mamici cu tatici departe

miau-miau spune:

unde nu da norocul asta peste mine sa se faca barbate'meu marinar

Elle_seb spune:

Eu una, va spun sincer, nu as putea trai asa. Sa ma vad cu sotul (ma rog, cu ipoteticul sot ) 1 luna da 7 nu, sa nu fiu nici nici singura nici maritata, nici in car nici in caruta, vesnic facand si desfacand bagaje, mereu intr-o permanenta asteptare (cum zicea cineva mai sus ca ba astepta sa vina, ba numara zilele pana la plecare).
Pe de alta parte, cu riscul de rigoare, as vrea sa spun ca pentru barbati e atat de simplu sa-si puna coada pe spinare si sa se duca...
Ei s-au intreba vreodata daca va este greu sau usor? Regreta timpul pierdut si momentele importante din viata copiilor cu care nu se vor mai regasi vreodata? Si daca da, de ce au ales totusi sa stea CU LUNILE sau CU ANII departe de familie? Pentru bani? Banii nu sunt totul. Banii nu cumpara fericirea copilului tau, cel mult o bucurie de moment cand primeste o super jucarie. Dar unde a fost tata cand a invatat sa mearga sau unde a fost tata la serbarile la gradinita sau la scoala? Oare DOAR pentru bani merita sa traiesti intr-o pseudo-familie? Intr-o pseudo-casnicie?
Dar ma rog, fiecare cu alegerile lui...


Elle_seb

lulu_boches spune:

Ma alatur si eu "clubului".Sunt o mamica "singura", sotul fiind plecat, dar am norocul ca la 4 luni sa vina acasa.La inceput mi-a fost f.f.greu.Acum m-am obisnuit, dar pot spune ca tot greu e.Zilele trecute vorbeam cu o colega, de faptul ca e plecat sotul meu.Ea m-a intrebat daca se merita sa fim despartiti.Credeti-ma ca nu.Am stat si m-am gindit cu sotul meu ptr ce e el plecat.Nu ducem lipsa acum decit de fericire.
Marina - iti pot spune, ca sotul meu cind eu am nascut a stat cu mine in spital,iar cind am venit acasa si-a mai luat o saptamina de concediu ca eu sa ma pun pe "picioare"(am nascut prin cezariana).M-a ajutat foarte mult.
Va


Bucuria vine din lucruri marunte...
Liana&Luana(17.sept.2002)

gio spune:

Am gasit subiectul asta care m-a atins acolo unde ma doare. Nu ma compar cu marea voastra majoritate, sotul meu nu e plecat cu lunile, cu anii, insa e plecat din ce in ce mai des, zile intregi, prin toata tzara, si incerc cam aceleasi sentimente pe care le scrieti aici. Iar eu cel putin nu mi-am asuma toata treaba asta, pentru ca nu stiam ca serviciul pe care il are acum va fi de asa natura. Si nu consider ca e normal ca o familie sa traiasca asa. Si nu m-as fi casatorit & facut copii cu un barbat care stiam ca e plecat 70% din timp. Eu una am renuntat cu ceva timp in urma la un job care implica deplasari pentru ca stiam ce vreau si ce nu vreau. Departarea asta, lipsa ajutorului, apasarea, faptul ca te zbati si rezolvi o gramada de probleme singura, linistea din casa la ora asta, faptul ca n-are cine sa-ti spuna sa nu mai scrii ca nu poate sa doarma...singuratatea...cred ca toate fac ca incet-incet sa ajungem doi straini. Copilul care atunci cand vine taica-su se ascunde dupa umarul meu, timid...Fetitza mare care nu da doi bani atunci cand taica-su incearca sa se impuna in fatza ei - cum spuneati, ii lipseste autoritatea...nu mai spun de toate lucrurile pierdute din viata lor. Nodul in gat cand vezi familii "normale" iesind in weekend la plimbare pe strada...Toate astea se aduna si conteaza f mult. Atarna acolo in balanta.
Iar banii ajung sa nu mai conteze, sa urasti faptul ca pentru un kg de mere de fapt cheltui 5 minute din viata copiilor tai.

Eu cred ca o familie (in sensul pe care il inteleg eu) nu poate rezista asa, nu mai e de fapt o familie.

Ma gandesc f serios sa rezolv problema, intr-un fel sau altul.

pup

Rufus spune:

Am tot respectul pentru cele care pot trai astfel. Nu-i vorba ca e greu sa faci pe instalatorul, tamplarul sau gradinarul, avand si doi copii de crescut, e vorba de suflet.
Eu nu as putea trai asa si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a silit sa fac asta.
Imi cer scuze, nu am vrut sa pun paie pe foc.


poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

CristinaT spune:

quote:

---

Originally posted by Marina

cristina facem un sondaj pe forumul asta sa vedem cati tatici au stat cu sotia la nastere, in spital si dupa zi de zi si ora de ora tip de o luna macar?
Marina

---

da




www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 7 ani si ...

ruscus spune:

cand ne-am casatorit nu stiam ca o sa petrecem atata timp despartiti, a fost o decizie pe care am luat-o la un moment dat amandoi pt ca nu mai puteam, sotul meu nefiind roman lucrurile pentru el din punct de vedere profesional sunt mai complicate, doar suntem in romania, asa ca ma hotarat ca el sa plece in alta parte........
si uite asa am invatat sa traim departe unul de altul, dar totusi impreuna
cel mai greu mi-a fost faptul ca atunci cand aveam de rezolvat ceva nu aveam cui sa cer sfatul, ca si cum trageam singura la caruta...
imediat dupa ce a plecat imi era groaza sa intru in casa pt ca stiam ca toate lucrurile ma asteptau asa cum le-am lasat, imi era asa de dor de dezordinea lui
acum ma gandesc ce greu trebuie sa ii fie lui departe de copii pe care ii iubeste asa de mult, si daca a plecat a fost pt noi pt ca aici nu putea sa ne asigure confortul necesar
situatile sunt diferite de la caz la caz dar cred ca uneori despartirea intareste dragostea
va doresc numai bine



liniste creste
florina,mamica lui thierry cel nazdravan si dara cea frumoasa

Edessa spune:

quote:

---

Originally posted by mamica dulce

...Sunt experta in facut valize,am senzatia ca numai asta fac...le fac si le desfac:)
.Il astept sa se intoarca acasa sa ma scoata,sa mergem intr-un concediu, sa iesim la restaurant macar.El cand vine vrea numai acasa la tv,sa doarma,il cred,e extenuat,vrea mancare gatita de mineProblemele sunt multe,asta cu singuratatea si plictiseala doar cea mai mica.Cand e copilul bolnav,cand sunt eu bolnava sau cand sunt probleme de rezolvat unde am nevoie de el...atunci e greu,am momente cand am o stare de lehamite si acreala de nici nu ma mai pot bucura cand vine,sa-l vad cum doarme cu zilele,mai bine il stiu plecat.
Il iubesc si ma iubeste,avem un copil minunat de care ma ocup eu,80% sau mai mult,dar adevarul e ca am ajuns sa mi se para ciudat cand e acasa,ne intelegem mai bine la telefon de am zis ca de-acum o sa vorbim si in casa la tel,eu din dormitor,el din sufragerie,macar nu ne certam.

---

Draga mamica dulce,
Cu ajustarile pe care le-am facut postarii tale, pot sa spun ca nici eu nu as fi putut sa exprim mai bine decat ai facut-o tu...e exact ceea ce traiesc si simt eu.
As putea adauga doar ca noua ne place sa iesim la restaurant destul de des cand suntem impreuna si ca, din pacate, am si alte momente decat boala mea sau a copilului in care ma simt chiar a nimanui.Si chiar daca sunt un pic off topic( dar nu prea tare)pot sa spun ca atunci cand sunt singura sufar din plin de pe urma faptului ca, la locul de munca, unii colegi sunt rosi de grija de ce vreau eu sa mai lucrez si sa mai iau si bani pe deasupra daca tot produce al meu sot....Niste mentalitati stupide, cu care ma confrunt vrand-nevrand. Dar ma dor enorm...si atunci chiar ca ma simt singura si vulnerabila. (ce naiba, e vina mea ca el are astfel de meserie si eu...in nesimtirea mea...am facut si eu o facultate, un masterat, un doctorat???!?!)

Marina spune:

edessa, aku cu zambetul pe buze cred ca la ai tai colegi le-as reaminti zilnic ca poti sa stai acasa pe banii sotului dar iti place sa le furi lor o bucatica de glorie si de salariu. Da-i in mama lor de prosti....asta e motiv de suparare pe bune?

grenouille spune:

eu sunt una dintre cei ca sotii vostri. mereu intre doua avioane, mereu munca pe primul plan, mereu chestii de facut, pentru viitor, pentru mine, pentru familie, pentru multi.
daca e greu? da, e al dracului de greu.

daca se strica relatia de cuplu? da, daca nu e un partener la fel de deschis la minte, sau pus pe fuga, sau cu obligatii, sau suficient de tolerant incat sa accepte. daca nu, poa' sa fie supertare.
dar... timpul petrecut impreuna e de o calitate net superioara- nu te mai uiti la micile probleme, la faptul ca wc-ul curge sau e teava infundata, te bucuri pur si simplu de ce ai, de timpul petrecut cu celalalt.