De ce adoptam copii ?
Raspunsuri - Pagina 2
gabi_99 spune:
happymum - cred ca a inceput sa creasca un copilash in inima ta!!!
hai la http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137900
...acolo eshti bine venita pentru a vedea cum potzi face ca sufletzelul care a inceput sa prinda contur in inima ta, sa ajunga in familia ta!
noi ne-am hotarit sa adoptam un copil, sintem aspirantzi la statutul de parintzi shi solidaritatea celor care au adoptat sau sint in curs de a adopta de pe acest forum ne ajuta sa trecem peste angoase, frica, semne de intrebare!
gabi
happymum spune:
gabi, multumesc mult.
www.feminitate.org/" target="_blank">A fi femeie------Amintirea cea mai draga mie------Poze noi cu maruta mea
blog 1------blog 2
gabibociort spune:
Citat: |
citat din mesajul lui happymum ca prim raspuns este ca vreau sa am copii... am multa dragoste de dat... insa mi-e tare frica... daca nu o sa iubesc "fara limite"? www.feminitate.org/" target="_blank">A fi femeie------Amintirea cea mai draga mie------Poze noi cu maruta mea blog 1------blog 2 |
ce nu te omoara, te face mai puternic......si mai bun
iulix spune:
Felicitari pentru articol!
Eu cred ca un copil care este adoptat nu este cu nimic mai prejos de unul care a fost in burtica. Tot copil se numeste, tot de aceasi atentie, dragoste de suport si iubire are nevoie. Deci eu incurajez adoptia, nu ca o ultima solutie cum este de multe ori, ci ca o facere de bine unui copilas care nu a avut norocul de a veni intr-o familie potrivita!
ioanaalice spune:
Citat: |
facere de bine unui copilas |
Problema e ceva mai complexa. Nu cred ca e mila si nici altruism. E ca atunci cand doresti sa te indragostesti si chiar se intampla sa te indragostesti si, apoi, sa te casatoresti. Te trage ata in directia asta.
ioana, mama lui Mihai
un artist
Laura_Alex spune:
Cred ca este vorba de curajul de a infrunta necazurile si necunoscutul. Atunci cind iei hotarirea de a infia un copil, practic devi mai puternic. Consider ca pentru o mama adoptiva este mai greu de crescut un copil decit pentru o mama biologica.
Daca poti sa ajuti un copil sa creasca in conditii civilizate , de ce sa nu faci acest pas?
Am cunoscut anumite persoane care au bani cu gramada , dar nu vor sa infieze. Asta se datoreaza egoismului sau lipsei de putere. DA! Trebuie sa ai o dorinta interioara foarte mare de a ajuta un biet copilas. Toti suntem muritori pe lumea asta. Daca poti sa aduci zimbetul pe fata trista a unui ingeras de ce sa nu faci acest lucru. Cind va fi mare o sa iti multumeasca.
asi spune:
Pentru ca o femeie nu devine mama decat atunci cand isi creste copilul, nu atunci cand il naste si dreptul de a fi mama nu il poate lua nimeni.Nici macar o barza depravata si alcoolica(asa cum bine spunea cineva pe forum)care a gresit drumul.
Curaj iti trebuie ca sa infrunti multimea de idiotenii si tampenii pe care oamenii o spun.Curaj iti trebuie sa ignori expresii de genul "vai dar ce bine ati facut bietului copil" "nu pot intelege cum puteti sa cresteti copilul altuia?" "daca atunci cand e mare pleaca si isi face viata lui?" sau chestii care se adreseaza noua "dar cine te crezi Angelina Jolie?" "mai bine va duceti si va relaxati intr-o vacanta decat sa va stresati cu un copil al nimanui" "mai bine va luati caine".....si lista poate continua la nesfarsit.
Asa ca de ei trebuie sa ne fie teama si pe ei trebuie sa-i infruntam cu curaj ,nu de un pui de om care asteapta de la noi ce toata viata am visat sa dam ...dragoste de mama.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
Laura_Alex spune:
Ai dreptate asi. Sunt multi oameni care prefera sa stea cu fundul pe bani, sa isi schimbe masinile ca pe ciorapi , dar sa nu aduca alinare unui suflet parasit. Asta inseamna egoism feroce. Se gindesc nuami la binele lor.
asi spune:
Laura-Alex si eu cand m-am indreptat spre adoptie m-am gandit numai si numai la binele meu si la al sotului.Da, a fost egoism feroce ,eu sunt din tabara alora care adopta pentru ca isi doresc sa fie parinti nu sa faca o opera de caritate.Adoptia pentru noi nu a fost un sacrificiu, ci a fost o mana cereasca, la propriu am simtit ca Dumnezeu ne iubeste daca ne permite sa ne crestem copii.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.