitari!
Ei bine in foarte scurt timp si in putine cuvinte am incercat sa va trasez cate ceva despre crezul meu in a fi cadru didactic. Mentionez ca am avut persoane cu varste cuprinse intre 14-30 ani de-a lungul timpului carora le-am fost profesor, lector .....
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa
pitzinuca spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Isadora, m-am intalnit cu multe cazuri in care parintii erau culpabilizati pentru atitudinea copilului la scoala, fara ca profesorii sa isi asume vreo lipsa.
din pacate aceste mentalitati sunt la majoritatea cadrelor didactice, incepand cu cele din gradinite...
eu as propune si schimbarea radicala a cursurilor de pedagogie..., si neaparat, o zi pe trimestru in care elevii sa faca schimb cu profesorii...
b
Donia spune:
quote:
Originally posted by denizel
Donia, este foarte dificil sa rezolvi favorabil o situatie de genul asta (adica, favorabil pt. copil).
Daca as fi mers direct la Inspectorat sau la politie sau la Protectia copilului, ar fi iesit un scandal urias (sau, si mai rau, nu ar fi iesit nimic....) care ar fi insemnat presiune mare pe umerii copilului. Dupa o actiune de o asemenea amploare, ar fi trebuit sa mutam copilul in alta scoala.
Bine, l-am fi mutat. Dar parca ce? La noua scoala nu exista profesori batausi? Ba da, exista! In fiecare scoala exista specimene din astea.
In afara de asta, daca am fi mutat copilul la alta scoala, cine stie daca am mai fi gasit o invatatoare asa buna ca cea de acum? Of!
Asa ca, i-am scos copilului certificat medico-legal, am vorbit cu invatatoarea lui (ca sa stie si ea ce s-a intamplat la ora de ed. fizica) si, daca se mai repeta, mergem direct la politie.
In afara de asta, am (re)inceput sa fac 'meditatii' cu bietul copil. Eu, in rolul profesorului agresiv iar el, in rolul agresatului.
E o situatie atat de anormala si atat de imbecila, ca-ti vine sa-ti iei campii.
Iar daca profesorii care pocnesc, umilesc, jignesc sau desconsidera elevii, plus cei care habar n-au cu ce se mananca materia pe care o predau, ar fi dati afara din invatatamant, ar fi jale. Ar ramane scolile aproape pustii.Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
E mare pacat ca tot voi, care sunteti victimele, simtiti consecintele, sau va temeti de ele, cand profesoara batausa ar trebui sa se teama.
E un lucru bun ca ai scos certificatul medical. Eu in mod clar m-as fi dus cu el direct la profesoara vinovata si i-as fi spus ca a doua oara merg direct la politie. In asa fel incat sa fie ea cea care sa se teama. Ca nu-i normal ca tu sa te temi ca fiul tau va avea de suferit sau el sa se teama ca va fi batut din nou.
Of!
Profesoara aia e un bully si fiecare tacere a fiecarei victime inseamna pentru ea o permisiune de a face noi victime.
marius, ai pus multa pasiune in munca de profesor si e mare lucru ca ai reusit sa ii atingi pe cei cu care ai lucrat.
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
marius spune:
Da a fost cea mai frumoasa perioada a mea m-as intoarce cu ochii inchisi daca viata nu m-ar constrange sa tin cont de cei din jurul meu - copiii mei. Dar dincolo de toate a fost cea mai fericita perioada de-a mea ca si profesie. Am avut colegi/colege minunate eram in elementul meu, cresteam profesionisti, eehhh ce mai a fost frumos de tot. In viata actuala strict privata ma izbesc de oameni fara scrupule, nu seamana deloc cu viata la catedra. Aici e razboi, la catedra era armonie, aici este stress la catedra era frumusete. In fine asta a fost.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa
Lona spune:
quote:
Originally posted by ela03
Ce-am observat eu de cand lucrez in gradi? Copilasii care au mamici preocupate in mod special de cariera, majoritatea, au tulburari de atasament. Am un alt copil (tot de doctor)...
........................................................................
Ma scuzati, cred c-am scris prea mult... ma intriga sa vad cati copii de mari "domni" sunt neglijati in gradinita in care lucrez eu. Sper ca n-am fost incoerenta...
Da, uite un exemplu clasic al relatiei cadru didactic/parinte, al perceptiei unuia fata de celalalt: ai cariera, ai copil vai de mama lui! Daca mai ai si nesansa sa fii medic, avocat sau "patron" - e clar ca nu te poti ocupa de copil. Va fi cu tulburari de atasament, violent, care musca, bate si loveste. Evident, asta nu se intampla cu copiii din familii unde mamele au slujbe si atat, iar daca sunt somere, sansa puiului creste si mai mult.
De ce oare nu vorbesti despre mamele "preocupate in mod special de ele", sau "de moda", sau "de sport"? (Asta ca sa-ti dau circumstanta ca te-ai fi referit la lipsa timpului lor!)
Imi cer scuze de la restul intervenientilor, nu e la subiect, dar este, din pacate, simptomatic fix acolo unde speram noi sa gasim solutii.
Stefanna spune:
Nu am copil de varsta scolara, si nici nu mai locuiesc in Ro, dar nu imi doresc sa am educat copilul de societatea canadiana si de nici una din alte posibile societati.Sint multe cartile de psihologie in care e definit rolul fundamental al parintelui in formarea caracterului, si faptul( pe care multi il ignora) ca pt a fi un adult cu coloana vertebrala bazele se pun in primii 3 ani de viata.
Nu incerc sa spun ca cei care au scris aici au copii needucati, Doamne fereste, pt ca nu va cunosc si nu imi permit sa acuz.Insa mi se pare ca a fi profesor sau medic azi inseamna a fi o entitate buna de ars in piata publica.
Vara mea este nascuta in Arizona si acum este in clasa a 7.... ne-a vizitat de Craciun.Invata la o scoala privata, nu are retard mintal, si totusi nu stie ca Turcia e in Europa iar despre istoria universala nu are nici cea mai mica idee.Mai departe de ceea ce s-a si se intampla in America nu stie.
Nu condamn America sau apreciez Romania, dar cred ca de formarea valorilor copiilor trebuie sa se ocupe parintele, profesorului ramanandu-i doar sarcina sa conduca spre un punct final ceea ce s-a inceput acasa.
simali spune:
quote:
Nu ai cum sa mergi la nesfasit pe drumul tau pentru ca sunt in fata ta si vrei nu vrei la un moment dat ne intersectam si orisicat ai dori sa eviti nu-ti dau sansa sa fugi pe langa mine. Asa ca te aduc pe un drum. Daca ai ajuns sa taci sa casti ochii si sa astepti deja inseamna ca mi-am atins primul scop. Relationam. Iar tu vrei nu vrei ai invatat ceva. Ai invatat sa astepti. Cineva este in fata ta si inexplicabil te vezi in situatia de a astepta pentru ca nu ai alt drum. Drumul s-a strans. Ok acum daca am ajuns aici si ai ajuns sa taci si sa asculti inseamna ca deja avem o regula. Eu o sa am grija ca tu sa fii multumit de tine insati si tu singur vei ajunge sa cauti sa asculti pentru ca aceste noi experiente sunt interesante. Si nici nu stii exact ce anume iti va spune ca poti sa ai incredere. Poate curiozitatea, poate noutatea dar este altceva. Un lucru este important. Respectul. Te respect si te apreciez pentru ceea ce esti. Rolulk meu este sa te duc cat mai sus. Sa fii si mai mult. Cat anume nu conteaza nu suntem la fel dar indiferent de cum ar fi maine va fi mai mult decat azi. Asa incat tu fata de tine insati vei avea o doza de respect pentru simplul motiv ca ai reusit sa faci ceva cu tine. Eu doar iti stau alaturi poate u8n pic in fata si te ajut. DAR TU esti pionul principal. Peste un timp ai sa realizezi cat de mult te-ai schimbat. Ai sa razi sau ai sa zambesti sau ai sa casti ochii. Tu nu te vei recunoaste pe tine. Eu voi zambi si am sa-ti spun la sfarsit Felicitari!
quote:
Si iata cum, din nou, copilul-problema reuseste ceea ce si-a propus (constient sau nu): sa concentreze in jurul lui aproape toata atentia si timpul dascalului sau. Dar la copilul ne-problema, dornic sa invete, se mai gandeste cineva? A... parintii lui. Ca in rest, o garmada de timp este acordata "cuceririi" rebelului clasei.
Nu ar trebui ca scoala sa fie un loc in care copiii se duc sa INVETE? Cine nu vine pentru asta sau ii incurca pe ceilalti ar trebui sa fie in alta parte.
alice
A_Iulia spune:
quote:
Originally posted by Stefanna
Nu am copil de varsta scolara, si nici nu mai locuiesc in Ro, dar nu imi doresc sa am educat copilul de societatea canadiana si de nici una din alte posibile societati.Sint multe cartile de psihologie in care e definit rolul fundamental al parintelui in formarea caracterului, si faptul( pe care multi il ignora) ca pt a fi un adult cu coloana vertebrala bazele se pun in primii 3 ani de viata.
Nu incerc sa spun ca cei care au scris aici au copii needucati, Doamne fereste, pt ca nu va cunosc si nu imi permit sa acuz.Insa mi se pare ca a fi profesor sau medic azi inseamna a fi o entitate buna de ars in piata publica.
Vara mea este nascuta in Arizona si acum este in clasa a 7.... ne-a vizitat de Craciun.Invata la o scoala privata, nu are retard mintal, si totusi nu stie ca Turcia e in Europa iar despre istoria universala nu are nici cea mai mica idee.Mai departe de ceea ce s-a si se intampla in America nu stie.
Nu condamn America sau apreciez Romania, dar cred ca de formarea valorilor copiilor trebuie sa se ocupe parintele, profesorului ramanandu-i doar sarcina sa conduca spre un punct final ceea ce s-a inceput acasa.
Nu se va ajunge la nici un rezultat daca se va continua razboiul asta: profesori versus parinti.
Fiecare trebuie sa-si constientizeze rolul si trebuie sa coopereze unul cu celalalt pentru rezultat. Sa tot dea vina unul pe altul e cel mai usor, si total neconstructiv.
Postarea initiala, a Isadorei, m-a impresionat placut. Scoala respectiva doreste sa rezolve problema de disciplinare pe baza sugestiilor parintilor. Sigur ca puteti s-o interpretati si ca lipsa de raspundere, ca delegarea responsabilitatii, ca orice.
Pana una-alta sunt copiii nostri si avem un interes major sa beneficieze de o educatie cat mai aleasa. Asta nu se face improscand cu noroi pe oricine ne iese in cale.
Adina + Olivia Q1.04
liadorian spune:
quote:
Originally posted by Adina Iulia
Nu se va ajunge la nici un rezultat daca se va continua razboiul asta: profesori versus parinti.
Fiecare trebuie sa-si constientizeze rolul si trebuie sa coopereze unul cu celalalt pentru rezultat. Sa tot dea vina unul pe altul e cel mai usor, si total neconstructiv.
Postarea initiala, a Isadorei, m-a impresionat placut. Scoala respectiva doreste sa rezolve problema de disciplinare pe baza sugestiilor parintilor. Sigur ca puteti s-o interpretati si ca lipsa de raspundere, ca delegarea responsabilitatii, ca orice.
Pana una-alta sunt copiii nostri si avem un interes major sa beneficieze de o educatie cat mai aleasa. Asta nu se face improscand cu noroi pe oricine ne iese in cale.
Adina + Olivia Q1.04
Tocmai scrisesem un mesaj lung tare si l-am sters pentru ca in esenta, ideile pe care le formulasem sunt cele deja postate de Adina. Da, toate relele care s-au mentionat aici exista: profesori slab pregatiti sau chiar incompetenti, elevi de o proasta cresetere incredibila, huligani in scoli, violenta, parinti dezinteresati etc. Problema nu e doar de o parte sau de alta a gardului scolii, e o problema a noastra, comuna. Pentru simplul motiv ca scoala nu e o entitate inchisa etans, care ne preia copiii dimineata si ni-i restituie apoi la sfarsitul programului, urmand ca noi sa evaluam impactul ei asupra copilului. Scoala e parte a societatii, e modelata de societate si se face expresia unui ideal educational pe care societatea il formuleaza, nu un profesor oarecare de capul lui. De aceea cred ca solutiile pentru problemele mentionate trebuie cautate atat de profesori, cat si de parinti. A cere opinia parintilor in probleme privindu-i direct pe copii nu mi se pare deloc o delegare a responsabilitatii, ci o coresponsabilizare. Adica o intoarcere la normalitate.