Angajare dupa concediu de maternitate de 3 ani???

Asa cum suna si titlul vroiam sa va intreb daca este cineva care a stat in concediu de ingrijire copil cei doi ani si apoi inca unul - in total 3 ani fara lucreze? S-a angajat dupa aceea? Cat de greu si-a gasit de lucru dupa? Din punct de vedere al celor care lucreaza in resurse umane - este un handicap mare aceasta pauza de 3 ani pe cv? Mentionez ca am aproape 7 ani experinta de lucru (inainte de copil - din care 4 in functie de conducere ) si cand incerc sa imi caut de lucru acum nu am prea mari succese. Caare ar fi problema? S-a mai confruntat cineva cu asa ceva?

cristina22 spune:

Nu poti sa te reintorci la acelasi angajator? Ai incetat raporturile de munca in cel de-al treilea an de concediu? Ca nu inteleg...

cristina si nazdravanul Andrei (22.11.2002)

Ciresica5 spune:

raporturile de munca le-am incetat cand copilul aveaa 2 ani (adica un an in urma) si nu, nu ma pot intoarce la vechea firma deoarece si-a schimbat sediul - adica undeva la 60 km de buc - si in noile conditii... (bebe) nu imi pot permite sa fac naveta si nici nu vreau.

Andries spune:

Depinde foarte mult de domeniul in care lucrezi/vrei sa lucrezi. Pur si simplu anumite meserii nu le poti intrerupe 3 ani si sa te intorci in acelasi punct.

Andries

spic de grau spune:

quote:

---

Caare ar fi problema? S-a mai confruntat cineva cu asa ceva?

---

Pai problema ar fi ca te-ai cam rupt de realitate. Adica de realitatea cu munca. Nu de alta realitate. Zici ca ai fost in post de conducere..
Tu (in locul angajatorului), necunoscand persoana din fata ta - ai angaja-o? (presupun ca in plus tu cauti si post de conducere, la fel cu ce ai lasat in urma cu 3 ani..ceea ce zic eu iti ingreuneaza si mai si cautarile).

Acum - eu m-am confruntat. 2 ani de absenta.

Sfatul meu: accepta ptr inceput un post nu neaparat de conducere, si negociaza la angajare ca dupa 6 luni de ex sa preiei un post de conducere.

Acum ca o curiozitate: ai lucrat la Cnx, nu? In CS mai precis?

O zi frumoasa,
L

---

Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)

Gandacel spune:

Parerea mea este ca daca ai intrerupt munca atat de mult ai sanse sa iti gasesti de lucru, insa o vei cam lua de la capat cu cariera... Adica multumeste-te pentru inceput cu un loc de munca bun, care sa iti ofere SANSE la avansare, nu tinti direct catre posturi de conducere, pentru ca asta ar fi putin cam prea mult. Incearca intai sa convingi din nou ca te poti ocupa la fel de serios de planul profesional cum te-ai ocupat/dedicat celui personal. Nu multi oameni pot intelege ca a sta acasa cu copilul este cea mai dificila meserie dintre toate si ca, asa cum ti-ai facut serios aceasta treaba, o vei face de aici inainte si pe cea de la serviciu! Eu stiu ce spun. Si eu o voi lua de la capat in cateva luni, dupa o absenta care va totaliza 2 ani si jumatate. Nu am pretentia ca cineva sa ma considere la fel de competenta ca pe cei care nu au intrerupt munca, mai ales ca stiu ca cei doi bebe ma vor solicita in continuare destul de mult. Insa stiu ca nu pot incepe nici ca cei mai de jos, plus ca am ambitia ca in cativa ani sa ajung mai sus decat am fost inainte. Pentru ca stiu ce pot. Nu crede ca doar cu promisiuni si vorbe, fara fapte, vei convinge pe cineva sa te incadreze la nivelul la care ai fost. Nu poti sterge cu buretele o pauza de 3 ani! Gandeste-te numai ca in 3 ani e posibil ca intr-o firma privata sa se fi schimbat jumatate din personal!
Fata de mine, tu mai ai un dezavantaj in ochii angajatorilor, anume concediul fara plata, care a dat mesajul ca partea profesionala nu are importanta...

Iti doresc succes in gasirea locului de munca potrivit, care sa iti ofere timpul necesar tie si copilului sa treceti cu bine de o etapa de adaptare/readaptare la o situatie complet noua pentru amandoi, precum si sanse catre ceea ce iti doresti tu, cat mai curand!

izabela505 spune:

Si eu sunt intr-o situatie similara. N-am stat acasa chiar trei ani, cand avea fetita 1 an m-am intors la serviciu, ulterior din cauza programului infernal de peste 12 ore pe zi a trebuit sa renunt. Acum fetita a inceput gradinita si eu imi caut din nou de munca, fara prea mare succes pana acum. Inainte lucram chiar la HR, asa ca stiu din proprie experienta ca angajatorii nu se omoara dupa "mamici". Femeile care ocupa functii de conducere au ajuns acolo sacrificandu-si viata de familie iar restul managerilor sunt barbati :) asa ca nu te poti astepta la prea multa intelegere. In plus, pe pozitiile inferioare se prefera oameni fara experienta, absolventi, iar tu daca ai avut o pozitie manageriala te descalifici din start. Ar fi bine sa cauti ori un domeniu unde chiar e "foame de specialisti" si incearca la interviu sa orientezi discutia spre trecutul de munca versus prezentul in care stai acasa. Eventual poti vorbi de niste "colaborari" in aceasta perioada etc. Eu sunt convinsa ca oricat ai sta acasa, abilitatile profesionale nu le pierzi, pur si simplu se modifica perceptia celorlalti despre aceste abilitati. Multa bafta!!!!

ellymer spune:

Salut...Din pacate, la fel si eu sunt aproape 3 ani de cand sunt acasa cu fiica-mea.De fapt, in iulie(dupa 2,5 ani de full time mom,pentru ca nu aveam cu cine sa o las si se tot imbolnavea la cresa) mi-am gasit un post la Aeroport, in aparenta bun si cu salariu multumitor....dar programul era sub orice critica - 17h/zi din care 12 noaptea,1 zi libera dupa ...dar de somn ca altfel eram varza.Telefoane dimineata in zilele libere, cica,"in 20 de minute, sa fii aici,nu ma intereseaza cum", in conditiile in care erau 15km pana acolo si nu aveam masina la scara.In fine, nu mai reuseam sa ma ocup de copil si sot, eram franta de oboseala si stres din partea sefilor.Asa ca am fost nevoita sa-mi dau demisia....si acuma trebuie sa iau totul de la capat....fara prea mult succes insa.Poate am gresit si nu trebuia sa plec...dar am considerat ca familia e mai importanta decat jobul.Acum, cine stie cat va mai dura cautarea, ca nimeni nu se prea omoara dupa "mamici" Scuze....am vb cam mult

irina_omat spune:

Buna Ellymer. Nu te descuraja, si eu as fi facut la fel in locul tau. Ai procedat bine si iti urez multe succese nebanuite !

ellymer spune:

Draga Irina, iti multumesc mult pentru incurajari...Chiar ma bucur ca, in sfarsit, mai este cineva de acord cu mine si chiar imi intelege decizia...Spun asta pentru ca, la vremea respectiva, multa lume a considerat ca am luat-o razna, plecand de la un serviciu "bun si bine-platit".
Dar cu ce ma ajuta banii, daca nu am timp sa-i cheltui(ca altfel de ce mai muncesc...),daca nu-mi vad copilul decat in week-end si nu in fiecare,daca sotul se simte "singur"(si pe buna dreptate...) pentru ca eu sunt "out of order" si adorm imediat ce vad un obiect care seamana cu o perna?!
In fine...ceea ce vreau sa spun este, ca nu sunt un om lenes care sa fuga de munca, dar imi trebuie un job cu un program decent(8-16,17-mda...si sarac si cu pretentii,o sa spuneti)dupa care sa ma pot ocupa si de familie.Cred, insa, ca cer cam mult...Incerc in continuare,poate se va gasi cineva care sa "bage in seama" si femeile "cu obligatii", care nu sunt complet cretine, doar ca si-ar creste si copiii (ne scuzati, d-lor, ca am avut tupeul sa facem un copil....)
Irina, inca o data multumiri si

Amethyst spune:

Depinde destul de mult de domeniul in care lucrezi. Vei reusi sa iti gasesti de lucru insa e putin probabil sa gasesti direct in functie de conducere, e o pauza destul de mare.

"Exista o infinitate de moduri prin care poti dovedi ca esti prost. E greu sa le eviti pe toate."