metode de disciplinat copii la scoala
metode de disciplinat copii la scoala | Autor: Isadora
e tema noastra, a parintilor, pentru acasa data de diriga... pe un biletel sa ne exprimam opiniile pentru a le transmite dirigai, conducerii scolii. Problema in sine fiind disciplina care lasa mult si foarte mult de dorit. Lucrurile par sa o ia razna si profii sunt disperati. Am fost de cateva ori la scoala chemati pentru discutii (a avut copilul probleme cu un coleg) si directorul ne-a lamurit beton - nu dispun de nicio parghie legala pentru a influenta în bine comportamentul copiilor.
Care sunt sugestiile voastre? A mea e urmatoare - sa discute cu ministerul, acolo sunt expertii în educatie, care ar putea oferi cele mai bune solutii în context cu cerintele la diverse materii si obiectivele pe care le urmaresc ei în procesul de educatie. Eu nu asi fi împotriva orelor de detentie, muncii în folosul scolii, exmatricularilor pe capete (pentru cazurile de violenta, violenta ar trebui net si categoric pedepsita aspru)... din pacate nimic din toate acestea nu sunt permise de regulament, scoala nu are dreptul nici sa exmatriculeze un copil, fiind arondat acesteia e obligata sa-l reprimeasca... Vor sa instaleze un sistem de supraveghere video, din punctul meu de vedere absolut inutil - justifica ei (consiliul de parinti care se ocupa de strângerea banilor) - ca sa aiba probe în instante, sa fim seriosi, foarte putine cazuri vor ajunge pâna în instanta si nici nu vrem ca lucrurile sa degenereze într-un asemenea hal încât sa se ajunga în instante.. se stie foarte bine cine si ce face, dar nu se iau masuri pentru ca nu exista pârghii!
Raspunsuri
mobriq spune:
Mie cuvantul disciplina imi suna cam "ostasesc". Profesorii ce vor, niste robotei care sa stea cuminti in banci si sa raspunda la ordine? Poate scoala ar trebui sa se intrebe in loc de "cum pedepsim", "cum angajam cooperarea". Cred ca e mai productiv.
Ieri la scoala lui fiimiu, citind afisele, am vazut un concept f interesant : mediatorii de serviciu. Erau copii, si aveau sarcina sa aplaneze conflictele dintre copii mai mici.
O alta idee este cea de "problem solving", in care sa fie implicati copii, profesorii si eventual parintii. Pasii care trebuiesc urmati sunt urmatorii:
1. Identificarea problemei (banui : din cauza comportamentului unor elevi, orele nu se pot desfasura cum trebuie).
2. Se noteaza toate solutiile propuse de partile implicate, fara a se comenta cat de bune sunt
3. Se aleg solutiile care convin tuturor partilor
4. se discuta cum se pun in practica.
Despre problem solving stiu de aici : http://www.amazon.com/How-Talk-Kids-Will-Listen/dp/0380811960
Si poate un psiholog in scoala ar fi de ajutor (mai bine platiti psihologul decat camerele video).
Monica si Eduard (05.04.04)
Principesa spune:
Isadora, m-am intalnit cu multe cazuri in care parintii erau culpabilizati pentru atitudinea copilului la scoala, fara ca profesorii sa isi asume vreo lipsa. Si intotdeauna m-au infuriat.
Dar sarcina asta mi se pare dovada suprema a capacitatii de declinare a responsabilitatii cadrelor didactice.
Problema cu sistemul de invatamant romanesc mi se pare grava: materia stufoasa, suprasolicitanta, prost structurata si prin lipsa finalitatii practice uneori absolut inutila, iar cadrele didactice mult prea slab motivate si nepregatite psiho-pedagogic.
Nu cred ca la situatia care se profileaza acum in scoli, sugestia unui parinte poate sa faca ceva. Pentru ca solutiile sa fie eficiente, e nevoie de un impact mai mare, adica un set de metode consistente si coerente, cel putin la nivel de scoala. Asta dupa ce se va recunoaste ca probleme de relationare, socializare, comunicare merita abordate cu mai mult interes
Dar, bineinteles pentru asta trebuie bani, pentru ca e nevoie de personal specializat ca sa implementeze diferite strategii.
Strategia pe care o cunosc eu si care a dat rezultate foarte bune in alte tari este VIT, video interacting training. Asta presupune o filmare a orelor de curs, dupa care profesorului i se arata care sunt bucatile bune din intractiunea cu elevii si este invatat despre principiile comunicarii si utilitatea respectarii lor. Adica profesorii sunt invatati cum sa interactioneze eficient cu elevii.
Dar, sunt profesorii dispusi sa admita ca au nevoie sa invete?
Nu vreau sa generalizez, stiu ca exista profesori competenti in interactiunile lor si disponibili in a invata. Dar cred ca din pacate sunt in minoritate.
Oricum, pentru realizarea sarcinii, poti cauta pe net VIT si ii poti da informatiile profesoarei.
Succes!
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
denizel spune:
Principesa, 
!!!!
Isadora spune:
mobriq, la sedinta de parinti in cauza s-a pomenit cu nostalgie de timpurile ceausiste cand profesorii foloseau nuielusa pentru a disciplina copilul si niciunul dintre parintii disciplinati astfel nu regretau aceea disciplinare... deci nu cred ca am cu cine pune problema angajarii si antrenarii si cointeresarim si cooperarii copilului... si solutia pentru niste parinti ca mine e sa-si dea copilul la scoli particulare ce stimuleaza creativitatea cum ar fi spre "Waldorf" sau altele in genul acestora... sunt intr-un totul de acord cu tine, dar sa nu speram la schimbari revolutionare, nu se schimba nimeni si nimic peste noapte... am fost si eu un pic de profa, pe cand aveam 16 ani la o scoala de arte, predam solfegiul si literatura muzicala, dar nu m-am confruntat cu nicio problema de disciplina, dimpotriva copii mei erau prea cuminti si timizi si eram disperata, nu mai stiam ce sa le fac ca sa nu mai fie asa, ni se mai deconecta si lumina si spre ora 4-5 dupa amiaza era ca la priveghi la lectiile mele... in fine, scoala de arta era altceva, era undeva la tara, si copiii erau mai sensibili si mai artistici si nicidecum copii din buricul targului din ditamai capitala, intr-o scoala de cartier din imediata vecinatate a unor ghetouri de tigani... cert e ca copiii nostri sunt altfel decat am fost noi si e nevoie de cu totul alte metode decat cele aplicate de parintii nostri...
Isadora spune:
principesa, Ni se cerea o colaborare cu scoala si formarea unui front comun in privinta pedepselor aplicate, pedepse care inca nu se stie care ar putea fi, inca nu s-au inventat... (in afara de scaderea notei la purtare care nu are niciun efect asupra lor)... nimeni nu le cere o purtare exemplara, sunt la pubertate, normal ca se vor manifesta ca atare, sunt imputate doar cazurile extreme (cum ar fi - un baiat a incercat sa stranguleze o fata de gat cu o esarfa, probabil in joaca, din ce-a vazut el pe la televizor)... metoda inovativa de care vorbeai tu e doar ceva pilot, experimental, nu stiu daca tine figura, oricum se poate incerca, dar asta ar presupune ceva mai mult decat eforturile conjugate ale unor parinti si ale dirigintei... ce putem face noi fiecare in parte astazi...?
ela03 spune:
Din pacate problema violentei se pune si in gradinite. Nu pricep de unde atatea porniri violente la un copilas de 3 ani, care abia a inceput gradinita.
Mie mi-a fost inscris acum, in timpul anului scoolar, un copil de 2 ani si 8 luni care loveste pe cine nimereste. Si culmea, are atata putere incat lasa urme cand loveste. Am fost nevoita sa-l tin de mana 5 ore incontinuu si, chiar cu mine de mana, loveste copiii care trec pe langa el. Am mai avut un caz (m-am inteles cu parintii de la care am aflat ca e batut acasa, si s-a potolit). Dar cu cel de-al doilea nu stiu ce sa ma fac. Am cerut ajutorul psihologului si spune ca pe termen scurt nu ma poate ajuta. Au venit mamele sa reclame ca si-au luat copiii acasa stransi de gat atat de tare, incat au vanatai pe gat si pe piept (intamplarea cu stransul de gat s-a petrecut pe tura celeilalte colege).
Acum am cerut ca acest copil sa fie tinut acasa si sa fie adus dupa implinirea varstei de 3 ani, oricum s-a facut o ilegalitate ca a fost inscris acum. Voi avea parte de scandal pentru ca a fost inscris cu pile, este copilul nu stiu carui medic, neglijat de parinti si ingrijit de o bona (care mie nu mi-ar inspira incredere).
Ce-am observat eu de cand lucrez in gradi? Copilasii care au mamici preocupate in mod special de cariera, majoritatea, au tulburari de atasament. Am un alt copil (tot de doctor) care pana la 3 ani n-a invatat sa vorbeasca, pentru ca bona lui nu-i vorbea deloc. Mama mi-a spus ca abia spre varsta de 3 ani i-a pus camera, si in 2 ore cat a filmat, bona nu i-a spus copilului decat "Mai baiete, ce faci acolo?" (5 cuvinte!) - in rest femeia l-a lasat in patut si s-a uitat la televizor.
M-as bucura sa am de unde invata ce pot face eu pentru acesti copii. Si cum ii pot convinge pe parinti (mai ales pe mame) cat e de importanta prezenta lor in viata copiilor. Consider ca si eu ca dascal, dar si mamicile si taticii, am mai avea multe de invatat legat de cresterea si educatia copiilor.
Legat de metode discipinare, eu urmez exemplul prezentat in cartea lui John Gray - Copiii sunt din rai - ii pun sa ia o pauza, explicandu-le pentru ce sunt pedepsiti; daca fac o fapta buna le ofer o recompensa (stimulare pozitiva), ma feresc de pusul la colt, de bulinele negre, de batjocorirea in fata grupei, de urlete. Insa am zile cand simt ca nu mai pot si spun ca ma las de meserie - pentru ca cei care acasa sunt diciplinati doar cu bataia par sa nu reactioneze la nimic.
Sper totusi sa pot colabora mai bine cu parintii (inceputul in acest sens pare a fi promitator).
Ma simt responsabila, bineinteles, de tot ceea ce se intampla cat sunt copiii sub supravegherea mea (de vanataile, de cucuiele cu care ei pleaca acasa), dar cat de mult mi-ar fi de ajutor daca s-ar ocupa cineva si in familie de educatia copiilor asa cum trebuie... copiii nu ni-i facem ca sa-i lasam in grija unei bone pe care-o doare-n cot de ei, sa-i uitam in fata televizorului si sa mai tipam la ei din cand in cand "lasa-ma mai, in pace, ca n-am timp de tine... nu vezi ca am treaba?" aplicandu-le si cate o scatoalca la nevoie. Daca-i mai lasam si la cate-un curs de 2 ore de germana (2 ore in care sunt obligati sa stea pe scaunele, la varsta de 3 ani!!!) i-am educat, n-am ce zice... si cu sufletelul lor cum ramane? Cu amintirile pe care le lasam noi ca parinti....
Ma scuzati, cred c-am scris prea mult... ma intriga sa vad cati copii de mari "domni" sunt neglijati in gradinita in care lucrez eu. Sper ca n-am fost incoerenta...
ela03 spune:
Sunt, desigur, si copii extrem de rasfatati, carora nu li se impun limite... am observat ca si ei au de suferit... un psiholog stie mai bine... Noi cei care ne ocupam de cresterea si educatia unor copii (fie ca suntem dascali sau parinti) avem o repsonsabilitate foarte mare, zic eu... si ce mare e satisfactia cand constatam peste ani de zile ca ne-am facut treaba bine... e grozav sa poti sadi ceva frumos in sufletul unui copil...
Nuielusa?! Abia acum am citit...
Principesa spune:
Isadora, cum se face ca nu vi se cere sa faceti un front comun in a descoperi cum sa tratati copiii cu mai mult respect si cu mai multa empatie, cum sa explorati si sa raspundeti mai bine la nevoile lor? Si cum se face ca nu vi se cere ajutorul pentru a dezvolta un nou sistem de stimulare si recompensa? Nu ti se pare ca accentul este pus gresit? Si ca el reflecta de fapt mentalitatea obosita a desconsiderarii si dezinteresului? De aici deriva senzatia mea de cacialma a sarcinii. Vi se plaseaza sarcina asta pentru ca sa exista la un moment dat un vinovat si acesta sa nu fie profesorul,mai ales pentru ca acest subiect nu cred ca intra in aria de responsabilitate a parintilor.
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
marius spune:
quote:
Initial creeata de Isadora
e tema noastra, a parintilor, pentru acasa data de diriga... pe un biletel sa ne exprimam opiniile pentru a le transmite dirigai, conducerii scolii. Problema in sine fiind disciplina care lasa mult si foarte mult de dorit. Lucrurile par sa o ia razna si profii sunt disperati. Am fost de cateva ori la scoala chemati pentru discutii (a avut copilul probleme cu un coleg) si directorul ne-a lamurit beton - nu dispun de nicio parghie legala pentru a influenta în bine comportamentul copiilor.
Care sunt sugestiile voastre? A mea e urmatoare - sa discute cu ministerul, acolo sunt expertii în educatie, care ar putea oferi cele mai bune solutii în context cu cerintele la diverse materii si obiectivele pe care le urmaresc ei în procesul de educatie. Eu nu asi fi împotriva orelor de detentie, muncii în folosul scolii, exmatricularilor pe capete (pentru cazurile de violenta, violenta ar trebui net si categoric pedepsita aspru)... din pacate nimic din toate acestea nu sunt permise de regulament, scoala nu are dreptul nici sa exmatriculeze un copil, fiind arondat acesteia e obligata sa-l reprimeasca... Vor sa instaleze un sistem de supraveghere video, din punctul meu de vedere absolut inutil - justifica ei (consiliul de parinti care se ocupa de strângerea banilor) - ca sa aiba probe în instante, sa fim seriosi, foarte putine cazuri vor ajunge pâna în instanta si nici nu vrem ca lucrurile sa degenereze într-un asemenea hal încât sa se ajunga în instante.. se stie foarte bine cine si ce face, dar nu se iau masuri pentru ca nu exista pârghii!
Daca in perioada pubertatii se ajunge sa existe probleme recunoscute comun sau separat de parinti/cadre didactice este deja nu tarziu dar in mod cert o problema de educatie si crestere. Atat educatia, regulile si cresterea apartin 99.9% parintilor. Asa cuj sunt ei asa cum si-au gestionat si isi gestioneaza copiii, asa rezultate sunt. Nu exista copii rai, nici oameni rai exista insa copii needucati, lasati liberi. In majoritatea cazurilor eductaia si educarea presupune coercitivitate. Adica ingradire. Insa atat la nivel individual cat si social daca nu ar exista reguli, legi, cerinte care sa fie impuse si acceptate de social ar degenera implicit in anarhie. Scoala nu este in mod special un locas de educare ci de instruire. Un profesor nu educa ci instruieste. Ceea ce citesc aici nu este altceva decat ceea ce am sesizat singur in 10 ani de catedra. Scaderea calitatii de la nivelul parintilor precum si la nivelul copiilor acestora.
Va dau un exemplu privind regulile. Mai sus exista un Regulament. Voi toti inclusiv subsemnatul am subscris sa-l respectam. De ce? Nu putea sa fie fara? Raspunsul este NU. Pentru simplul motiv ca oricare dintre noi in mod natural am dori sa nu avem retrictii. Si in masura in care am fost educati sau in masura in care devenim educabili ajungem sa acceptam mai usor sau mai greu reguli. Adica ne adaptam socialului. Daca nu o facem avem de pierdut pentru ca suntem fiinte sociale, si ea societatea ne obliga.
Din puntul meu de vedere "tema de casa" adresata parintilor nu este tocmai intamplatoare nu de alta dar este posibil sa deranjeze sau sa lanseze o adevarata provocare celor care in ultima instanta sunt direct responsabili. Parintii. Pacat ca nu au venit astfel de teme de casa si atunci cand copilul avea 2-3-4-5....8-10-11....-14 ani.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa
betiana spune:
Mi se par pertinente cuvintele domnului Marius.Scoala este un lacas de instruire, insa.... si de educatie.Numai ca "bagajul educativ" se formeaza initial in familie.Un copil caruia nu i se vorbeste, nu i se spune o poveste, nu primeste un suras, o incurajare, o povata in primii ani ai existentei va fi un "olog afectiv"."Carja de securitate" ii va lipsi.Increderea in sine va fi erodata.Imaginea de sine va fi ori prea stearsa, ori din contra prea "umflata".Ma scuzati pentru atat de multe ghilimele.E foarte greu sa critici sistemul educativ din familie.Eu am ramas stupefiata cand un copil in clasa a II-a a fost intrebat ce i-a adus Mos Nicolae si el mi-a spus ca din pacate nimic.Cum nimic ? - m-am mirat.Este un copil bun.Intreband-o pe mama, aceasta a reactionat " Vai, dar i-a adus 1000 de lei".Deci se educa mercantilismul. Un alt caz, o fata de 17 ani, care este in terapie psiho-logopedica, dar care nu comunica cu parintii.Acestia ii dau bani, dar nu o intreaba ce face cu ei, de ce are nevoie de ei.Fata are o imagine distorsionata a prezentei sale in lume tocmai din cauza rupturii la nivel de comunicare afectiva.Si un ultim caz : copil de 3 ani cu bona, parinti super-ocupati.Copilul nu vorbea.Le-am spus ca este nevoie de stimulare verbala.La ora 6 seara, cand au venit de la servici, l-au urcat in masina si cica au "comunicat" copilul uitandu-se in ceafa tatalui.De aceea spun ca este foarte important sa educam copiii in familie, doza de rasfat sa fie bine dramuita. In privinta sanctionarii comportamentelor nedorite la scoala este nevoie sa i se explice copilului de ce nu este corect un anumit tip de comportament, iar solutia trebuie gasita de triada copil-parinte-invatator.nu bataia si nici ocara sunt solutia.Nu excluderea din colectivitate.Ci responsabilizarea copilului si apartinatorilor.Printre oameni nu trebuie sa functioneze legea junglei.