Timid

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Timid | Autor: spic de grau

David a inceput gradinita.
Daca as fi avut incotro, poate l-as mai lasat acasa. Cu ai mei.
Desi uneori nu eram de acord cu alintaturile alor mei, si ma gandeam uneori ca nu am facut atat de bine retragandu-l de la cresa si lasandu-l acasa cu bunicul.

Insa - ma gandeam tot timpul ca bunicul - ca bunicul - il pupa in poponetz, ii face toate poftele, si poate regulile mai pot astepta.

Si am inceput gradinita. Ptr ca e obligatorie.
David stie culorile (rosu, albastru, verde, galben, negru, alb, gri, roz). Eu zic destule ptr cei 3 ani ai lui. Numara pana la 10 in romana, franceza, engleza. Aduna pana la 4.
Insa - caci e un insa! E un timid. SI nu spune ce stie! Educatoarea habar nu are ca el stie ce stie.
Fetitele (multe! vreo 15 in grupa lui) - sunt fasnete, indraznete. Par mult mai mari si mai mature. Ele spun tot ce stiu.

David al meu prefera puzzelul cnd educatoarea face un joc comun, cu totii. Am avut chiar azi posibilitatea sa vad asta, cand am fst la scoala cu el.
Cnd il iau de la scoala, il gasesc in curtea gradinitei cu ceilalti. Toti sunt grupati.
Al meui se joaca singur pe tobogan, sau se plimba singur prin curte.

Azi i-am luat puzzelul, si i-am spus sa ii raspunda educatoarei care facea un joc despre culori (avea materiale colorate - 4 culori si le separa in 4 cosulete colorate, in functie de culoarea cosului).
Acasa face si el asta. Stie! Stiu ca stie.
Insa acolo, mai ales cand s-a simtit privit, a bagat capul efectiv sub masa.

Ce sa ii fac? Cum sa il ajut?

Ma gandesc ca e genetic. Eu eram timida si emotiva. Intr-a 5a, cnd proful de istorie a tipat la mine (de fapt - a ridicat vocea), am lesinat. Dupa asta, ma asculta doar stand jos in banca.. ii era frica bietului om de mine. Insa - acum sunt sociabila, vorbesc mult -poate prea mult.

Si vreau sa il ajut pe puiul meu. Cum? Dragoste ii arat tot timpul. Ne tinem in brate, ii cant, ii spun povesti, discutam mult. Cu noi acasa nu ii tace gura. La gradinita insa...
E normal? Sa sper ca se va schimba cu timpul?
Daca ar fi fata - as zice ca e delicat ca o printesa. Nu vreau un bataus. Un macho. Insa as vrea sa fie si el mai indraznet. Mai curajos. Sa nu ii fie teama sa spuna ce stie, si sa nu ii fie teama daca greseste.

Multumesc!

Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

beatrix spune:

buna!

nu ai spus sau nu am vazut eu de cand merge la gradinitza? poate inca nu s-a adaptat! sau poti sa-i explici educatoarei situatia, absolut tot ce stie sa faca si sa spuna copilul. Ea sa incerce sa-l integreze punandand lui direct intrebarile, sau sa inceapa ea sa se joace cu el si sa cheme pe rand apoi copii. Sa incerce sa-l prezinte, sa-i faca direct cunostiintza cu ceilalti copii! cred ca in situatia voastra educatoarea joaca rolul important!
asta e doar o parere! ori poate se adapteaza mai greu si are nevoie de mai mult timp!
Noua ne-au zis cei de la cresa ca Eric in prima ora dupa ce-l lasam acolo nu este activ! abia apoi incepe sa interactioneze cu ceilalti! Si eu am intrebat daca e cazul sa-mi fac griji dar mi-au zis ca nu e singurul care face asa! Momentan m-am linistit!

Numai bine,

Beatrix si Eric (11 septembrie 2006)

monixy spune:

baiatul meu cel mic are tot 3 ani , si tocmai a inceput gradinita . si nu-i place deloc deocamdata , sincer , mai astept putin sa vad daca se acomodeaza , iar daca nu, o sa il mai tin acasa o vreme.
tot asa , e mai timid, dar doar in situatii noi , apoi , dupa ce se obisnuieste , se manifesta din plin .
ca idee , daca o sa-l las totusi la gradi in continuare , o sa incerc sa vad cu ce copil ar vrea sa se joace si care copil are o simpatie pt al meu , si apoi as aborda mamicile respective , prieteneste , sa ne mai vedem si prin parc sau pe la vreuna dintre noi acasa , ca sa se imprieteneasca cu ceilalti si datorita lor sa ii devina si mediul mai familiar si mai simpatic , asfel sa se manifeste fara retineri.
in ceea ce priveste parerea educatoarei despre nivelul cunostintelor copilului , nu cred e e cazul sa ne facem griji , o sa afle in timp ce stie micutul, cand se va acomoda .
de schimbat timiditatea , nu cred ca e posibil si nici nevoie ; asa ai fost si tu , spic de grau , asa e si copilul , si daca nu-l fortezi in vreun fel , o sa ajunga si el la fel de sociabil ca si tine la un moment dat. poti sa-i zici :semeni cu mami , asa eram si eu cand eram mica .
nu stiu exact ce-i in mintea unui copil de 3 ani , al meu sigur nu are teama de a gresi , are un fel de teama de necunoscut si necunoscuti si eu de aceea am ca obiectiv sa il familiarizez cu mediul .
daca ar fi vorba ca ii e teama ca greseste , eu i-as zice ca nu-i nimic ca a gresit , se intampla tuturor , si lui mami si lui tati , care uite sunt mari , mai incercam , si o sa iasa bine.
eu am alta problema pe care nu stiu cum sa o abordez : al meu a fost lovit destul de serios de alt copil si nu a ripostat ,acuma eu ce sa fac , in afara de a discuta cu educatoarea care sa tempereze situatiile potential agresive la adresa baiatului meu? (cel mare doar i-ar zice educatoarei si apoi l-ar evita pe bataus , dar cel mic doar plange).

spic de grau spune:

Multumesc mult ca mi-ati raspuns.

Beatrix - David merge la gradi de 3 saptamani.

Educatoarea - e si directoarea gradinitei. Si sincer nu stiu cat timp are sa se investeasca. Nu stiu. O simt rece, distanta. Nu o "simt".

Am intrebat-o la o saptamana daca David mai plange, daca s-a acomodat. Si raspunsul ei a fst: "s-a acomodat cat s-a acomodat".

In prima saptamana, David nu putea sa adoarma seara, le plangea la telefon parintilor mei ca el nu mai vrea la gradinita.

Ingrijitoarea mi-a spus azi ca "David a devenit mai autonom, ca nu mai cere in brate".

Stiu ca el cere multe imbratisari, e o fire calda si iubitoare. Ma doare sa stiu ca cerseste atentie la gradinita, la niste straini. Care - se bucura ca dupa 3 saptamani nu mai cere atentie.
Nu stiu daca se intelege exact ce vreau..Poate incerca si el sa se apropie de ingrijitoare, in felul in care stie el, si i s-a spus ca nu e bine.. Cum sa nu se inchida in el?

Cnd mergem la prieteni, e timid si retras primele 20-30 minute. Apoi gata! Se joaca cu ceilalti, rade, alearga.
Au trecut totusi 3 saptamani de cand a inceput gradinita. Sta acolo de la 8.30 pana seara la 18.00. Ar fi trebuit sa ii treaca timiditatea.
De asta stau pe ganduri si ma intreb: "de ce continua sa fie retras; de ce nu arata ca stie si el; de ce se simte strain de grup?"

Ca sa nu mai spun ca azi la gradi, m-am jucat vreo 10 minute cu el si alti 3 copilasi. Nu stiau cum ii cheama. Cum se poate? Ce fel sa se creeze relatii daca nu stiu nici macar cum ii cheama? De fapt e normal la 3 ani sa nu se cunoasca? Nu cred! Anul trecut la cresa stia cum ii cheama pe colegi.. Deci?

spic de grau spune:

quote:
Originally posted by monixy

eu am alta problema pe care nu stiu cum sa o abordez : al meu a fost lovit destul de serios de alt copil si nu a ripostat ,acuma eu ce sa fac , in afara de a discuta cu educatoarea care sa tempereze situatiile potential agresive la adresa baiatului meu? (cel mare doar i-ar zice educatoarei si apoi l-ar evita pe bataus , dar cel mic doar plange).

Moni eu as incerca sa astept parintii acelui copil, si sa stau de vorba cu ei. Daca l-a lovit pe al tau, inseamna ca va lovi si pe altii. Daca al tau nu a reactionat in nici un fel nu inseamna ca altul nu va reactiona. Si pana la urma acel baietel o va incasa.
Poate parinii nu stiu ca el e mai violent. Poate vede desene violente.. POate nu se poate exprima si violenta e singurul mod in care stie el sa comunice. In loc sa spuna "nu vreau" pocneste.
Si vorbeste evident si cu educatoarea. Spune-i sa aiba grija, sa incerce sa discute si ea cu acel copil.
Iar in legatura cu al tau - eu i-as spune efectiv sa il evite pe acel copilas. Desi.... avand in vedere ca sunt in aceiasi clasa e cam dificil sa il evite.
La 3 ani nu poti vorbi de temperamente agresive zic eu. Pe la 5 ani da. La 5 ani as sta chiar eu de vorba cu copilul violent si i-as spne sa se controleze. La 5 ani gasesc ca sunt suficienti de maturi sa inteleaga cnd fac rau cuiva.

Andrada spune:

Invata-l mecanisme sa isi invinga timiditatea.
de genul:
L-ai intrebat azi pe Gigel ce mai face?
Cind vorbesti cu cineva prima oara spui asa: Ma cheama David pe tine cum te cheama? hai sa repetam: Ma cheama Mama, pe tine?
Uite cind un copil se uita asa in jur cind se joaca inseamna ca ar vrea un partener.
Celalalt copil construieste un fort, cred ca i-ar trebui si un zid...etc.
Astea sint metode nu foarte intruzive, dar care ii arata ca si ceilalti copii pot fi abordabili.

Copiii au nevoie de formule, de observatii clare, de reguli.
Unii le invata intuitiv (mai ales fetitele), altora trebuie sa le arati "limbajul" societatii.

Eu cam asa am observat,
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

sorana spune:

Eu zic sa-l mai lasi un pic. 3 saptamani e putin.
Noi am trecut exact prin asta. Ne spunea educatoarea ca ea n-a mai vazut asa copil, ca al nostru: la lectii atenta, inteligenta, raspunde; cand ii lasa sa se joace a mea se baga intr-un colt si se uita la ceilalti. Dupa spusele educatoarei pe ceilalti copii "ii tolereaza, dar nu se amesteca, ii priveste cu un aer de superioritate". Asta a durat cam 2-3 luni, atata i-a luat ei sa se acomodeze. Apoi si-a facut prieteni, se joaca cu ceilalti, totul e ok.
Eu cred ca fiecare copil are firea lui si modul lui de a reactiona, unul se adapteaza mai usor, altul mai greu.
Culmea e ca fi-mea nu e timida, e vesela, credeam ca se va adapta foarte usor. Dar uite ca n-a fost asa. De plans a plans la plecarea mea un timp (2-3 saptamani)apoi n-a mai plans dar nici nu se adaptase.
Parerea mea este ca daca nu pare sa aiba probleme, nu plange, nu se plange de ceea ce i se intampla la gradi, sa-l mai lasi un pic, pana cand se va obisnui cu ceilalti.

Sorana si Monica (4 ani)

monixy spune:

spic-de-grau , multumesc pt ideea de a vorbi si cu parintii celuilalt copil ,deocamdata se pare ca educatoarea il tine "departe " pe al meu de acela.
e posibil ca David al tau sa nu o simta apropiata nici el pe educatoare , ca si tine , si de aceea nici nu vorbeste cu ea , adica nu raspunde la activitatile initiate de ea. daca nu pare sa-l streseze mediul acela , inseamna ca se va acomoda totusi si
ca se va obisnui si cu acest gen de oameni , mai reci emotional.

Wicca spune:

Spic de grau... nu am reusit sa citesc rapunsul celorlate fete, asa ca scuza-ma daca ma repet . Eu stiu ca la varsta de 3ani nu prea se poate vorbi de timiditate, spun asta pt ca si eu ma preocupam pt baietelul meu de 1 an si 9 luni care a devenit timid dintr-o data!Citeam problema unui tatic cu o fetita de 4 ani care era extrem de timida si psihologul i-a raspuns ca e prea devreme sa-si faca asemenea probleme(exista o diferenta intre timiditate si emotivitate).Timiditatea (nu e genetica) apare in general la copiii care au parinti f severi si critici sau din contra prea protectori!
Ce am facut noi???L-am dat la ''cresa'' si in 2 zile s-a schimbat enorm, educatoarele sunt uimite(ma rog ele il cunostea doar timid si prea lipit de mine ) ,imi tot spun ca pare alt baietel.Schimbari mari am vazut si acasa... in sensul ca e mult mai matur si independent si chiar mai fericit!
Gresala mea...il multumeam , satifaceam si serveam in toate...
Ce poti sa faci? sa-l incurajezi sa se descurce singur, sa-l duci cat mai mult printre copii,etc(cu sigurata ai primit multe sfaturi bune)
Aceasta a fost experienta mea...

Ira spune:

Timiditatea e vindecabila, chiar deschisesem un sub, aici pe forum de stressata ce eram, copil fiind nu eram in stare sa fac o auditie dupa luni intregi de studiu - de frica si emotivitate. Acum am 2-3 show-uri pe saptamana si reusesc sa cant fara greseli, zambesc si sa fac glume la microfon, eu, care eram tuta scolii.
Nu-ti fa probleme, cu stimuli si exercitii si construirea increderii in sine se va rezolva.

Invata=l ca e normal sa greseasca, sa piarda, e normal sa nu fie perfect si primul intotdeauna - si atunci cand isi va accepta persoana proprie si imaginea lui reala - va uita de timiditate.

Les psychiatres, c'est très efficace. Moi, avant, je pissais au lit, j'avais honte. Je suis allé voir un psychiatre, je suis guéri. Maintenant, je pisse au lit, mais j'en suis fier.

silvana_salajan spune:

Un an intreg copilul meu s-a jucat singur si a facu puzzle. Acum dupa 3 ani de gradi mi se pare chiar indraznet. E deosebit de sociabil si isi face prieteni cu usurinta. Eu cred ca se va schimba. Trebuie sa vb cu educatoarele sa il implice mai mult in activitati de grup. Eu asa am facut si se vede.Mult succes.

Pag. 2

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici