Soacra mea, dar... bunica copilului?
Raspunsuri - Pagina 4
fianna spune:
Martie e bine sa separi copilul de bunica-sa in conditia ta. Copilul sigur e mai afectat daca i se denigreaza mama decat daca nu-si vede bunica.
Pentru un copil mama trebuie sa fie cea mai minunata persoana din lume asa ca nu lasa pe nimeni sa incerce sa-i bage altceva in cap.
sorana spune:
Copilul meu isi vede bunica (soacra-mea) cam de 2 ori pe an cate maxim 2 ore sub supraveghere - adica nu sunt lasate singure.
Motivele cred ca ti le poti imagina cu usurinta draga Martie 
Asta este. Si mie mi-ar fi placut o bunica in viata copilului (mama mea a murit) dar daca nu avem, nu avem si gata. Crestem mari si fara bunica!
Sorana si Monica (5 ani)
sorana spune:
Am uitat sa precizez - motivul pentru care totusi o vede (chiar si asa, 2 ore sub supraveghere) este ca si pe ea o intreaba altii ce face nepoata-sa si n-are ce sa le spuna. A mea soacra nu a pus mana pe copil (avea o moaca de sila totala cand incerca sa intinda mana sa atinga copilul - asta de fata cu persoane straine ca "intre noi" era clar ca n-o atinge!) pana pe la 2 ani! Adica NU a atins-o pe fi-mea. Si nu pentru ca nu-i dadeam eu voie. Nu suporta copiii pur si simplu. Deloc. Asta e! Si daca nu imi suporta copilul nu vad de ce as suporta-o eu pe ea!
Si din familia sotului au mai incercat rudele lui socra-miu sa-mi explice ca, saraca, a avut o copilarie nefericita si ca ar trebui sa ii trec cu vederea greselile! Dar nu pot! Nu cand e vorba de copilul meu!!!
Apropos - ultima isprava a soacra-mii - ii da cadou de Craciun lui fi-mea o cutie bomboane ..... cu Cognac!!!
Taica-miu nu se uita pe cutie si-i da copilului o bomboana!!! Noroc c-a scuipat copilul repede socata!
Sorana si Monica (5 ani)
martie spune:
Sorana, dar copilul cezice, vrea la bunica lui? Te intreaba ceva despre bunica sau nu stie ea ce si cum?
Stefanna spune:
Martie... si eu am confrunt cu o situatie cumva similara.Cand soacra mea vine la fata ei aici in Ca sa o ajute, fireste ca vine si la noi.Incerc din rasputeri sa delimitez sentimentele mele de cele care trebuie sa fie ale copilului fata de bunica.E declarat ca ea nu m-a placut niciodata si mereu i-a spus sotului sa nu se castoreasca cu mine, deci iti dai seama cata ardoare am eu in aceasta relatie.
Ce ma deranjeaza teribil e ca incerca sa imi faca legea cand e la mine.Ca isi da cu parerea, nu-i nimic, toti avem pareri personale.Insa cand vede ca eu nu le consider importante si mi le repeta obsesiv imi vine nu stiu ce sa fac.Apoi da ,cred ca iubeste copilul, insa eu nu pot ca din cauza ei sa dau copilul peste cap.Acum e in formare( are abia un an si 10 luni, la vremea cand ea era aici avea 1 an si 3 luni),are reguli, cum trebe mancat,ca e mare si nu tre sa stea numai in brate, etc, etc.Eiiii, bunica nu intelege ca la masa trebuie lasat copilul in pace, sau pricepe, dar daca o vede ca manaca bine se baga sa discute cu ea si halt masa copilului.Da, e drept nu o las sa mi-o hraneasca, pt ca nu vreau,copilul sta cu mine preponderent , bunica doar o viziteaza.Apoi o tine fff mult in brate.... si dupa ce pleaca ea, noi tre sa tinem copilul in brate( argumentul ei e ca nu are cand sa ii arate dragostea... eu insa cred ca nu numai tinutul in brate ii spune unui copil ca e iubit).Sau , era pesmet pe masa, fetita era la varsta la care se putea ineca, ii spun sa nu cumva sa ii dea.Peste cateva minute ii da pesmet pe motiv ca ii este pofta si i-a dat o bucatica mica.... bun nu vrea sa imi omoare copilul, dar daca am zis nu, oare de ce nu e luata in consideratie opinia mea de mama, si e mai buna cea de bunica.Si ca chestie, nu ma putea totusi intreba daca nu m-am razgandit.Sau, copilul trebuie schimbat, e in brate la ea, vreau sa il iau si nu ii da drumu.Nu imi trece niciodata prin cap sa las copilul numai cu ea.E curata, gospodina, si alte calitati adunate, insa cred ca as avea cumplit de munca apoi cu copilul dupa ce l-as recupera.Si cum sotului i-a repetat si dupa 4 ani de casatorie ca nu trebuia sa se insoare cu mine, cine stie ce-i da in cap vreo data sa ii spuna ca eu nu trebuia sa fiu mama proprie mele fetite.Nu vreau expuneri nenecesare.Sa vada copilul, e bunica, e mama sotului meu.Astea sint motivele.Dar asta e tot... nu am nevoie de cineva care sa submineze autoritatea mea de parinte pe motiv ca nu ma place si ca ma considera incapatanata ca imi cresc copilul dupa cum cred eu ca este potrivit.
Succes mult, si intelepciune
martie spune:
Stefanna, multumesc foarte mult, ai dreptate, postarea ta m-a ajutat sa-mi limpezesc si mai mult gandurile, asta era si problema mea, copilul vine de la ea cu alte obiceiuri: sa doarma in pat cu noi, sa i se dea mancare in gura (si ea are aproape 3 ani) etc, iar eu devin cea rea, plus bonus, trebuie sa reiau educatia de la capat.
ipearina spune:
Soacra mea viseaza sa-i dau copilul cand s-o face mai mare, adica sa-l ia la ea acasa sa-l creasca (nu stam in aceeasi localitate), chipurile; adica il vrea atunci cand nu mai face la olita, cand nu mai trebuie carat in brate, cand doarme toata nopatea etc, ca vezi doamne vrea sa ma ajute. 
Am intrebat-o cum sa stau eu fara copil si mi-a recomandat sa fac naveta, adica sa fac naveta eu, mama lui care l-am crescut singura numai eu stiu cum pana acum.
SEPH0RA spune:
Buna fetelor si Va multumesc ca ati deschis acest subiect...nu stiu daca am postat unde trebuie dar sper sa nu va plictisesc cu problema mea...
Ce faceti daca si sotul ii accepta comportamentul: el stie ca asa este si o lasa in pace, uita in secunda urmatoare ce a zis...si ma face pe mine nebuna ca o bag in seama...dar ce sa fac, daca il suna in fiecare zi si ii cere raportul (socrul meu e bolnav si cica il suna din acet motiv, cu toate ca sunt foarte multe dati cand nu vorbesc despre acest subiect)...problema este ca sotul meu este stresat si de fiecare data cand vede cine il suna "iar maica-mea offf nu am nici un chef sa vorbesc cu ea"...si este nervos, irascibil, daca ii reprosez ceva "pai da ca nu fac nimic bine...tu esti perfecta..."...am o senzatie ca lui ii este frica de ea, ca stie ca nu are ce discuta cu ea si pur si simplu nu are curajul o infrunte...am uitat sa precizez ca ea, de 15 ani de cand ma cunosc cu sotul meu nici o data nu ne-a spus un cuvand de incurajare, de lauda sau orice altceva de bine...tot ce am facut noi nu a fost bine...suntem niste naivi "cu capul in nori" (cum m-a barfit pe la prietena mea) si habar nu avem sa crestem un copil (cu toate ca ea si-a pasat copilul la tara de la 1,6 ani pana la vreo 3 ani si daca il vedea o data pe luna)...offf ...simt cateodata ca o iau razna si ma gandesc ca nu o sa ajung sa imi cresc copilul...ma gandesc la divort..dar nu as vrea sa ii fac rau copilului...dar unde sa gasesc o solutie...
Am incercat sa ii spun sotului meu sa nu ii mai de-a raportul, ce facem, unde ne ducem dar nu poate sa se abtina...el ma invinuia pe mine ca "ce te-ai casatorit cu maica-mea de vrei apreciere din partea ei"...dar el,spera tot timpul la aprecierea ei...de ex. am dus copilul la cresa si ea bineinteles ca nu a fost de acord. Am fost la prima sedinta cu parintii si am fost foarte entuziasmati (e primul nostru copil) iar sotul meu s-a gandit sa o sune sa ii impartaseasca si ei bucuria lui..si ea "daaa hai lasati-ma in pace cu dusul copilul la cresa" si cand a inchis telefonul l-am vazut foarte dezamagit...si eu "ce iti veni sa ii spui...oare cine vrea aprecierea ei" .... pur si simplu nu mai stiu ce sa fac..
Imi cer scuze daca v-am plictisit ca am scris cam mult...
Sanatate si liniste sufleteasca!
anca_vlad spune:
hai sa iti spun cum am facut eu si a dar rezultate, tota sa socrul era bolnav avea cancer acum a murit, DD sa il odihneasca!
Nimic nu era bine, eu eram prea exagerata, vb cu fiisu la tel si ii facea capul mare ca de ce dau branza degresata de ce am faruria si lingurita speciala pentru copil, de ce ibric pentru el le luam cu mine cand mergeam la ea, si inca o mie de alte bazaconii!
la inceput ma suparam ma consumam ca de ce nu intelege ea ca asa e mai bine pentru al meu copil!
A fost o faza cu branza de vaci de ce dietetica,(doar asa ceva gasisem la magazin) intradevar eu ii dadeam din aceea cu putina grasime dar nu am gasit si intamplarea a fost ca masa de iaurt cu branza de vaci si cereale sa i-a dau acolo la ea si am uita pachetul acolo!
la telefon de ce dietetica, raspunsul asa am gasit la alimentara, dar o data cand il trimisese, pe sotu la cuparaturi si el tot dietetica ii luase!
Si atunci mi-a sarit tandara rau de tot si am facut nitica circ si bine am facut si i-am explicat ca ESTE COPILUL MEU!si stiu cel mai bine ce e bine pentru el!
de atunci nu am mai bagat in seama, dar nici sotu o lasa sa vb la tel cate in luna si in stele, dar dupa ce inchide nici eu nu intreb de ce e suparat sau ce l-a suparat!
cred ca ai citit in cele din urma a recunoscut ca l-am crescut frumos pe vlad si nu are ce sa imi reproseze si acum il cearta pe fiisu daca i se pare ei ca nu e tocami ok ce spune si ce face!
ma gandesc casoacra acum e si ff stresata cu un bolnav in casa!
POZE VLADUT
"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca
SEPH0RA spune:
Multumesc mult de sfat Anca. Si eu m-am gandit sa tac, sa inghit ca e socrul bolnav (tot cancer)..dar crede-ma ca rautati-le n sunt noi...sunt aceleasi si de acum 3-4 ani de ex....vine la noi in casa si vorbeste cu fisu "dar Mihaela de ce nu mananca?" iar eu eram in camera dar, se pare ca nu existam pentru ea...sau noi stam in garsoniera...vorbim eu in bucatarie ei doi (mama si fiu) in camera...eu:"Mircea poate poti sa te duci...sa intrebi.." ea in soapta: "dar sa se duca ea ca stie mai bine"...eu:"de ce vorbiti in soapta spuneti tare ce aveti de spus"...ea "pai am zis sa va duceti amandoi ca stau eu cu Vladut...bla bla"...deci?!?! si crede-ma astea sunt de cand ne-am cunoscut...il intreb pe sotul meu: "ai vazut? tu nu aveai nimic de zis?" si el: "da am vazut, ma pregateam sa zic.." vrajeala ca nu zice...deci...simt ca o iau razna...