E important cum ne striga copilul?
Raspunsuri - Pagina 2
daniela_b spune:
Pentru mine, in mod clar e un privilegiu (de ambele parti) sa ai cui spune mama si tata.
Mi se pare extraordinar sa ai ocazia sa spui cuiva asa si nu pe numele mic.
Fiindca daca pe mama o cheama Mariuca, pot fi un milion de Mariuci dar nu toate sint mama mea, nu?
Sigur, pare ca poti stabili o legatura si mai intima cu mama, spunindu-i pe nume dar...cred ca nu e acelasi lucru.
Acesta, si nu altul, ar fi motivul pentru care as vrea ca fiul/fiica mea sa-mi spuna "mama" si nu "dana".
Daca mie n-o sa-mi spuna mama, n-o sa poata spune nici alteia (pare logic, normal) si atunci cred ca i-as "fura" aceasta placere unica, valoroasa, incomparabila si care trebuie sa recunoasteti ca da o stare aparte cind il rostesti, daca as accepta sau sugera sa-mi spuna "Lumi" in loc de mama/mami.
Mintea umana functioneaza cum functioneaza (
of!) si nu m-ar mira ca daca un copil nu va pune "mama" ci "Lumi", acel copil sa nu aiba capacitatea de-a fi miscat de ceea ce inseamna "mama" pentru alti copii.
Pe de alta parte, daca al meu copil ar gasi un cuvint inventat de el in loc de mama...sa zicem "lumi a mea" de la "luminita mea" cind pe mine m-ar chema Luminita si l-ar folosi ocazional, cind stiu ca se alinta, dupa ce deja stapineste cuvintele, nu m-as supara.
Nu stiu, o fi o chestie de nuanta, habar n-am. Dar eu as dori ca eu sa fiu chemata :"mama!" cu aceeasi placere si nevoie emotionala cu care eu as spune "fiul meu!" sau "fiica mea!"
Un bebe apuca mai greu sa rosteasca nume, din cite stiu eu ma-ma e cam dintre primele silabe "mormaite"...
Oi fi eu demodata sau incuiata, nu stiu...dar cred ca a-ti incuraja copilul sa-ti spuna pe nume inseamna a-l incuraja sa fie mai independent decit e necesar si a-l predispune spre socotirea parintilor niste oameni ca oricare altii.
Daca e bine sau rau...iar zic: nu stiu!
Dar in ziua in care o sa aud "ma-ma" de la copilul meu o sa fiu cea mai fericita si nu cred ca m-as bucura la fel daca l-as auzi spunindu-mi "da-na".
www.helpsonia.com
marcellinna spune:
Imi pare rau ca nu am timp sa citesc acum toate raspunsurile la aceasta discutie.
Tin minte foarte bine ca fetita mea ne striga pe nume in primii 2-3 ani si ca multi din familie si dintre cunoscuti se manifestau contrariati ca o lasam sa ne cheme asa .Locuiam singuri deci nu s-a pus problema ca ar fi influentata in vreun fel de atmosfera din jur,statea foarte mult timp cu mine si cu tatal ei deci nu se pune nici problema ca am fi fost parinti absenti si cred ca faptul ca ne puneam mult la mintea ei jucandu-ne foarte mult cu ea,a fost si asta un factor.
Pe mine sincer nu m-a deranjat.
Am intrebat-o odata de ce face asa .Cand ma refeream la mine /la tatal ei in dialogurile cu ea,ma adresam cu apelativul mami/tati si ea continua totusi sa ne cheme pe nume pe principiul ca si pe ea o chemam pe nume!!!Mi-a spus ceva de genul :"Imi place cum te numesti si tu si tati si ce nume am eu,si tu ma chemi pe nume,nu-mi spui fetita mea vino la mine,ma chemi pe nume".
Daca asta a fost viziunea ei am lasat-o in pace,bucuroasa ca a stiut sa-si exprime punctul de vedere.N-am fortat-o sa faca ceva ce pt ea nu era ghidat de o logica a ei.
A inceput de la ea putere sa ne cheme mami si tati,dupa ce a inceput sa frecventeze colectivitatea de copii,vazand ca toti copiii isi strigau parintii cu "mama/tata".
A fost poate pt prima data cand s-a lasat ghidata de uzantele sociale ca sa ma exprim asa.
Nu stiu daca treaba asta e un fapt pozitiv sau nu,cert e ca nu a suferit presiuni din partea noastra si faptul noi i-am cerut doar odata o explicatie dar nu am insistat deloc sa-si schimbe modul de adresare,cred ca pt ea a fost un act benefic,de incredere ca poate sa ne spuna liber ceea ce gandeste si cum gandeste.
Va asigur ca niciun moment nu m-am gandit ca ar fi o lipsa de afectivitate din partea ei faptul ca nu ne chiama mami/tati,la fel cum nici ea nu s-a gandit vreodata ca noi n-o iubim chemandu-o pe nume si nu cu apelativul "fetita mea".Dealtfel de cate ori vorbea despre noi cu altii ce intrebau cine-i X si Y spunea "e mamica/ e taticul meu".
Felicia sunt sigura ca mai ales tu,vei intelege si punctul ei de vedere.Ca pana la urma eu una zic ca asta e cel mai important.
Personal m-ar fi deranjat mai mult sa ma fi chemat pe mine mamaX si pe o alta persoana mamaZ.Sa dea apelativul mama unei alte persoane ,oricat de draga i(mi)-ar fi fost acea persoana,poate m-ar fi deranjat mai mult decat ca in primii ani m-a chemat simplu pe nume.
eloise spune:
Si eu sunt pentru "mama" si "tata", cu eventuale variante diminutivale. Pentru o lume intreaga sunt Andra, dar "mama" nu sunt decat pentru copilul meu.
Divagand, imi amintesc ca in sarcina ma irita nespus cand cineva mi se adresa (cu cele mai bune intentii de altfel) in felul urmator "Curaj, mamico!" sau "Hai mami!"(o colega invitandu-ma sa intru inainte ei). Adica sunt un pic si mamica lor, sau cum? 
La fel, personal mi-a displacut intotdeauna sa aud cupluri adresandu-se unul altuia cu "mami" si "tati". Parca-l vad pe taticul Freud dansand kazaciok de bucurie 
...
I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.
Andra si 
Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~
~*~New old pics~*~
smaranditza spune:
Felicia, foarte buna intrebare. 
Mi-ai luat-o inainte cu subiectul :)
De Craciun am fost la cumnatii mei in vizita, si am constatat si eu cu stupoare ca nepotelul de 3 ani le spune amandurora pe nume. A fost pentru prima data cand am auzit asa ceva, si chiar ma gandeam sa postez pe forum si sa cer detalii. Dar, iata ca este deja un subiect si se dezbate. 
Abia astept sa vii de la terapie si sa ne spui un raspuns al specialistului, pentru ca nici eu nu sunt de acord cu aceasta strigare pe nume. Adica, nu vad nici un avantaj in afara aceluia ca "asa vrea copilul" sau "asa a auzit ca ne strigam noi in casa - ne striga cunoscutii."
Nu cred ca o relatie de egalitate (atat cat este posibil) cu copilul consta in strigarea pe nume a parintilor. Din contra, mi se pare o distantare folosirea numelui, nu acea apropiere si intimitate pe care o are copilul numai cu "mama" si "tata" . Si vorba cuiva de aici, daca nu copilul nostru ne zice mama si tata, atunci cine, colegii cand ne deschid usa sau ne cauta la telefon? 
Vic spune:
Copiii ne spun mama/tata pentru ca astea sunt primele sunete pe care le invata. Cand gangurelile se transforma in sunete, devin mama, dada, baba, tata. In orice limba. Chiar am constatat ca in primii ani de viata toti copii spun mama / mami exact la fel, indiferent de limba pe care o vorbesc.
In jurul varstei de 3 ani constientizeaza ca mama si tata au nume ca si ei, si experimenteaza. In loc sa spuna mama / tata, incep sa foloseasca numele. E o faza normala in dezvoltare, cand copiii practic invata numele parintilor, si de regula dispare repede daca parintii o ignora sau nu o incurajeaza, sau se accentueaza daca parintii o incurajeaza, in functie de obiceiurile din familie. N-am auzit insa de nici o cercetare care sa incurajeze una sau alta din variante.
patou spune:
felicia, si eu m-am gandit la problema asta.pana la urma sebas a rezolvat-o singur, a ales sa-mi spuna mama -dar partea draguta este ca ii spune uneori asa si sotului meu (e drept ca el este o adevarata mama-closca) ( cand mi-am intrebat sotul ce parere are mi-a raspuns foarte senin: si eu sunt ca o mama pentru el :)
mihaela
l_carmen2003 spune:
quote:
Originally posted by Vic
Copiii ne spun mama/tata pentru ca astea sunt primele sunete pe care le invata. Cand gangurelile se transforma in sunete, devin mama, dada, baba, tata. In orice limba. Chiar am constatat ca in primii ani de viata toti copii spun mama / mami exact la fel, indiferent de limba pe care o vorbesc.
In jurul varstei de 3 ani constientizeaza ca mama si tata au nume ca si ei, si experimenteaza. In loc sa spuna mama / tata, incep sa foloseasca numele. E o faza normala in dezvoltare, cand copiii practic invata numele parintilor, si de regula dispare repede daca parintii o ignora sau nu o incurajeaza, sau se accentueaza daca parintii o incurajeaza, in functie de obiceiurile din familie. N-am auzit insa de nici o cercetare care sa incurajeze una sau alta din variante.
Asa e. Desi ne-a spus tot timpul mami/tati, in jurul varstei de 3 ani a inceput sa se intereseze daca ne poate spune p enume. Eu nu am fost de acord. Si atunci a revenit la mami/tati. Vreau sa fiu apropiata de el si suntem dar nu vreau sa imi spuna pe nume.
Relatia copil - parinte e speciala nu doar de prietenie si de aceea trebuie numita special.
Tonnia spune:
Da, relatia copil-parinte e atat de speciala incat chiar nu conteaza modul de adresare, nu e de esenta relatiei.
Mi se pare foarte rigid modul in care ganditi.
Si de-a dreptul superficial mi se pare a interzice copilului sa va strige pe nume atunci cand incearca. Cred ca e vorba de incredere in ultima instanta, pe de o parte increderea lui in voi, pe de alta a voastra in relatia voastra.
lizzy spune:
pt mine, 'mami' si 'tati' inseamna afectiunea suprema. pe nume ne spune toata lumea. la randul lor, copiii mei vor spune pe nume prietenilor, rudelor si altor persoane. uneori ne spune 'mami diana' si 'tati alin', dar asta numai cand spune altor persoane lucruri despre noi
ne striga asa de cand a inceput sa vorbeasca si asa vrem sa ramanem, 'mami' si 'tati' :-)Marc (17.12.06) si 
Ianis (14.09.04)
Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis
www.helpsonia.com/" target="_blank">Pentru Sonia
pisi_ella spune:
Copiii nostri ne zic si ne-au zis mereu "mama" si "tata". Inca de cand s-a nascut primul copil, noi am incetat sa ne strigam unul pe altul pe nume, ci ne-am strigat cu "mama" si "tata". Asa ne strigam mereu, cu mici exceptii (cand suntem pe la hipermarket sau prin oras, ma rog...cand sunt straini prin preajma ne e jena...atunci ne strigam pe nume) IN rest...numai MAMA si TATA.
Sunt MAMA pentru copiii mei si asta vreau sa raman. Daca-ti zice copilul pe nume...se denatureaza un pic relatiile. DEvine parca o relatie de prietenie si nu vreau sa se intample asa. Prieteni o sa aiba destui, de-a lungul timpului...insa MAMA e numai una si TATA - numai unul.
_Ella,
Emma & Matei
Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.