Oare cat vor dura consecintele ?

Va rog ajutati-ma cu sfaturile, experienta voastra, dati-mi curaj ca nu sunt cea mai rea dintre mame.
Iata povestea: in timpul verii, mai ales in timpul caniculei am dus copilul atomic = una bucata super baiat care pein curand implineste 2 ani, si draga de bunica = mama mea, la tara la socrii mei. Pentru ca m-am reintors la munca (la nevoie, pe proiect), nu am putut sta cu ei in mod constant, dar in fiecare saptamana stateam cam 4 zile la tara si 3 veneam acasa.
Toate bune si frumoase in timpul zilei (ma refer la perioada concediului), noaptea in schimb nu mai puteam sa ma dezlipesc de el. De unde puiul meu ne deduse afara din dormitor in urma cu un an (raknind el pe vremea aia "mamiiiiiii, pa, mami, pa!"), acu toata noaptea trebuia sa vorbeasca cu mine ("mami stai?, mami nani?"). Si uite asa, in iulie si august eu "dormeam" cu bebe purtand discutii filosofice de mare angajament, si acasa "dormeam" cu proiectu'n brate.
Finalul a fost ca am adus copilul si bunica acasa cand a redevenit casa locuibila (mai ales din motive de caldura), dar mami era intr-o stare de oboseala de numa (ajunsesem la 2 crize de bila intr-o saptamana de oboseala). Si asa am decis sa plecam cu niste prieteni dragi in concediu.
Am plecat o saptamana, dupa ce puiul s-a reobisnuit acasa si si-a reinceput programul lui normal (a revenit si bona, si parcul, toata rutina obisnuita).
Si acu apare problema: de cand ne-am intors, adica de doua saptamani in fiecare noapte plange dupa mine de cel putin 4-5 ori pe noapte. Am ajuns sa ma culc pe jos in camera lui (ca daduram patul de adulti din camera) ca sa fiu langa el si sa-l asigur ca nu mai plec. Nici la baie nu ma pot duce singura ca vine dupa mine, la munca plec cand doarme el de pranz. Ii explic in fiecare seara la baie si masaj ca mami e langa el si nu pleaca, si ca eu il trezesc si tot eu il vizitez dar tot nu reusesc sa-i linistesc spaima asta ca am plecat.
Credeti ca mi-am stresat ireversibil copilul ? Oare cat va dura pana cand va uita ca mami a plecat cand el a ramas?
Ati trecut prin astfel de stresuri ? Cat a durat? Cum v-ati reconvins puiul ca nu-l parasiti si-l iubiti la fel de mult?
Si mai ales, ce ma fac eu la vara cand aveam iar de gand sa-l trimit la tara? (ca doua luni nu pot sta acolo cu ei ... lui ii merge foarte bine acolo, si nici nu pot sa nu ma duc deloc ca sa zic ca-l las sa se obisnuiasca de tot)
Mii de scuze pentru lungimea povestii, dar vroiam sa aveti intreaga imagine.


Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

Oliv75 spune:

Buna,
Daca am inteles bine timp de doua luni (iulie si august) programul copilului a fost schimbat datorita vacantei de vara deci ma gandesc ca i-ar tb minim atat sa revina la situatia initiala. Cred ca in lunile respective a constientizat pt prima oara in viata lui ca nu-i esti accesibila in orice moment si de aceea e normal ca acum sa te exploateze. Chiar daca uneori copiii manifesta o oarecare independenta de care parintii sunt mandri, in fapt aceasta este foarte fragila, iar evenimente de genul celor povestite de tine afecteaza orice copil. Multa rabdare!

sorana spune:

Cati ani are? Cred ca reactia depinde de varsta. Si de cat de lipit de parinti e copilul de fel.
Eu sunt genul de mama foarte lipita de copil (si copilul de mine). Abia anul asta, la aproape 5 ani, am lasat-o o saptamana cu bona la tara. A plans in prima seara, am vorbit la telefon de cate 4 ori pe zi. Cand a venit a declarat ca nu va mai merge nicaieri fara noi. In saptamana urmatoare am fost toti la tara, la un gratar. Era destul de stressata sa n-o lasam acolo (cu toate ca ii spusesem ca ne intoarcem toti acasa, iar inainte, cand o lasasem acolo ii explicasem cu mult timp inainte si ea vroia sa mearga).
Pentru mine e clar - mai asteptam minim 1 an pana la urmatoarea despartire, care nu va depasi o saptamana.



Sorana si Monica (5 ani)

RamonaD spune:

Offf,trebuie sa vorbesti cu el,sa-l asiguri ca nu vei mai pleca sau nu-l vei mai duce de langa tine.Cred c-a suferit mult in cele doua luni in care nu te-a avut aproape.Sper ca vei gasi o modalitate sa-l faci sa inteleaga asta.
Ramona,mamica lui Cosmin-Alexandru

"No need to run and hyde/ it's a wonderful,wonderful life..."

roxanal spune:

Raluca, si eu ma confrunt cu aceeasi problema, dintr-o cauza diferita, Teo(1 an si 9 luni) a suferit acum vreo luna si jumatate o operatie de hernie inghinala la care a fost bruscata..si de atunci, fetita mea independenta care-mi spunea cand plecam de acasa :"pa mami"...plange noapte, are cosmaruri, ma striga de "n"-spe mii de opri pe noapt4e, de m-am mutat inapoi la ea in camera ca am capotat...am ajuns si la un psihoterapeut cu ea care mi-a explicat ca a suferit o trauma destul de mare, odata cand a fost luata de langa mine ptr operatie si pe urma probabil datorita manevrelor de pana la anestezie..cum nu stim ce s-a intamplat in sala...nu poate spune foarte clar..insa mi-a spus clar sa n-o las sa profite, ca se invata...nu s anu merg cand ma striga, da sa nu sar de 2 metri in sus de fiecare data si sa inbcep prin a raspunde din ce in ce mai greu...intre timp, tb facuta sa inteleaga ca a trecut, a fost un episod din viata ei si o sa fie bine...incercam..da e tare greu..succes si tie

ralcat spune:

Sorana, puiul mic are aproape 2 ani. Si de felul lui nu dadea semne de "mamoseala" mai degraba e tipul de copil independent. De exemplu, aku un an ne-a dat foarte clar semne ca vrea singur in camera noaptea. Si de atunci doarme singur, fara a avea nici o problema (evident cu mici exceptii in noptile in care mai spargea cate un dintisor).
Asa e, in iulie si august a avut programul diferit in primul rand ca locatie, dar in rest era cu mama mea (cu care stam in casa, deci cu care e la fel de invatat ca si cu mine), avea acelasi program de viata ca si acasa, si 3-4 zile pe saptamana eram si eu cu el. De aceea eram si atat de lovita la sfarsitul "vacantei" si simteam nevoia unui concediu, alegere pe care acum o regret din tot sufletul. Dar imi rupe sufletul cand il vad asa disperat si nu mai stiu cum sa-l asigur ca nu mai plec.

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

slippers76 spune:

Raluca, pai daca tu esti o mama rea, mie ar trebui sa mi se interzica drepturile parintesti. Eu m-am intors la servici, constransa de imprejurari, cand Miruna avea trei luni si jumatate. Pana la 8 luni a stat soacra-mea cu ea, dupa care a trebuit sa o ducem la "tara", la socrii mei. Si noi faceam naveta saptamanal sau la doua saptamani, la Medgidia. Noua ni s-a parut ca asta e varianta cea mai buna pentru copil, pentru ca nu avem nici o ruda in Bucuresti, iar povesti de groaza cu bone am auzit atatea, incat nu mi-as lasa copiii cu un strain nici cu mama mamelor recomandarilor. Si am facut naveta asta pana cand Miruna a inceput gradinita, la 2 ani si patru luni, cu exceptia concediilor. Baietelul tau are acum 2 ani si incepe sa constientizeze cam cum sta treaba. Cu siguranta nu ii convine, mai ales daca a stat in permanenta cu tine, insa la un moment dat va fi nevoie sa il "rupi" putin de tine, sa-l dai la gradinita. Si e mai bine ca ai vazut acum cum reactioneaza, care-i sunt sensibilitatile si poti sa-l "prelucrezi" din timp. Cat despre somn, Miruna doarme si acum cu unul din noi. A avut perioade in care nu voia sa adoarma decat cu amandoi parintii. Si ne conformam. La ora de culcare eram toti trei in pat, citeam povestile, ne giugiuleam un pic si adormea fericita. Nu am facut din asta o tragedie. De ce nu ii faci o concesie copilului, si sa il luati cu voi in pat. Si sa incerci "reeducarea" in privinta dormitului singur invers, din dormitorul vostru spre camera lui. Cred ca i-ai insufla mai multa incredere si cu siguranta iti va spune el cand e pregatit din nou pentru aventura lui nocturna. Eu una zic ca nu ai de ce te invinovati. Copilul va intelege treptat faptul ca parintii nu pot fi tot timpul langa el, insa iti trebuie rabdare si tact. Si cu varsta o sa vezi ca va reactiona din ce in ce mai bine.

Ana, mami de Miruna (16.05.2003) si Vlad (01.09.2007)
Miruna
Vlad

ralcat spune:

Ana draga mea, io zic nici ca-s mama buna, nici rea, sunt cum pot si ma pricep eu mai bine. Asa cum nu mi-as permite sa judec o alta mamica, cel putin la fel de deosebita ca si mine, de vreme ce mi-e colega de forum. Fiecare actioneaza cum poate mai bine in interesul copilului si in functie de posibilitati. Eu ma simt foarte vinovata ca am stresat puiul pentri interesul meu=cele 7 zile de concediu.
Problema mea e ca nu stiu cum sa fac sa-l impac pe Mitzu meu mic si capos ca mami si tati nu mai pleaca. Am incercat sa-l culcam cu noi, dar nu suporta sa doarma cu cineva nici macar in camera, d-apai in pat. Se foscaie, maraie, caraie, dupa care iti spune clar "pa, nani". Doar la culcare seara sau cand se trezeste in timpul noptii (cred ca viseaza urat) plange dupa mine disperat, ma duc la el, il calmez, il iubesc, il tin in brate, pana cand imi zice "pat, nani, pa mami". Si plec, iar dupa o ora iar incepe .... am ajuns ca ma balbai de oboseala, dar trebuie sa-i dovedesc de fiecare data ca n-am plecat si ca-l iubesc si ca sunt acolo pentru el. Ziua nici gand sa faca asa, numai noaptea.

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

delphin spune:

Am sa incerc sa-ti raspund eu din proprie experienta. Am un baietel de 4ani si 4 luni. Am trecut prin ce treci tu acum, e greu dar ai sa vezi ca trece. Asigura-l ca esti acolo pt. el, spune-i des ca-l iubesti si ca vrei sa dormi si ca esti obosita. Spune-i ca esti in camera la tine,bref explica-i tot si va trece.

nu mai culpabiliza pt. saptamana de concediu, stai tu linistita, nu acesta e motivul.Eu nu l-am lasat niciodata de cat cand mergeam la servicu si el ca camin si gradi si tot am avut parte de asa ceva. sunt perioade cand sunt mai mamosi si sunt perioade cand parca nici nu au nevoie de tine. Si nu mai pleca pe furis la servici, explica-i pt. ce mergi la servici, ai sa fii etonata sa vezi cat de bine inteleg cei mici.
Incearca sa-i lasi veioza aprinsa noaptea in cazul in care nu are, e si varsta cosmarelor si cand te cheama, daca aveti camere alaturate, spune-i ca esti acolo si ca-l iubesti, nu sari imediat din pat. Puiul tau are doar nevoie sa fie recomfortat!

Curaj!


pozici
bb2
burticutza

Lore71 spune:

Faceti impreuna dintr-un cordon sau habar n-am!, o esarfa lunga sau 2-3 esarfe de-ale tale, innodate, faceti deci impreuna un ghem. Ghemul este dragostea lui mami pentru puiul ei .Este doar al vostru si nimeni altcineva nu are voie cu ghemul.Dimineata ascundeti amandoi bine ghemul sa nu-l gaseasca nimeni! Seara legi un capat de ursuletul cu care doarme copilul, sau tablia patului, gasesti tu ceva, iar celalalt capat de mana ta(asta ii spui copilului,fireste) - mana care duce direct la sulfetul lui mami: " cand ti se face frica, tragi de esarfa si mami o sa faca si ea la fel si vei simti cum dragostea lui mami ajunge pana la tine "- faci variatii si improvizatii pe tema asta, caci tu stii cel mai bine ce metafora i se potriveste copilului tau .Foloseste muzica lui Mozart, in surdina dar toata noaptea:concertul nr.21 sau cantecul de leagan- spun Mozart si nu altcineva, caci s-a dovedit ca Mozart are un efect benefic, actioneaza asupra emisferei drepte, are si efect terapeutic post-traumatic dar si calmant,actioneaza si in sfera sociabilitatii etc,etc deja deviez.Cu drag,

ralcat spune:

Saru mana de sfaturi. Eu pana acu ii spuneam ca-l lasa mami pe ursuletz sa-l pazeasca seara, si sa aiba grija de el cat doarme si mami.
In timpul zilei e mai relaxat si accepta mai usor sa nu fiu langa el cand se trezeste, slava Domnului. Stiam ca muzica clasica are efecte benefice, eu il las dormind cu o compilatie care cuprinde Vivaldi (ca am ascultat mereu Anotimpurile inca de cand era in burtica si am vazut ca aveau efect inca de cand era mic), Mozart si Ceaikovski. Dar voi lasa numai Mozart.
Deci, am sanse sa treaca, e una din perioadele normale in evolutia lui? Nu l-am stresat in asemenea hal incat sa ma astept la consecinte ani de zile ? (asta ma macina cel mai rau de fapt, ideea ca l-am crizat asa de rau incat va suferi mult timp pana sa-si revina).

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan