Despartire

Buna fetelor.


Ma numesc Alexandra si am 28 de ani.
E prima oara cand scriu aici.Tot ce-mi doresc este un sfat,o parere,o vorba buna.
Sunt in divort de sotul meu.Situatia mea est edestul de complicata.
Sotul meu este cetatean marocan.Ne-am cunoscut la o cafenea si ne-am indragostit la prima vedere.Cea mai fericita perioada din viata mea a fost perioada petrecuta cu el aici in Romania.A fost ceva special,o dragoste plina de pasiune si de dor.Mai iubisem si alte persoane inaintea lui,dar niciodata asa de tare cum il iubeam pe el.Mi-am dat seama ca de data asta era vorba despre iubirea vietii mele.Devenise insuportabil sa mai traiesc fara sa nu-l am langa mine.A fost o chestie reciproca,sentimentul era de ambele parti acelasi.Ne-am inteles foarte bine cu exceptia faptului ca mai aveam mici neintelegeri cu privire la faptul ca el urma sa se intoarca in Maroc. In 5 luni de cand ne-am cunoscut m-a cerut de sotie si eu m-am decis sa-l urmez in Maroc pentru o vreme.El mi- spus ca dupa ce-si rezolva niste treburi acolo si daca eu nu reusesc sa ma acomodez atunci se va intoarce cu mine in Romania.Mi-e greu sa va spun in cuvinte cat de frumoase au fost lucrurile intre noi si cat de fericita m-a facut acest barbat cat am stat in Romania.
Ne-am casatorit si am plecat cu el in Maroc.Mi-e imposibil sa descriu socul pe care l-am avut acolo.Nu stiu cum am supravietuit primelor zile.M-am trezit de la aeroport intr-o casa mare si rece imconjurata de o armata de rude ale sotului meu care vorbeau neincetat o limba de nedescifrat pentru mine.
Marocul este o tara musulmana si a trebuit ca ma confrunt cu multe probleme si reguli.Pe unele le-am acceptat pe unele nu.Pentru musulmani familia este foarte importanta si intr-adevar familia sotului meu a intervenit in permanenta intre noi,mai ales mama lui,care l-a manevrat intotdeauna cum a vrut ea,iar el nici macar nu a realizat acest lucru.
Viata mea nu mai avea mare insemnata acolo departe de tara mea si de tot ce era al meu.Treptat am devenit o persoana inchisa.Stateam zile intregi ocupandu-ma numai cu treburi caznice si visand la ce am lasat in urma acasa.Am descoperit ca sotul meu se transforma treptat dintr-o persoana libertina si deschisa intr-un om lenes,ingust la minte si foarte inchis.Am avut foarte multe certuri.de exmplu o data ,pentru ca am vazut ca nu avea de gand sa se zbata si sa munceasa,preferand sa traiasca din banii pe care ii dadea mama lui in fiecare luna,am indraznit sa-i spun ca nu este barbat.Atunci pentru ca l-am jignit am fost la un pas sa parasesc Marocul.Ne-am certat ingrozitor si mi-am cumparat un bilet de avion sa ma intorc acasa.
Cateodata incepeam sa ma plang ca mi-e dor de casa,ca nu mai pot ,ca ce sens mai are viata mea asa inchisa mereu intre patru pereti,dar el nu stia sa imi spuna o vorba buna.Ne certam destul de des pentru ca nu stia sa ma asculte.Ma intrebam uneori cum poate acest om care pretinde ca ma iubeste atat de tare,sa se uite in ochii mei tristi si plansi si cu toate astea sa ma tina in continuare acolo? Eu m-am chinui sa rezist sa locuiesc acolo pentru ca l-am iubit foarte mult.
A doua oara cand i-am zis ca nu este barbat ca toata ziua sta acasa si se joaca jocuri pe calculator s-a ajuns chiar la divort.Ne-am certat ingrozitor.Mi-am facut bagajele si i-am spus ca divortez.Mi-a cuparat un bileT de avion, dar dus intors cu un interval de o luna ,timp in care sa ma gandesc bine ce vreau.Pana sa plec din Maroc el s-a purtat oribil cu mine.Cu mine cea care i-a dat viata in dar si care a sacrificat totul pentru el.M-a jignit ingrozitor,m-a lasat singura in casa mai multe zile si era chiar sa ma loveasca.M-am simtit umilita,singura,mi-a fost frica,eram singura intr-o tara ostila.Am plecat din Maroc si i-am spus la aeroport ca n-am sa ma mai intorc niciodata. O data intoarsa acasa jignirile lui nu s-au oprit.era convins ca am sa ma intorc la el.Eu nu m-am intors.
De aici in colo am nevoia de sfaturile voastre.
Ajunsa acasa am crezut ca o sa ma simt bine,dar nu a fost asa.Nu m-am simtit niciodata mai rau ca acum.Sunt de doau luni acasa dar simt in mine o suferinta caruia mi-e greu sa-i fac fata.Seara cand adorm adorm cu el in gand,dimineata primul lucru care imi vine in minte este el.Nu-mi mai gesec locul,parca ma simt straina in tara mea printre ai mei.M-am angajat,dar ma simt ostila si fara rost.Am facut tot ce se face in cazuri de depresie.Am iesit cu prietenii,am fost in cluburi,am fost la shoppinguri,mi-am schimbat look-ul,am iesit si cu un alt tip,dar nimic din toate astea nu m-au ajutat sa nu mai simt golul si suferinta asta.Am zile cand as vrea sa nu mai exist pentru ca nu mai pot indura suferinta.Conditiile foarte grele din Maroc si atitudinea sotului meu au facut imposibila viata mea acolo si am trait zi de zi cu gandul numai cu gandul de a ma intoarce acasa,dar de ce oare ma simt asa de rau acum ca sunt acasa?
Am vorbit cu sotul meu,dupa ce s-a mai calmat si a lasat reprosurile si jignirile de o parte.Mi-a spus ca sufera ingrozitor ca nu poate sa traiasca fara mine.Mi-a cerut sa ma intorc la el.Mi-a spus ca eu am gresit fata de el asa ca eu trebuie sa ma intorc si ca el nu vine sub nici o forma aici.

quote:

---

---

Ma gandesc uneori sa ma intorc,dar cum as putea sa fac asta si sa ma intorc oare la un om care m-a tratat asa de rau si care m-a privat de tara si de lucrurile care alta data imi faceau placere?In plus am uitat sa mentionez ca el nu vrea sa revina in Romania si ca a uitat de promisiunea facuta.
Eu sufar ingrozitor si nu pot sa-mi gasesc locul nici acolo si nici aici.Mintea imi spune ca am viata in fata si ca oricum el este un barbat care nu a meritat dragostea si sacrificiul meu ,insa inima este de alta parere,inima plange fara incetare dupa el

.
Voi ce spuneti despre toata povestea asta?



Alexandra

april spune:

quote:

---

Initial creeata de alexandra28

Buna fetelor.
Eu sufar ingrozitor si nu pot sa-mi gasesc locul nici acolo si nici aici.Mintea imi spune ca am viata in fata si ca oricum el este un barbat care nu a meritat dragostea si sacrificiul meu ,insa inima este de alta parere,inima plange fara incetare dupa el
Alexandra

---

Bine zice "mintea". Timpul le va rezolva pe toate. Acum e greu dar ai vazut cum e acolo...nu ai altceva ce sa astepti. Nu ai de ce sa ai regrete. Mai mult nu se poate. Vezi-ti de viata ta ca esti tanara. Nu tanji dupa suferinta. Nu merita.

fulguletzul meu

Tzuni spune:

...ai putea sa scrii o carte! Iar din cate vad, tu tanjesti si suferi dupa imaginea pe care ti-ai facut-o despre sotul tau. Realitatea ti-a aratat altceva. Vrei sa traiesti in vis si sa suferi mai departe, sau sa gasesti fericirea adevarata in realitate? Think!

Uite de la mine un sa mai treaca durerea si ridica fruntea! Esti femeie si prin definitie esti puternica!


Tzuni mic si drag si scump si grasunel si... pisicos

Gabi_K spune:

Alexandra, eu in locul tau i-as spune sa vina aici. Tu acolo nu poti trai, aici v-ati gasit fericirea, incercati aici. Sau sa nu fie nici Maroc, nici Ro, sa fie a treia tara. Dar daca tu ai lasat totul pentru el odata, sa lase si el. Sa aveti joburi amandoi, si sa fiti o familie obisnuita. Fara parinti, fara rude.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
poze


Totul despre alaptat!

Annnca spune:

Alexandra,mie nu imi sunt in clar cateva lucruri.
Tu ti-ai pastrat religia sau ai aderat la a lui ?

Ce nu mai pot intelege deloc este,cum s-a casatorit el cu tine ? Doar voi 2 singuri asa?
Familia ta ce a spus de el ? Familia lui nu a venit la nunta ?
Tu chiar ai avut curaj sa te casatoresti cu un strain pe care il stii de 5 luni si caruia nu-i cunosti absolut deloc familia si tara ?
Nu te-a dus acolo in timpul asta ?
Scuza-ma ca-ti zic,dar te-ai pripit ingrozitor de tare !


Cunosc natia asta ..nu vreau sa par rasista,dar ii vad ca pe tiganii nostrii romani.
Se comporta la fel,traiesc la fel.
Am vecini marocani in bloc.Mie pur si simplu nu-mi plac ca si oameni.

tibiuta spune:

Prea mari diferentele de cultura ,mentalitate,obiceiuri.Eu am o prietena ,a facut un bebe cu un tip tot de aceeasi religie.A stat o perioada in tara lui ,dar a spus ca mai bine prefera sa-si creasca copilul singura decat sa traiasca acolo,unde femeia e minimalizata si socotita "coada barbatului"Inima ta iti spune sa te intorci la el,dar asculta-ti ratiunea mai bine,ca trece valul de pasiune,si iti irosessti cei mai frumosi ani.

Qamar spune:

quote:

---

Originally posted by Annnca

Alexandra,mie nu imi sunt in clar cateva lucruri.
Tu ti-ai pastrat religia sau ai aderat la a lui ?

Ce nu mai pot intelege deloc este,cum s-a casatorit el cu tine ? Doar voi 2 singuri asa?
Familia ta ce a spus de el ? Familia lui nu a venit la nunta ?
Tu chiar ai avut curaj sa te casatoresti cu un strain pe care il stii de 5 luni si caruia nu-i cunosti absolut deloc familia si tara ?
Nu te-a dus acolo in timpul asta ?
Scuza-ma ca-ti zic,dar te-ai pripit ingrozitor de tare !


Cunosc natia asta ..nu vreau sa par rasista,dar ii vad ca pe tiganii nostrii romani.
Se comporta la fel,traiesc la fel.
Am vecini marocani in bloc.Mie pur si simplu nu-mi plac ca si oameni.



Never say never !

---

pffff...

---

Ce mai citim noi

pe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause

dulcetica spune:

Nu am dedus de cit timp sinteti impreuna,adica daca nu e o decizie la fel de pripita ca si cea de mariaj!?
Eu am fost in Turcia,in Tunisia in vacanta si desi mi-a placut,chiar am remarcat faptul ca n-as putea locui si sa ma adaptez vreodata acolo.Ghidul agentiei cu care am fost in Tunisia locuia acolo,e adevarat ca impreuna cu familia lui din Romania ,insa n-am inteles cum reusea sa faca un asemenea compromis.Probabil exista motivatia financiara. Ce doresc sa spun este ca singura motivatie serioasa sa te adaptezi acolo era legatura afectiv emotionala cu sotul tau.Categoric el se pare ca nu a inteles cit e de greu sa te supui unor reguli noi,restrictive si aberante uneori pentru o persoana educata in tara noastra.Sint convinsa ca exista destule persoane care reusesc sa traiasca in tari orientale gratie armoniei din cuplu,care te determina sa accepti si un alt mod de viata.
Cert este ca a existat o presiune enorma asupra ta cind te-ai mutat acolo,desi trebuia sa iei in calcul foarte multe aspecte care le-ai enumerat in mesajul tau,dar probabil cel mai brutal este ca n-ai avut suportul sotului tau.Din pacate inafara faptului ca are un comportament inadecvat fata de situatia ta in general cel mai mult ma pune pe ginduri faptul ca nu lucreaza si atitudinea lui fata de munca.Daca tu poti sa te expui in continuare unui mod de viata pe care nu-l agreezi ,gindeste-te la ce le oferi viitorilor tai copii,lor le cam plac copiii in numar mare,ce perspective luminoase au.

cristina1974 spune:

Alexandra, imi pare rau ca esti asa dezamagita.i-ai facut o imagine falsa si prea stralucitoare a omului cu care te-ai casatorit. Sfatul meu este urmatorul:sa il provoci la o discutie, intre patru ochi, chiar daca asta inseamna sa pleci in Maroc pentru un timp. Incearca si vezi ce simte sotul tau pentru tine,insa asta nu trebuie sa rezulte numai din faptul ca iti spune ce vrei tu sa auzi.Dupa aia,daca se merita, incearca si convinge-l sa plecati intr-o alta tara, nu Maroc si nu Romania, unde sa fiti numai voi doi, sa tai cordonul asta ombilicar dintre el si mama lui.
Daca ai rezultate pozitive, e bine.Daca nu, iarasi e bine. Pana la urma, ai o viata doar, esti tanara,si nu se merita sa te chinui doar pentru ca iubesti un om care, de fapt, nu exista.
In alta ordine de idei, Annnca, am ceva de comentat la ceea ce ai swpus tu, si te rog mult sa nu mi-o iei in nume de rau. Si eu sunt casatorita cu un musulman, si m-a cerut de nevasta la doua saptamani dupa ce ne-am cunoscut. A fost o alegere pripita sa ma marit cu un om de alta religie, pe care nu-l cunosteam decat de 2 saptamani? Ai spune "da",fara doar si poate. Crede-ma, a fost cea mai inspirata alegere a vietii mele.Am simtit si eu, si sotul meu ce a simtit Alexandra: ca nu putem trai unul fara celalalt. Si nu ne-am mai despartit. Am lasat totul in Rmania: o cariera de succes, o situatie materiala extrem de buna, o familie care a plans mult de grija mea si iata-ma acum, dupa opt ani, cu doi copii, alaturi de sotul meu musulman, in Londra, cu un zambet care aproape nu mai incape pe fata mea. Am tot ce imi doresc,absolut orice.
Am avut si eu probleme, cu mama soacra, care e aici, in Londra, si care a incercat sa se bage intre noi, fara intentia de a ne desparti, sci pentru ca asa ii place ei, sa detina controlul in absolut orice, inclusiv in viata mea de proaspata familista. Nu a mers asa cum a vrut ea, am pus-o la punct cu multa diplomatie, insa extrem de ferm. Am invatat-o sa imi respecte punctul de vedere, asa cum i-l respect si eu pe al ei, si sa isi vada de treburile ei. Acum nu pot sa spun ca suntem prietene, insa stie care ii sunt limitele, si si le respecta,ca altfel nu are incotro.
Deci, ce vreau eu sa zic e ca nu trebuie sa blamati religia- apropo, eu sunt tot crestina, iar fetitele mele la fel,asta pentru ca asa am vrut eu si sotul meu a acceptat- pentru esecurile care pot aparea.Eu, mai degraba as numi toate astea drept neadaptare la noile conditii de viata, din diverse motive, insa astea se pot rezolva, daca amandoi sotii vor acest lucru.
Sa-mi fie iertata indrazneala mea de a comenta pe marginea situatiei in care se gaseste Alexandra,asta in cazul in care am deranjat pe cineva.
Alexandra, tie iti doresc sa iti pui ordine in ganduri, si in inima, si sa rezolvi ce se mai poate rezolva.Mult succes!

Ajutati-o pe Sonia

Annnca spune:

Cristina,casnicia e o loterie,sunt de acord.
Dar nu ma vad casatorindu-ma cu un barbat dupa 2 saptamani nici daca imi aduce luna de pe cer.
Cu atat mai mult din alta religie.
Nu stiu daca as putea locui cu un barbat care nu a fost crescut in genul meu.
As putea trai probabil cu un italian,spaniol..dar cu alta natie nu vad mai mult decat o aventura.
Probabil din cauza faptului ca,nu caut relatia in care sa ne uneasca diferentele dintre noi.
Nu judec pe nimeni,fiecare face cum crede.Eu una nu ma vad facand asta.

Anca Wish spune:

Bine ai venit printre noi, Alexandra!

E o vorba care spune "rau cu rau, dar mai rau e fara rau". cred ca asta ti se intampla si tie. Probabil ca toate cele traite in Maroc nu au reusit sa-ti stearga din suflet dragostea pentru el.
Dar (un mare DAR..), gandeste putin cu creierul si nu cu inima.
Avem o singura viata si e de datoria noastra sa incercam s-o traim cat mai frumos.

Spune-i sa vina in Romania. Pana la urma, aici ati trait cea mai frumoasa parte a povestii voastre. Acordati-va putin timp, discutati, plimbati-va, plecati undeva doar voi.

E usor de zis din afara "da-l naibii", dar cand sufletelul plange, lucrurile nu mai sunt atat de simple.

Iarta-ma ca zic asta, dar multumeste-i lui Dumnezeu ca nu ai facut vreun copil acolo. Probabil ca stii ca legile sunt ft stricte in ceea ce priveste soarta copilului in cazul unui divort si nu sunt deloc in favoarea mamei.

Numai bine si sper ca lucrurile sa se aseze cumva in viata ta.



Annnca, Alexandra ne-a cerut un sfat. Ca tu nu ai putea sa te mariti dupa 2 saptamani, cu un strain, de o alta religie, nu e subiectul acestei postari. In mesajul tau se simte un iz de xenofobie. UriT! Asa cum scrie si in semnatura ta, "never say never".






Cand asteptarile sunt prea mari, sampania ramane nedesfacuta.