Copil, cu numele fostei sotii
Raspunsuri - Pagina 6
Cristina_C spune:
Oricum parintii trebuie sa se puna de acord pana in momentul nasterii. E posibil ca atunci cand trebuie completat certificatul acela constatator sa fie intrebat doar tatal (mama sa fie ocupata cu copilul, sau obosita, sau inca sub anestezie, daca face cezariana) si atunci el sa spuna B..., trecand peste vointa sotiei, iar cei de la spital sa apuce sa scrie asa.. si asa sa ramana. Dar probabil ca e om serios si n-ar "umbla" cu chestii din astea, nu-i asa, Lona?
Lona spune:
quote:
Originally posted by Cristina_C
Oricum parintii trebuie sa se puna de acord pana in momentul nasterii. E posibil ca atunci cand trebuie completat certificatul acela constatator sa fie intrebat doar tatal (mama sa fie ocupata cu copilul, sau obosita, sau inca sub anestezie, daca face cezariana) si atunci el sa spuna B..., trecand peste vointa sotiei, iar cei de la spital sa apuce sa scrie asa.. si asa sa ramana. Dar probabil ca e om serios si n-ar "umbla" cu chestii din astea, nu-i asa, Lona?
Nu stiu cat e de serios in nebunia asta a lui, dar legal nu are nicio posibilitate (certifcatul constatator se completeaza pe baza declaratiei mamei, deci nu sub anestezie, ci la ore bune (pana la 3 zile). Certificatul constatator nu are nicio legatura cu tatal.
ellej spune:
quote:
Originally posted by Lonaquote:
Originally posted by Cristina_C
Oricum parintii trebuie sa se puna de acord pana in momentul nasterii. E posibil ca atunci cand trebuie completat certificatul acela constatator sa fie intrebat doar tatal (mama sa fie ocupata cu copilul, sau obosita, sau inca sub anestezie, daca face cezariana) si atunci el sa spuna B..., trecand peste vointa sotiei, iar cei de la spital sa apuce sa scrie asa.. si asa sa ramana. Dar probabil ca e om serios si n-ar "umbla" cu chestii din astea, nu-i asa, Lona?
Nu stiu cat e de serios in nebunia asta a lui, dar legal nu are nicio posibilitate (certifcatul constatator se completeaza pe baza declaratiei mamei, deci nu sub anestezie, ci la ore bune (pana la 3 zile). Certificatul constatator nu are nicio legatura cu tatal.
Mai bine un dusman intelept dacat un prieten neghiob! (proverb indian)
Acum mi-aduc aminte, inainte sa ies din spital asistenta sefa m-a intrebat care sunt numele si prenumele copilului. Daca doar declaratia asta conteaza e ok.
Cazul amintit de mine s-a petrecut acum 30 de ani, nu stiu la vremea aia care erau procedurile.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
Lona spune:
quote:
Originally posted by ellejquote:
Originally posted by Lonaquote:
Originally posted by Cristina_C
Oricum parintii trebuie sa se puna de acord pana in momentul nasterii. E posibil ca atunci cand trebuie completat certificatul acela constatator sa fie intrebat doar tatal (mama sa fie ocupata cu copilul, sau obosita, sau inca sub anestezie, daca face cezariana) si atunci el sa spuna B..., trecand peste vointa sotiei, iar cei de la spital sa apuce sa scrie asa.. si asa sa ramana. Dar probabil ca e om serios si n-ar "umbla" cu chestii din astea, nu-i asa, Lona?
Nu stiu cat e de serios in nebunia asta a lui, dar legal nu are nicio posibilitate (certifcatul constatator se completeaza pe baza declaratiei mamei, deci nu sub anestezie, ci la ore bune (pana la 3 zile). Certificatul constatator nu are nicio legatura cu tatal.
Acum mi-aduc aminte, inainte sa ies din spital asistenta sefa m-a intrebat care sunt numele si prenumele copilului. Daca doar declaratia asta conteaza e ok.
Cazul amintit de mine s-a petrecut acum 30 de ani, nu stiu la vremea aia care erau procedurile.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
Nu conteaza doar aceasta declaratie, si tatal poate avea "varianta" lui, dar atunci trebuie sa vina amandoi la ofiter sa declare o varianta comuna.
torna spune:
Cand am nascut eu, nu m-a intrebat nimeni cum vreau sa numesc copilul. Sotul a ridicat de la spital certificatul constatator al nasterii (era un ghiseu special), si putea sa puna orice nume ar fi dorit el. Desi noi hataraseram numele copilului de comun acord, in acel moment el m-a sunat sa ma mai intrebe o data daca ramane numele stabilit si nu m-am razgandit cumva. Asa ca mare atentie, procedurile pot sa difere de la spital la spital.
Eu as sfatui mama sa se ocupe cat mai repede dupa nastere de intocmirea certificatului constatator al nasterii (sa se intereseze dinainte ce acte trebuie sa aiba la ea), sau macar sa anunte ca vrea sa fie intrebata la intocmirea acestui document. De preferat sa nu fie ceva ostentativ din partea personalului, adica sotul sa nu-si dea seama ca sotia nu are incredere in el, fiindca eu sper ca pana in acel moment ei sa fi ajuns la un acord, ci doar ca o masura de precautie, sa nu-i vina lui vreo idee. Sper ca vor ajunge la o intelegere pana in momentul nasterii, ar fi pacat ca numele copilui sa fie stabilit printr-o actiune in forta, din partea oricaruia dintre ei.
Nu mi se pare deloc normal ca el sa insiste, nu exista cineva, vreo ruda, mama, oricine la a carui parere el sa tina si sa il scuture putin, sa-l readuca la realitate? E un mod de a porni cu stangul, insistenta unui parinte pt. un nume, daca celalalt nu-l vrea deloc. Sotiei lui nu-i place acel nume si pace. Nu conteaza motivele, ea n-are de ce sa se justifice. Sa faca si el o lista cu numele pe care le respinge categoric, iar din numele ramase sa gaseasca unul care sa-i multumeasca cat de cat pe amandoi. Se pune intrebarea de ce el ar trebui sa cedeze si nu ea. Dupa parerea mea nu conteaza motivele pentru care fiecare dintre ei si-au format optiunea, problema e ca el vrea doar O VARIANTA, in timp ce ea nu vrea acea varianta, dar poate ar fi dispusa sa il lase pe el sa aleaga dintr-un numar mai mare de variante. Ca n-o fi el vreun sultan sau imparat, iar ea vreo umila consoarta ce trebuie sa se supuna. Cum adica au iesit de la ecograf si el a hotarat? Cum vede el casnicia? I se pare normal sa-ti obligi partenerul sa-ti accepte ideile? A gandit asa, f. bine, trebuia sa faca propunerea si daca nu era acceptata, sa mearga mai departe. E elementar ca la acest aspect sa existe consens. Nu stiu cine l-ar putea face sa inteleaga asta. Obsesie sau nu, daca a vazut ca n-a reusit cu nici un chip sa o convinga, ca pt. ea e un motiv de stres si suferinta, gata, sa nu mai insiste. Ar fi cred cel mai frumos cadou pe care l-ar putea face sotiei, cu prilejul nasterii. Si de ce nu, si fostei sotii. Sigur aceasta si-ar fi dorit ca el sa aiba atitudinea asta? (Poate ii pune cineva intrebarea asta, sa-l faca sa reflecteze.) Daca l-a iubit, cred ca mai degraba si-ar fi dorit sa-l vada linistit si iubit, decat intr-o atmosfera tensionata. El a tinut la ideea asta, a incercat, a facut tot posibilul, dar nu s-a putut. In viata nu pot iesi toate lucrurile exact asa cum ti le doresti. De dragul mamei si al copilului sa se sacrifice el putin, s-ar putea sa fie vorba de ceva suferinta intr-o astfel de renuntare, de regrete, sa incerce sa-si canalizeze obsesiile spre ceva ce produce mai putina incordare celor din jur. Sper din tot sufletul sa poata face asta. Sa astepte, sa aiba putina rabdare, poate venirea fetitei, fara nici o povara pusa pe umerii ei prin nume, ii va insenina sufletul si-l va face sa se desprinda de trecutul dureros. Cum adica "i se va parea ca B... n-a murit (!!!)"? Sa-i repete insistent cineva, de preferat nu sotia, ca ba da, a murit, mai bine s-o jeleasca, sa accepte, dar copilul nu vine pe lume sa-l vindece pe el.
In ultima instanta, Lona, inteleg ca prea mult timp nu mai exista, poate ar trebui sa-i listezi sau sa-i arati si parerile de pe acest forum, adica prea multe persoane au aceeasi parere ca sa gandeasca toti gresit. Chiar cu riscul ca nu-ti va mai vorbi niciodata, dar poate ca e si asta o sansa sa il faci sa triumfe ratiunea. Sa realizeze ca pt. el in acest moment ca si pe viitor, ar trebui sa conteze familia lui actuala, linistea sotiei si nu in ultimul rand, intampinarea senina a copilului. Amintirea sotiei decedate, da, poate ii va ramane vie in suflet, dar din dragoste sau macar respect, sa faca in asa fel sa n-o afecteze pe mama copilui sau.
Care este atitudinea actuala a tinerei mame, in afara de faptul ca evita sa vorbeasca despre nume? Subiectul nu va putea fi evitat la nesfarsit. Poate el traieste cu convingerea ca lucrurile sunt stabilite si ca ea a acceptat. Exista vreo sansa cat de mica ca ea sa se obisnuiasca cu ideea? La un mod relaxat, fara resentimente si emotii? Sa-l priveasca ca pe un nume ca oricare altul? Ma gandesc ca daca ea ar reusi sa nu faca nici o asociere (poate nici n-a cunoscut-o pe fosta), si sa se gandeasca ca e doar un nume frumos, ar putea ea sa cedeze, IN EXTREMIS. Adica sa nu considere situatia ca pe o tragedie, ca pe un capat de lume. De multe ori parintii au dubii daca au ales bine numele copilului lor, dar dupa un timp asociaza asa de bine copilul cu numele, incat simt ca nu se putea alegere mai buna. Sa cantareasca f.f. bine daca poate sa treaca peste asta. Sa nu se simta obligata sa cedeze. E pacat sa zdruncine o casnicie in care sunt fericiti, pentru un astfel de motiv, dar nici acceptarea fortata nu cred ca e de bine. Poate ea e mai capabila de adaptare si daca ar fi pe deplin convinsa ca acest nume nu-i dauneaza copilului, poate vine de la ea iluminarea. In mod normal, daca nu se agraveaza vreo stare patologica, si la tata pe parcurs poate s-ar estompa vechile amintiri si prezentul ar lua locul trecutului. Nu stiu, greu tare...
roxanal spune:
Am citit toate cele 6 pagini ale subiectului si am ramas la aceeasi idee de la inceput.
Sotul are o problema, si nu chiar simpla..acum este sigur ca noi nu stim ce se petrece in mintea lui, insa clar are probleme neterminate cu fosta sotie, nu -sa detasat de viata lor comuna si de moartea ei nici atat.A ascuns asta, probabil chiar si de el, si a incercat sa-si traiasca viata, casatorindu-se din nou si intemeind o noua familie, in care urmeaza sa-si faca aparitia un copilas, iar asta l-a dat complet peste cap, scotand din el umbrele trecutului de care el probabil era sigur ca le-a asezat la locul lor.
Acum, chestia ca a fost de acord cu un psiholog, este ceva pozitiv in toata povestea asta, insa ori n-a dat peste cine trebuie, ori ce-a descoperit inca de la prima sedinta(desi ma indoiesc ca a intrat in amanunte din prima-cel putin un psihoterapeut adevarat nu afce asa ceva) l-a speriat atat de tare ca a fugit mancand pamantul.
Povestea se complica tare deoarece probabil ca el se mintea singur ca trecutul este la locul lui si ca el traieste acum alta viata, iar aceasta poveste nu-si mai are temeiul acum, ceea ce probabil il sperie si-l face sa o ia pe aratura, sa zic asa
Lona,eu zic sa insisti, daca poti, sa vada un psihoterapeut adevarat, nu ai spus unde locuiesc si daca au acces la unul.
asteptam vesti..trebuie si ea sa nasca, nu?
anemona spune:
Hm... ce nasol... Nu as accepta niciodata asa ceva. Nu stiu ce as face, cred ca m-as duce sa nasc undeva unde el sa nu fie acolo, sa nu stie unde sunt si sa nu poata s-o declare. Apoi ar recunoaste-o, dupa momentul in care numele deja a fost pus. Chestia e ca numele ala va fi numele copilului ei pentru toata viata. Nu este o chestie care sa dureze o vreme si sa treaca, toata viata o vor striga asa. Nu stiu, mi se pare total, dar total aiurea.
Sincer, mi-e teama de asemenea oameni, nu stii niciodata la ce sa te astepti. Si cred ca faza asta cu aprecierile lui ca ea ar fi labila... ea cred ca ar trebui sa fie vigilenta si sa nu-i dea vreo ocazie sa creada despre ea asa ceva, cine stie ce mai poate face, sa plece cu copilul... Cred ca deja sunt paranoia, nu? Sau m-am uitat la prea multe filme 
Dar mi se pare total deplasata inflexibilitatea lui, asta este ceea ce mi se pare cel mai straniu.
Este oricum o persoana egoista si insensibila. Si ca nu e pe crenguta lui, nu am spus-o doar eu... Da, asta cred eu...
Dahriana spune:
Eu nici acum nu inteleg de ce ea mai sta cu omul ala.
Si nu inteleg de ce s-a casatorit cu el fara sa stie totul despre el ..
Porumbita spune:
lona ce mai face ruda ta?
Ancuta-Maria spune:
si eu sunt tare curioasa de evolutia povestii
-----------------------------------------------------------------------
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)