face ORICE ca sa treaca neobservat
face ORICE ca sa treaca neobservat | Autor: simali
Baiatul meu este in anul pregatitor la gradinita. In ultima vreme mi-a dat diferite mesaje din care am inteles clar ca nu vrea sa iasa in fata ferite-ar sfantul, ca daca asa ceva s-ar intampla ar fi deosebit de nemultumit.
1. Intr-o seara faceam niste glume ale noastre; si i-am spus printre hohote de ras "daca faci cutare chestie sa vezi ce admiratie va curge inspre tine rauri-rauri... fetele la gradi te vor pofti in casuta de buna voie (de obicei fetele monopolizeaza casuta si el este cam frustrrat pe tema asta), cand vei deschide pupitrul se vor revarsa biletele cu mesaje de amor si sute de baloane in forma de inimioara vor tasni afara...". La care el devine brusc serios si-mi spune "stii mami, prea multa popularitate nu e buna".
2. La gradinita au spus niste copii ca "sa spuna Vlad, ca el e cel mai destept din clasa" la care Vlad s-a suparat si cateva zile ne-a barait pe toti la cap (inclusiv pe doamna) sa-i confirmam ca nu este el cel mai destept, ca stie unele lucruri dar el nu este cel mai destept. Si am vazut din atitudinea lui ca orice contrazicere l-ar fi deranjat faorte tare.
3. Tot la gradi se pregatea o piesa. El povesteste deosebit de frumos si recita cu intonatie si accente comice. A castigat chiar un concurs zonal de recitari. Si doamna voia sa-i dea rolul principal. Cand a auzit Vlad una ca asta s-a suparat si a inceput iar sa baraie la cap pe toata lume "eu nu vreau sa fiu personajul principal" si "eu nu sunt personajul principal".
Nu este timid. Ba dimpotriva, este genul de copil foarte relaxat in compania adultilor, nu ezita niciodata sa ceara se vrea si daca nu obtine nu se lasa pana cand nu primeste o explicatie gen "de ce nu se poate ?". Dar nu vrea sa i se acorde prea multa atentie.
Pana acum m-am gandit ca asta este in definitiv o trasatura buna, ca modestia este ceva frumos si eu trebuie sa incurajez modestia. Dar astazi am avut o discutie cu educatoarea, iar ea mi-a spus cam asa:
"copiii care vor "sa iasa in fata" sunt si cei care vor sa-si asume raspunderi, sa munceasca, sa se faca utili; pentru ca a fi in prima linie presupune asumarea unor responsabilitati."
Fuge baiatul meu de viata, de asumarea raspunderilor?
Iar eu, ar trebuie sa incerc sa-l scot din cochilia confortabila in care tinde sa se retraga?
Am uitata sa va spun (legat de cochilie) ca jocurile lui preferate sunt: casuta pe care si-o face sub patul suspendat din camera lui, cutiile de televizor in care-si face culcus si-si aduce toti ursii, cortul din paturi si perne cat mai multe. Adica tot ceva retras, confortabil, in siguranta...
alice
Raspunsuri
pitzinuca spune:
eu cred ca deocamdata ar trebui sa ii respecti dorinta lui de intimitate.
simali, poate sunt off topic si sper sa nu iti par aiurea - am o intrebare, o curiozitate personala: ai deschis o gramada de subiecte, diverse aspecte care ti se par altfel la copilul tau.
de ce? de ce simti tu nevoia ca orice chestie sa o bagi la cabinetul psi?
baiatul tau simte ca il testezi... si simte ca ai tot felul de chichite vis-avis de el (un soi de neincredere)... probabil chestia cu raurile de admiratie era tot un test - sa vezi cum reactioneaza intr-o asemenea postura de personaj principal.
ai putea o vreme sa il lasi si pe el in pace? din cate am citi e super destept si SIGUR se descurca.
scuze daca ti se pare poate ca am aberat, vroiam sa-ti zic demult...
cu respect,
b
Ramonika spune:
eu zic sa-l lasati in pace. cu cat iti veti spune mai mult sa fie in fata, sa fie primul, cu atat nu va dori asta. daca nu se mai vorbeste despre asta, poate o sa isi doreasca sa fie asa.
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz
www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
simali spune:
quote:
simali, poate sunt off topic si sper sa nu iti par aiurea - am o intrebare, o curiozitate personala: ai deschis o gramada de subiecte, diverse aspecte care ti se par altfel la copilul tau.
de ce? de ce simti tu nevoia ca orice chestie sa o bagi la cabinetul psi?
baiatul tau simte ca il testezi... si simte ca ai tot felul de chichite vis-avis de el (un soi de neincredere)... probabil chestia cu raurile de admiratie era tot un test - sa vezi cum reactioneaza intr-o asemenea postura de personaj principal.
ai putea o vreme sa il lasi si pe el in pace? din cate am citi e super destept si SIGUR se descurca.
scuze daca ti se pare poate ca am aberat, vroiam sa-ti zic demult...
quote:
Eu asa traiesc. Sunt atenta la cei dragi si incerc sa-i ajut cat pot de mult. Copilul meu inseamna enorm pentru mine. Petrec foarte mult timp cu el (avem cateva activitati ale noastre) si-l studiez fara sa-mi propun acest lucru. Cand remarc ceva sau cand educatoarea sau alte persoane imi atrag atentia asupra unui lucru ma intreb mereu "de ce?". Si caut raspunsuri... Uneori sunt atat de implicata sufleteste in ceva ce eu vad a fi o problema incat nu mai vad nici o rezolvare. Iar cand altcineva vine si-mi da un sfat el este ca o picatura de roua pe buzele innebunitului de sete.
As posta temerile mele la subiectul "temerile mamelor" sau "ce sa fac in situati de fata" dar nu exista un astfel de subiect. Eu am invatat enorm de multe de la alte mamici.
Nu vreau sa-mi fac copilul caz de psihologie.
alice
pitzinuca spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:
simali, poate sunt off topic si sper sa nu iti par aiurea - am o intrebare, o curiozitate personala: ai deschis o gramada de subiecte, diverse aspecte care ti se par altfel la copilul tau.
de ce? de ce simti tu nevoia ca orice chestie sa o bagi la cabinetul psi?
baiatul tau simte ca il testezi... si simte ca ai tot felul de chichite vis-avis de el (un soi de neincredere)... probabil chestia cu raurile de admiratie era tot un test - sa vezi cum reactioneaza intr-o asemenea postura de personaj principal.
ai putea o vreme sa il lasi si pe el in pace? din cate am citi e super destept si SIGUR se descurca.
scuze daca ti se pare poate ca am aberat, vroiam sa-ti zic demult...
quote:
Eu asa traiesc. Sunt atenta la cei dragi si incerc sa-i ajut cat pot de mult. Copilul meu inseamna enorm pentru mine. Petrec foarte mult timp cu el (avem cateva activitati ale noastre) si-l studiez fara sa-mi propun acest lucru. Cand remarc ceva sau cand educatoarea sau alte persoane imi atrag atentia asupra unui lucru ma intreb mereu "de ce?". Si caut raspunsuri... Uneori sunt atat de implicata sufleteste in ceva ce eu vad a fi o problema incat nu mai vad nici o rezolvare. Iar cand altcineva vine si-mi da un sfat el este ca o picatura de roua pe buzele innebunitului de sete.
As posta temerile mele la subiectul "temerile mamelor" sau "ce sa fac in situati de fata" dar nu exista un astfel de subiect. Eu am invatat enorm de multe de la alte mamici.
Nu vreau sa-mi fac copilul caz de psihologie.
alice
ideea e ca remarci prea des cate ceva si insasi comparatia cu innebunitul de sete zice ceva...
enfin, poate asta esti tu, ma gandeam poate ca te implici prea invaziv in viata kupilului...
numai bine!b
Tonnia spune:
Pe mine ma uimeste cat e de inteligent! Atat!
In ceea ce priveste reticenta lui fata de succes, pot sa spun ca asa am fost eu cand eram copil. Nu-mi placea deloc sa se vorbeasca de succesele mele, nu-mi placea sa mi faca incurajari de tipul: tu sigur poti, tu sigur o sa iei 10. Mi se parea o povara mentinerea nivelului desi nimeni nu ma stresa in sensul asta. Recunoasterea celor din jur imi crea un disconfort pentru ca paream a fi singura care imi dadeam seama ca trebuie sa muncesc in continuare de vreme ce pt ceilalti era deja o chestie stiuta. Pentru mine motivante erau vorbele de felul: faci si tu ce poti, incearca vezi tu cum e...iar cand luam 10 eram bucuroasa daca starneam vreo surpriza. Ma deranja atitudinea aia de genul: eram sigur(a) ca iei 10.
In fine, mi-a trecut la un moment dat in gimnaziu.
Eu zic sa-i respecti dorinta, poate pentru el rezultatele au suficienta importanta, prea multe vorbe strica.
MissParker spune:
Poate se simte marginalizat de ceilalti copii daca e prea "motat" si dovedeste ca el "le stie pe toate". Remarca acelor copii, ca Vlad e cel mai destept din clasa, se bazeaza totusi pe ceva, nu?
Poate ca dincolo de raspunderea pe care o presupune acest "iesit in fata", pe el il deranjeaza mai mult modul cum e tratat de ceilalti. De obicei, cel care "le stie pe toate" trezeste invidie.
Felicia 
5+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
Ramonika spune:
quote:
Originally posted by MissParker
De obicei, cel care "le stie pe toate" trezeste invidie.
de la o varsta... dar la copiii mici cel mai destept din clasa (grupa) e admirat, e pus seful clasei, e cel mai popular.
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
filofteia spune:
quote:
Am uitata sa va spun (legat de cochilie) ca jocurile lui preferate sunt: casuta pe care si-o face sub patul suspendat din camera lui, cutiile de televizor in care-si face culcus si-si aduce toti ursii, cortul din paturi si perne cat mai multe. Adica tot ceva retras, confortabil, in siguranta...
Astea sunt si jocurile preferate ale copilului meu, care din cate stiu eu este de o seama cu baietelul tau. Nu mi-am pus niciodata problema ca ar fi o colivie. Cred ca mai repede este o etapa.
Eu am fost cum spui despre Vlad. Dar nu am fugit niciodata de responsabilitati. Nu-mi placea "sa ies in fata" pentru ca mi se parea ca daca o fac, nu voi mai fi la fel de populara. Aveam un fel de frica sa nu fiu singura, fara prieteni. Dupa cum stiti "tocilarii" nu sunt prea iubiti de ceilalti colegi, iar mie imi era teama permanent sa nu ma transform intr-un astfel de copil. Imi dau seama acum ca ma straduiam din rasputeri sa fiu populara, mi se parea mult mai important decat sa fiu cea mai buna la invatatura.
Cum vad eu lucurile cu Vlad? Nu-i mai spuneti tot timpul ca este destept sau mai destept decat altii. Chiar si abordarea asta
quote:
Intr-o seara faceam niste glume ale noastre; si i-am spus printre hohote de ras "daca faci cutare chestie sa vezi ce admiratie va curge inspre tine rauri-rauri... fetele la gradi te vor pofti in casuta de buna voie (de obicei fetele monopolizeaza casuta si el este cam frustrrat pe tema asta), cand vei deschide pupitrul se vor revarsa biletele cu mesaje de amor si sute de baloane in forma de inimioara vor tasni afara...". La care el devine brusc serios si-mi spune "stii mami, prea multa popularitate nu e buna".
mi se pare un pic fortata. Pentru ca nu stiu de ce, dar copii mai repede ii prefera pe cei care fac prostioare decat pe cei destepti. La varsta asta fetele nu cad pe spate ca stii tu cel mai bine la lectie, dar cad pe spate daca joci cel mai bine "tara tara vrem ostasi" sau daca te urci in cel mai inalt pom, sau daca ai telefon mobil (ca sa fim in ton cu moda).
Off topic ii dau dreptate lui pitzinuca, parca prea gasesti la beietelul tau ceva ce nu este in regula. Fiecare suntem diferiti, iar tu ai un baietel minunat, relaxeaza-te un pic, parca esti prea incordata. Esti o mama minunata.
ladyJ spune:
Simali,copilasul tau se comporta cam la fel cu copilasul nesei mele.
Baietelul are 6 ani,este inteligent si avid de informatie.Tot timpul intreaba cate ceva si pune intrebari destul de inteligente.
Ei bine,il deranjeaza cand ceilalti il lauda.Il deranjeaza cand toti ochii sunt asupra lui,plini de admiratie.Simte un disconfort,devine agitat.
Mama lui a incercat o discutie cu el,si a aflat dupa multe insistente ca,copilului ii este FRICA ca va da gres,ii este frica ,ca intr-o zi un copil il va intreba ceva si el nu va sti sa raspunda.Pe umerii lui era o responsabilitate de genul ´´tu esti destept,tu stii,spune-ne si noua´´ sau ´´fa tu asta,te pricepi asa de bine...´´´
Atunci cand esti in fata,in ´´vizor´´ greselile tale nu trec neobservate.Asteptarile celorlalti sunt peste masura.Si asta este un stres pentru copil,deoarece el STIE ca NU STIE tot!Ei,dar copii ceilalti nu o stiu.....
Cred ca asta se intampla si cu copilul tau.Este inteligent,atat de inteligent incat intelege,la varsta lui,ca nu vrea sa dezamageasca.
Lasa-l in ritmul lui,lasa-l sa faca cum simte.Sau poate ar fi indicata o vizita la un psiholog.El va putea raspunde intrebarilor tale,la modul cel mai profesional.
ladyJ
MissParker spune:
LadyJ, 
Asa zice si Haim Ginott (Intre parinte si copil), ca e bine sa lauzi doar comportamentul si actiunile copilului, nu si caracterul sau inteligenta sau capacitatile lui. In traducere: "Vladut, ce desen interesant ai facut!" si nu "Vladut, esti foarte talentat la desen!", deoarece apoi automat va interveni la orice copil teama de un esec prin care sa-si dezamageasca laudatorii.
Ramai mereu la obiect, nu generaliza, fixeaza obiective mici si realizabile, asta da curaj si motiveaza mai mult decat, de exemplu, complimentele cu care obisnuia o prietena a mea sa-si "incurajeze" baiatul de 9 ani: "Tu o sa faci lucruri mari in viata! Tu o sa fii un om fericit in viata ta!" (ea era bine intentionata, dar nu simtea presiunea enorma pe care o punea inconstient pe umerii copilului).
Felicia 5+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia