atunci cand uitam de noi........

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

daria1978 spune:

Imi este greu, aproape imposibil sa accept aceasta cale. Cel mai mult ma doare sa inteleg ca nu va fi nimeni alaturi de mine pe drumul pe care ar trebui sa-l urmez, de aceea imi este aproape imposibil sa mai am dorinta de a merge mai departe. Pana la urma va trebui sa ma hotarasc si sa accept sau nu sa imi continui viata. Mai greu este sa ma gandesc ca in drumul meu nu ma voi intalni decat cu singuratatea, cu suferinta, cu durerea si, uneori, cu umilinta.Cineva m-a intrebat intr-o zi: „De cand nu te-a mai tinut cineva in brate? De cand un te-a mai alintat cineva?“. Atunci am realizat ca nici macar nu-mi mai aduc aminte cand s-a intamplat asta ultima data.Ma simt smulsa din lumea asta, aruncata pe un drum serpuitor, un drum la capatul caruia voi ajunge singura, exact asa cum il voi parcurge. E ciudat sa te trezesti intr-o zi si sa realizezi ca, de fapt, nu mai ai nimic, ca nu poti avea pe nimeni langa tine, ca totul este altfel de cum ti-ai fi dorit sa fie.Daca voi reusi sa accept si sa merg mai departe pe acest drum, care nu ar trebui sa fie al meu, ma voi intreba intotdeauna cum e sa simti bucuria, cum e sa atingi fericirea, cum te simti cand te vrea cineva pentru ceea ce esti, cum te simti cand nu esti respinsa?Regretele sunt tarzii, anii au trecut, singuratatea te inraieste intr-un fel…

daria1978 spune:

nu reusesc sa va inteleg indiferent cat as incerca.Eu incerc sa va respect parerile indiferent care ar fi ele si mi.as dori sa nu deschideti aici un camp de lupta. mc

oana1177 spune:

quote:
Originally posted by Annnca

Eu chiar nu inteleg de ce nu ai tu loc de mine niciodata.
Eu mi-am expus parerea la problema ei,nu la a ta.
Si am dreptul sa fiu subiectiva.Si repet: Nu cred ca o femeie in 4 ani si-a asteptat incontinuu sotul fara sa se uite in stanga dreapta,la varsta ei.Mi-e greu sa cred ca,si-a iubit atat de mult sotul incat nu l-a inselat...cand nici macar nu mai vrea sa fie cu el.

Never say never !

offtopic:
Dragutza, Daria n-a deschis subiectul ca sa faca unii pronosticuri daca si-a inselat sotul sau ba; ai bun simt si abtine-te de la supozitii
pana mai ieri erai o mironosita "suferinda" si dintr-o data te-ai facut "cititoare in stele"; mai bine vezi daca te suna, nu te suna, ce mancare mai faci, ce smotru gratuit si sex la comanda

Daria, imi cer scuze dar nu ma pot abtine cand vad ca unii n-au nici pic de respect pt suferinta altora si ii preocupa "radio santzul"
E trist ce ti se intampla si sper ca pe noul drum pe care-l alegi vei avea prieteni care sa te sustina si sa te incurajeze; nu sa te judece...
Cred ca-ti va fi greu; insa daca tu simti/stii ca nu mai merge casnicia, ca nu mai aveti nici o sansa, ai curajul si infrunta-ti temerile, va fi bine, ai sa vezi
Capul sus si ai grija de tine si de fetita!

Annnca spune:

oana,dragutza,esti cam in urma cu stirile,dar nu o sa-ti fac placerea sa te anunt de ultimele noutati la pro tv.

Ce nu inteleg eu este : De ce toti ii acuzati barbatul ?
Recent,am discutat cu un psihoterapeut f multe.Niciodata intr-un cuplu vina nu apartine unuia.Sunteti 2: 2 vinovati,2 parinti,2 oameni in cuplu.
Nu mai exista unu.

Aprilie spune:

4 ani e un timp f. lung pt. 2 soti sa stea despartiti.
Daca la inceput ati convenit ca va fi doar pt. 1 an, ce s-a intimplat intre timp ?

Atunci, dupa primul an ,trebuia sa pui piciorul in prag : baiete, vrei familie, vii acasa! Vrei bani,nu familie, atunci stai in continuare cit vrei dar eu una sa stii ca nu mai pot sa te astept!

Mi se pare oribil ca o tinara la virsta ta sa stea singura 4 ani...e ca o automutilare...

Nu are prea mare relevanta daca ai avut sau nu o relatie cu cineva in tot acest timp ... dupa ce hotarita esti sa te desparti de sot as spune ca da...dupa o "ruptura" de 4 ani ,nu stiu daca mai poti "reinoda" totul si reface familia,relua casnicia cu sotul...

Chiar daca ati vorbit pe net zilnic,asta nu suplineste viata de zi cu zi,o relatie normala de familie.

Acceptind ca el sa stea departe atita vreme,esti si tu vinovata : trebuia sa-i dai ultimatum : uite,daca nu vii acasa in 3 luni (sa zicem),sa nu mai vii niciodata pt. ca eu nu mai pot sa te astept!

I-ai vorbit vreodata asa, in termeni ultimativi ?

Am intilnit aici (in statul in care stau si in altul,unde am rude)citeva situatii de acest gen...toate au sfirsit prost.
Cind "plecarea" s-a prelungit la citiva ani,relatia s-a destramat mai devreme sau mai tirziu.

Eu sper ca nu va fi cazul vostru, ideal ar fi sa ramineti impreuna,asa cum ati promis la cununie,in Biserica.

Asta daca il mai iubesti...gindeste-te ca asa cum ai trait tu in Romania, asa a trait si el acolo...f. greu.Daca tu ai "calcat gresit", poate si el a facut-o...daca tu i-ai fost credincioasa 4 ani, poate si el ti-a fost...asa sa te gindesti.

Domnul sa te lumineze.

Clover spune:

Annnca, si aceasta iluminarea subita te face capabila sa emiti judecati despre fidelitatea cuiva? Cat despre aia cu 2 vinovati, e bine de stiut ca femeile abuzate cer sa fie abuzate. Te-as raporta la moderator pentru ca a fost atac la persoana, dar imi este pur si simplu lehamite.

Daria, eu zic inainte sa actionezi pentru divort sa traiti impreuna. S-ar putea ca departarea sa iti fi deformat ideea ta asupra voastra, s-ar putea sa descoperiti ca puteti trai frumos impreuna. Daca ati facut un copil impreuna din dragoste, acea dragoste poate sa reapara. Ai asteptat 4 ani, mai conteaza un an sa vezi daca e alba sau neagra?

"Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle

ileanna spune:

daria este f trist si mi se pare foarte gresita decizia in care ati perseverat. din punctul meu de vedere si tu ai aproape aceeasi raspundere ca si el.

parerea mea: accepta propunerea lui. lasa-l sa vina acasa si vedeti daca mai poate fi ceva intre voi.

nu te "razbuna" pe voi toti printr-o decizie brusca, dupa ce 4 ani nu ti-ai cerut dreptul la familie, fericire si ce mai vrei tu. ai ajuns la un nivel de frustrare, dincolo de cat mai poti duce. nu trebuia sa astepti sa ajungi aici, dar acum asta este. trecutul nu se poate schimba. doar prezentul si viitorul. ia-ti viata in maini.

Never say NEVER.

Aprilie spune:

Bun subiect...

Multe tinere care au sotii plecati in strainatate au de invatat din aceata poveste.

Una e o despartire de citeva luni,alta e una de 4 ani...daca el a dorit sa mai ramina dupa primul an, trebuia s-o faca doar in conditia incare isi ducea si sotia acolo...nu s-o lungeasca la infinit.Consecintele,dupa cum se vede,pot fi dezastruoase.

Din pacate,din asa ceva nu se cistiga nimic...decit,poate,o familie destramata.

Ochii larg deschisi pt. cele aflate in situatie!

itintea spune:

Daria, raspund imediat, scuze;
Annnca, ai copii ? Ai barbat ? Vad ca posturile cele mai des vizualizate de tine sunt cele care implica sex. Ne spui si noua din ce experientza dai tu raspunsuri ? As mai spune cate ceva dar nu cred ca are rost.
Buna Daria,
Ma consider un barbat si un tata normal; cu toate astea nu pot intzlege ceva: cum a putut sotzul tau sa stea 4 ani departe de copil ? Te intreb asta prin prisma faptului ca eu am fost plecat in delegatzie 3 luni fara sa vin odata acasa; a fost iadul pe pamant, baietzelul meu implinise 2 ani si nu puteam sa vorbesc la telefon cu el pentru ca ma pufnea plansul, eram sub orice critica. Dupa o luna si 1/2 pocneam pe oricine din jurul meu care imi zicea da-te mai incolo. Sincer, nu cred ca sunt exagerat, simtzeam ca mor de dorul copilului.
Acum, potzi sa-mi explici cum a putut sa stea 4 ani departe de copil ? Ca eu nu vad cum. Ce relatzie este intre el si copil ? Ce simte el fatza de un copil de care a crescut fara el ? Si daca nu ai un raspuns , ce familie distrugi prin divortz ?