Cafea cu aroma de femei - 50

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns aidaciolac spune:

tacamuri de argint zici ca ai?
pot sa iau ca amintire o furculita sa te intep cu ea in ?



Aida - mama de pisica mica.


nov2006 , vara2007 , septembrie2007

Matza Emma in actiune

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

da, aida, dar daca e bun la asta?
am o colega cu master, sotul facultate facuta in tara lui, facultate aici(el e din Malawi, unde ea l-a cunoscut cand preda acolo la un liceu) si sunt ok, la nivelul mediu al canadienului de aici. Sora ei s-a lasat de scoala in a 12, a muncit , a vazut ce vrea sa faca, s-a casatorit cu unu fara liceu, pentru ca era prea prost sa faca liceul, l-au trimis la scoala vocationala, echivalentul a scolii de meserii. Acum are o firma de cosntructii, valoreaza lejer 2mil de dolari, au o casa intr-o proprietate de 25 de acri in Noua Caledonie, tot aici in Ontario, si? (sora a facut pana la urma studii, da sotul ei a zis ba)
Colega mea imi spune mereu, uite sora-mea, uite cumnata-miu

din pacate situatia in ro nu permite o desteptare ulterioara, e greu daca ti-a plecat trenul!



Doamne'ajuta!

POZE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aidaciolac spune:

da , da eu stiu ce zici tu , dar e cu 2 taisuri trebuie sa recunosti
Oricum faza asta e ca mesajul ala "adresa de e-mail" ... niciodata nu poti sa stii ce sansa ai in viata ... dar cati ajung fara stidii sa ajunga multimilionari?



Aida - mama de pisica mica.


nov2006 , vara2007 , septembrie2007

Matza Emma in actiune

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

o, bineinteles, ai dreptate
eu asta si zic, societatea romaneasca nu permite o despteptare ulterioara, si reluarea studiilor
ori w spunea undeva ca nici parca a face treaba nu-i este! asa ca pana sa castige bani e cale lunga!

pupici la mitzici

Doamne'ajuta!

POZE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lulu_boches spune:

principeso, vin si eu, dar numai daca faci sarmale, in frunze de salata verde si bananier

Bucuria vine din lucruri marunte...
Lena

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MsLara spune:

Buna dimineata!!! S-a deschis cafeneaua, poftiti la cafea, ceai, ciocolate si cappuccino!

Sa aveti o zi excelenta!

Lali

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aidaciolac spune:

Lali TKS ... de data asta am nevoi de cafea i.v.

Wendy te rog sa imi traduci si mie in engleza niste termeni ... am mare nevoie si sunt in contratimp (caut clinici pt un copil de 3 ani)
- insuficienta renala cronica
-megaureter bilateral poerat
-reflux vezicoureteral grad IV
-hidronefroza bilateral
Mi-am prins rau urechile azi noapte in dictionarele on-line si nu pot sa ma descurc fara sa fie traduse. Am acceptat chestia asta si incerc sa adau si eu o mana de ajutor



Aida - mama de pisica mica.


nov2006 , vara2007 , septembrie2007

Matza Emma in actiune

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ina78 spune:


Buna dimineata1

Pup fetele dragi. am citit cu nesat ultimele pagini. D-na W ... esti o mama tare de treaba.
Iar Maru as vrea sa fie pe aproape cind imi vor creste copii. Modul tau de a gindi mi-e tare drag. Adina vad ca-l impartaseste... deci ma invatati si pe mine.
Eu am lucrat de la 17 ani - in Romania. Ai mei atunci au trecut printr-o criza care ne-a marcat. Acum sintem ok, insa atunci ... n-am dus-o bine deloc. Asta m-a ambitionat si m-a ajutat tare mult. Pe parcurs am invatat sa iubesc cinstea, munca si dreptatea... nu ma potrivesc cu tara de domiciliu... le gasesc cu greu in viata de zi cu zi... dar inca mai spuer.
Atit eu cit si sotul meu, am facut totul prin fortele noastre. Sintem mindrii ca avem un trai - cred eu, putin peste mediu, facut numai prin munca noastra. Insa cu multa munca. Si ma gindesc cum sa fac sa nu-mi cresc copii in puf, sa nu pretuiasca munca.

.... M-am intins cit o zi de post... E un subiect tare sensibil mie. Dar si drag.
Va pup pe toate fara exceptie.

eu - Ina

- puiutul meu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alic spune:

neata, fetele!
va salut scurt, cat stau la un ness lung, ca am renuntat la cafea de ceva vreme, dar pe asta-l beau ca-s cam adormita si am nevoie...
am primit o istorioara pe mail si nu ma pot abtine sa nu v-o transmit si voua,nu inainte de a va spune ca daca intr-adevar exista acel Paulica ii strang mana si-i spun "la mai multe" ca tare ar avea nevoie unii din patronii astia care s-au nascut peste noapte de macar asa un tratament
iata si povestioara:

O firma cu rahat copt

Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi
acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei
vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun
si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult
bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei
furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad epoletii; 2) Cuvantul lui are
mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa
fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor,
drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica
virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui
(putini).

L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma
de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar
n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile
pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui
Nostradamus.

Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa’ buna sa
stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o
duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti
porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie,
ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii.
“Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?” “De unde,
miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a
fost!”, ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa
orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele.

Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. “Te pomenesti ca a ramas inauntru,
bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce
este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama”.
“Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10
minute”, ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale
intempestive.

Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la
resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si
nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti,
doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom,
Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai
era!

Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa
(compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi luase 4×4
si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit oricum
regeste pt munca “de rahat” pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator
ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme
profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.

Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci - zice Seful - munca de
rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa
fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe
platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un
kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe
care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10
minute. Si dus a fost.

Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent
si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu
ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te
paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana
si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat.

- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de
langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde.
Nici colegii mei
- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu
usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a
rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la
leafa bietului Paulica
- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu
imbunatatiri de mahon nobil
- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona
sa ridice deseurile. “Da’ ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in
cuptor si l-ati uitat acolo?!”, ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia
- Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie
cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare
ii da frisoane
- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie.
Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i
invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri.
Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or fi zis ei si dusi
au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt
sediu.
- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu
atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa
al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice

Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul
acela de milion in plus


ALICe
eu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iuliana_2007 spune:

Buna gagici,

Wendy imi pare rau din nou ca te chinui cu mezinul.Trebuie sa gasesti o cale ca sa il aduci la liman.Si eu am trecut prin adolescenta si am fost mai nazdravana dar pe la 16 ani mi-am revenit.Mi-am revenit(exact cum a povestit si Maru) cand am inceput sa muncesc si munceam cate 12 ore pe zi de cadeam seara terminata de munca si stateam toata ziua in picioare.Atunci am inceput sa apreciez fiecare ban in parte,sa-i apreciez pe parintii mei care munceau pana la epuizare ca sa ne tina in scoala,sa inteleg ca nu este nimic la botul calului.Dar stii cat de mandra eram cand aveam in buzunari banii munciti de mine.Si iti vine sa crezi ca mama ma trimitea si la sapa pe camp la oameni?Ma trimitea ca sa ma invat cu munca si sa imi vina mintea la cap.Am muncit tare mult dar acum ii multumesc ca atunci a fost dura cu mine pt ca cine stie pe unde ajungeam.TRebuie sa-l pui sa munceasca din greu si sa isi dea seama ca daca nu invata asa va trege toata viata,din greu.

Alic stim povestea asta.Este si un subiect deschis despre asta.

Principe nu ma inviti si pe mine la tine la masa?


********************************************************


"Cand vrei sa lauzi un copil lauda-i faptele, nu-l lauda pe el.
Facand astfel vei incuraja comportamentul, nu mandria."


Mergi la inceput