psiholog pt copii
psiholog pt copii | Autor: diana
Buna
As dori sa-mi recomandati si mie un psiholog pt baietelul meu de 5,6 ani. Problema o reprezinta cosmarurile pe care le are in prima parte a noptii. Si viseaza in fiecare noapte de vreo 2-3 luni. Nu vrea sa povesteasca ce viseaza, ce-l sperie. Totul a inceput de cand a fost operat de apendicita. Simt ca imi ascunde ce viseaza desi el spune ca nu isi mai aminteste.
Va rog sa ma ajutati cu adresa de cabinet a unui psiholog cu competente pediatrie.
Va multumesc
Diana
Diana mamica de Alin si Toni
Raspunsuri
ingridnen spune:
Diana, exact acelasi subiect vroiam sa-l deschid si eu....gand la gand ! Eu insa as dori o evaluare a baietelului meu, il banuiesc de o componenta hiperactiva...in sfarsit, am si eu nevoie de un psiholog pediatru buuuun !!
Sper sa ne ajute fetele de pe forum !
Pupici
Ingrid si Cristi 4 ani si 10 luni
Lore71 spune:
Operatia poate fi o trauma si pentru un adult, dara-mi-te pentru un copilas! Poti ,te rog sa-mi spui in urma cu cat timp a avut loc operatia? Daca l-as avea in cabinet,eu una l-as pune sa deseneze ce vrea el.Poti face si tu asta: bineinteles, nu -i poti spune"deseneaza ce s-a intamplat la spital", e ca si cum l-ai pune sa povesteasca despre asta, ori e clar ca 1.nu poate inca, a fost prea traumatizat, sau 2. chiar nu-si aminteste; pe de alta parte, cosmarurile , daca copilul nu are si alte manifestari de-a lungul zilei, au si o parte buna: el are nevoie sa scape de stressul acumulat in spital si nu-si permite s-o faca altfel decat prin intermediul visului.Nu insista sa-ti povesteasca.revin la desen:puteti incepe sa desenati impreuna;orice: o floare, o masina, ce doreste el, sau poti incepe tu sa desenezi si apoi , cu siguranta se va prinde in joc .
Poti, te rog sa-mi spui care e jocul preferat? de-a ce se joaca mai des, cu ce anume jucarii, cum se poarta cu partenerii de joc; daca s-au observat modificari in comportament la gradinita:e mai agresiv sau mai permisiv.Ar fi util sa observi toate acestea si abia apoi sa mergi la psiholog .
Mai ai si alti copii sau e unicul?
Cu drag de tine,
Lore71 spune:
quote:
Originally posted by ingridnen
Diana, exact acelasi subiect vroiam sa-l deschid si eu....gand la gand ! Eu insa as dori o evaluare a baietelului meu, il banuiesc de o componenta hiperactiva...in sfarsit, am si eu nevoie de un psiholog pediatru buuuun !!
Sper sa ne ajute fetele de pe forum !
Pupici
Ingrid si Cristi 4 ani si 10 luni
Ce anume din comportamentul lui te face sa te gandesti la hiper activitate?
Pe de alta parte, linia dintre normal si hiperactiv e atat de subtire la aceasta varsta...ADHD ,din cate stiu eu, se diagnosticheaza la varsta scolaritatii mici.
ingridnen spune:
Loredana, are momente in cursul unei zile cand alearga de colo-colo fara un "tel" precis, in acele momente nu il pot stapani absolut deloc, parca e izolat fonic. De asemeni, in anumite imprejurari, pe care le voi enumera mai jos, este unicul copil care:
- alearga de la un cap la altul in camera de asteptare la medic
- nu poate sta langa mine intr-un magazin, la o coada cat de mica (desi il pregatesc de acasa....), alearga, se duce dupa tejghea, umbla in "patru labe", scormoneste peste tot... si nu ma aude cand ii fac observatii
- cand mergem la plimbare are momente cand o ia la fuga si eu strig si strig si el nimic..... am patit-o de atatea ori ca mi-e teama sa nu se rataceasca
Cat era mai mic nu statea o clipa locului (pana la 2,5 ani nu l-am putut pune pe olita, ca nu statea 5 secunde intr-un loc; pana la 3 ani nu l-am putut da in carusel, masinute etc. in parc pentru ca mi-era frica ca va sari din mers). Mi se spunea ca se va linisti cu varsta dar vad ca nu este asa. Are aproape 5 ani si simt ca l-am scapat din mana... de aceea as vrea sa-l vada un psiholog.
Nu spun cate imi aud urechile in locuri publice, fraze de genul "dar nu santeti in stare doamna sa stapaniti copilul" .... si vad numai copii linistiti in jurul meu 
Ingrid si Cristi 4 ani si 10 luni
diana spune:
Multumesc pentru raspuns.
Jocul lui preferat este fotbalul. Joaca si in casa (avem 2 porti de fotbal in sufragerie), se duce pe stadion unde are rabdare sa stea 90 de minute...fiindca de altfel e intr-o miscare continua.
Cu partenerii de joaca din parc care au aceeasi varsta cu el se manifesta ca un conducator in schimb la gradinita mi se pare ca timid. Citez "Cand pleaca Sergiu (un coleg de al lui)...eu sunt sefu!"
Si intradevar mai am un bebe de 8 luni care ma solicita. Eu simt ca il pierd pe el (in sensul ca se ascunde de mine) si cred ca si el simte acelasi lucru. SIMT CA NU MAI COMUNIC CU EL. De fapt ma cam respinge desi pe fratele lui il iubeste, vorbeste cu el, il pupa, niciodata nu i-a facut vreun rau...
Operatia a fost in noiembrie si el primul cosmar l-a avut in seara dinaintea operatiei (stia ca va fi operat a doua zi)
Multumesc pentru sugestii
Diana mamica de Alin si Toni
Lore71 spune:
Draga Ingrid,
desi sunt extrem de putine informatiile care mi le-ai dat, la o prima vedere nu cred ca e cazul sa te ingrijorezi.Am mai scris despre asta : gandeste-te ca acestia sunt copii generatiei hipermarketurilor, ai ambuteiajelor ai aglomeratiei , iar "viteza" copilului si "agitatia" e un fel de mecanism de aparare:el isi poate reprezenta astfel realitatea,prezentul care parca fuge pe langa noi.Si eu am un baietel de aproape 4 ani care la fel se manifesta.Recunosc ca si eu mi-am facut griji, caci - la fel ca si tine, mi se parea ca e singurul copil care se comporta asa.Sa nu uitam ca suntem subiective cu copiii nostri, oricat de cu picioarele pe pamant am fi in restul situatiilor.Mai e si mitul fructului oprit:el , pana pe la 5 ani e in faza de negare:asadar, daca tu ii spui "nu ai voie sa alergi, nu mai fugi de langa mine , nu mai face aia sau cealalta", el din spirit de contradictie, va face contrariul. Ca sa il poti stapani va fi necesar sa negociezi granitele:ai voie sa fugi, insa doar pana la stalpul acela, altfel ...si aici spui ce nu ii place lui mai mult :nu te mai uiti la desene, nu ne mai jucam cu masina, nu-ti mai cumpar jucarii etc.
Cand pleci de acas, la fel - vezi ca mergem la cumparaturi, ai voie sa fugi, dar este un magazin prea mare si te poti rataci de mami, deci poti sa alergi dar sa te vad eu; eventual il pui sa mai strige din cand in cand "mami sunt aici".Cat despre lume, lasa-i in pace! Cei care-ti spun ca nu-l poti stapani sunt clar anti sociali si nu merita atentia.Bucura-te de poznele care le face copilul si da-i libertatea de a fi copil cat mai mult timp!Altfel nu va fi un adult complet.Lasa-l sa alerge si sa chiuie si sa faca ce vrea el DAR cat si unde vrei tu.
Faptul ca vezi doar copii linistiti in jur a selectia contrariilor:al tau este nazdravan, deci ii vezi doar pe cei linistiti; daca tii o cura de slabire vei remarca pe srtada doar femeile slabe ;).Mi-ar placea sa ne inatlnim cu copii ca sa poti pune singura semnul egal. Cu drag de voi doi,
Lore71 spune:
Draga Diana,
si eu iti multumesc pentru deschiderea ta.
Oau ! Deci sta 90 de minute pline la un meci de fotbal:asadar are capacitate mare de concentrare si stie ce-i place.Bravo lui!
Cat timp a fost in spital , ai fost exclusiv langa el sau ti-ai impartit "jobul" cu tati sau cu buni? E foarte important daca locuiti singuri sau cu bunicii copilului.Doarme la pranz la gradinita?
DAca tu consideri ca sursa cosmarurilor este operatia, ar merita sa-l ajuti sa indeparteze momentul "spital": sa-i spui des ca a fost la spital demult, ca operatia a trecut si alta nu va mai fi.Gasesti tu contexte in care sa aduci vorba despre asta:cand eram eu mica am fost odata la spital , asa cum ai fost si tu, dar la tine a fost de muult, acum a trecut; sau sa-i dai exemple de adulti din cercul vostru care si ei au trecut prin asta demuulllt, ca si el si uite, le-a trecut acum.Chiar imi doresc sa-mi scrii ce s-a mai intamplat dupa ce incerci asta.Cu drag,
Principesa spune:
Lore, mi se pare riscant sa il asigure pe copil ca alta operatie nu va mai fi. Ce te faci daca va mai fi? In primul rand ca mama isi pierde credibilitatea, iar in al doilea rand anxietatea va fi dublata si de cea pentru prima operatie.
Atunci cand trecem prin situatii stresante, cel mai util este sa avem protectie in relatie. Pentru asta este nevoie sa fim vazuti si acceptati cu ceea ce simtim. Deci poate fi depreciativ raportat la experienta copilului sa ii spui ca operatia a fost demult. Ca si cand nu ar avea dreptul sa se teama. Mai ales cand el are nevoie sa fie vazuta si luata in considerare aceasta teama.
Eu cred ca solutia sta in respectul si atentia acordata experientelor interne ale copilului si nu in minimalizarea evenimentului traumatic si in compararea care are un mare potential de a induce rusinea.
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
bebe2004 spune:
Buna. As vrea sa cer si eu o parere sau sfat.
Problema e la baietelul meu de 3,9 ani. Merge la o gradinita cu program prelungit de stat unde mananca si doarme. In septembrie, dupa inceperea gradinitei au inceput plansetele (cam la 1 sapt dupa incepere). Le-am inteles, dar nu am cedat insistentelor lui de a nu merge. A mai fost si racit de cateva ori. Am inteles de la educatoare ca e un copil normal care participa la activitati si nu creeaza probleme. Acasa in schimb, este un copil mai agitat, nu prea sta locului.
Dupa vacanta de iarna a mers 2 zile la gradi, apoi a racit si a facut pauza o sapt. De cand s-a intors (de o sapt) au inceput problemele, in sensul ca plange iar ca nu mai vrea la gradi, este ff trist pentru un copil de varsta lui, uneori nu interactioneaza cu alti copii in timpul liber, nu vrea sa manance motivand ca il doare burtica (dar stiu ca nu e asa pt ca am fost la dr), plange si in timpul liber din orice.
Schimbarile din ultima perioada au fost ca ne-a murit o broscuta testoasa, iar noi am facaut (cred) gresala sa-i spunem ca a murit. Din comportamentul lui, noi am inteles ca stie ce inseamna sa mori, dar cred ca ne-am inselat. O alta schimbare e ca l-am dat la cursul de engleza la gradi la insistenta lui, iar acum nu mai vrea.
Am facut deja o programare la un psihoterapeut, dar vroiam sa mai aflu si alte pareri.
Lore71 spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Lore, mi se pare riscant sa il asigure pe copil ca alta operatie nu va mai fi. Ce te faci daca va mai fi? In primul rand ca mama isi pierde credibilitatea, iar in al doilea rand anxietatea va fi dublata si de cea pentru prima operatie.
Atunci cand trecem prin situatii stresante, cel mai util este sa avem protectie in relatie. Pentru asta este nevoie sa fim vazuti si acceptati cu ceea ce simtim. Deci poate fi depreciativ raportat la experienta copilului sa ii spui ca operatia a fost demult. Ca si cand nu ar avea dreptul sa se teama. Mai ales cand el are nevoie sa fie vazuta si luata in considerare aceasta teama.
Eu cred ca solutia sta in respectul si atentia acordata experientelor interne ale copilului si nu in minimalizarea evenimentului traumatic si in compararea care are un mare potential de a induce rusinea.
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
Draga Principessa,
Ai dreptate, desigur ca exista acest risc, asa cum exista riscul de a fi “misunderstood”cand ai o “discutie” pe net; stii prea bine cat conteaza limbajul nonverbal, empatia – care de multe ori nu razbat dincolo de ecranul calculatorului, din pacate!
Cand am postat raspunsul pt Diana, am avut in minte faptul ca , groso modo, la un copil sanatos, cu toate celulele in crestere, prea curand nu cred ca exista probabilitatea vreunei interventii chirurgicale; totodata, ma gandesc ca a somatizat la aparitia fratiorului …
De la mine se vede asa: daca copilul are cosmaruri de 2-3 luni, inseamna ca traieste zilnic momentul “spital”, asa ca ar merita, nu sa-l nege, ci doar sa-l plaseze mai inapoi pe axa timpului; cand aduci un obiect aproape de ochi, tot campul vizual iti este acoperit de acel obiect; daca il indepartezi putin, obiectul nici nu se micsoreaza, dar ai posibilitatea sa mai vezi si altceva in afara lui.Astfel poti vorbi detasat despre “problema” care te framanta. Cam asta am gandit eu. Cu drag,