DOAMNE...cat m-am putut insela!!!
Raspunsuri - Pagina 4
Val_ spune:
Draga Andreea treci prin momente foarte dificile si grija ta principala trebuie sa fie copii. Si tu bineinteles.
Pe de alta parte imi este foarte mila de sotul tau. Este un om bolnav si nu a fost alegerea lui. Imi este mai mila de el decat de tine pentru ca tu esti sanatoasa si viata ta o poate lua la un momente dat, cand te vei mai linisti, pe un fagas bun. El insa, mai ales daca diagnosticul va fi schizofenie, sper ca nu, are mici sanse sa mai fie vreodata OK. Si nu are decat 30 de ani.
Oricum, nu inteleg de ce esti atat de ranita de vorbele pe care ti le-a spus. Nu erau vorbele unui om echilibrat, sanatos psihic ci ale unui om bolnav. Si pentru el nu erau aberatii ci insasi realitatea, asa cum o vedea el. Este foarte important sa intelegi asta.
Nu stiu de ce oamenii empatizeaza imediat cu un bolnav de cancer dar foarte rar cu un bolnav mintal. Am vazut odata un film cu lumea vazuta prin ochii unui schizofenic si m-am ingrozit. Pentru ca omul respectiv suferea ingrozitor, lumea din jurul lui parea un iad.
Nu te poate obliga nimeni si nimic sa ramai langa el. Este decizia ta si nu trebuie sa se bazeze pe un sentiment de vinovatie. Procedeaza asa cum simti si nu asa cum "trebuie". Dar incearca sa il intelegi si sa accepti ca nu este vina lui in nici un fel. Si gandeste-te ca toate acestea ti se puteau intampla tie.
Ar fi bine daca ai avea un sprijin in familie, prieteni etc. pentru ca vei avea mare nevoie.
Mult curaj
andrusca13 spune:
Fetelor, m-am intors dupa o mare absenta aici pe forum. Vreau pe scurt sa va povestesc care mai este soarta mea.
M-am intors in tara si am fost alaturi de sot. El a fost spitalizat cateva luni iar diagnosticul este "episod psihotic". Sunt foarte ravasita dar am ales sa-i fiu alaturi, el regreta foarte mult cele intamplate dar acum realizez ca nu este vina lui ca s-a imbolnavit si am acceptat realitatea. Acum am luat-o de la capat, am pierdut tot ce am realizat in opt ani de casnicie si ne este enorm de greu dar cred ca cel mai important este ca suntem impreuna, el isi doreste asta foarte mult, si poate Dumnezeu ne va ajuta sa mergem mai departe chiar daca acum avem impresia ca viata pentru noi s-a terminat. Copii ma motiveaza foarte mult, ma uit in ochii lor si imi dau seama cata nevoie au ei de noi.
Andrusca si cei doi ingerasi!
Contrapunct spune:
Te felicit pentru curajul si puterea ta!
crisu79 spune:
Iti doresc numai bine si sa reusiti sa treceti amandoi peste hopul asta!
andrusca13 spune:
Va multumesc mult ca ati fost si sunteti alaturi de mine, a contat foarte mult pentru mine sfaturile voastre si faptul ca ati fost alaturi de mine cu incurajari atunci cand am avut nevoie. M-au ajutat mult toate fetele care au postat la subiectele mele si le multumesc inca odata. Am trecut prin clipe foarte grele si inca mai trec, pentru ca sunt si acum intr-o depresie destul de serioasa.
Da, sunt puternica sau imi place sa cred asta pentru a putea suporta toate schimbarile din viata mea si pentru a face fata acestei nenorociri care s-a abatut asupra familiei mele. Va spun sincer ca daca mi-ar fi spus cineva cu cateva luni in urma ca eu am sa trec prin tot ce am trecut si ca viata mea cea linistita si frumoasa se va schimba radical, l-as fi injurat cu siguranta si-as fi spus ca eu nu sunt in stare. Dar uite ca vin momente in viata cand trebuie sa rezistam sa fim puternici si sa ne sprijinim fintele iubite, ma gandesc tot timpul ca puteam fi eu in locul sotului si nu stiu daca situatia ar fi fost aceeasi, dar... Dumnezeu e mare!
Va pup pe toate!