Capra cu 3 iezi

mamacapra spune:

Si eu imi amintesc doar:
Zburlici si puiul cel de cuc,
Cam nataflet si habauc...
si atataa

- 39+ cu Mateias (DPN 29.01.2008), Teodora(28.10.1997) si Filothea (02.06.2005)

mamacapra spune:

Si eu imi amintesc doar:
Zburlici si puiul cel de cuc,
Cam nataflet si habauc...
si atataa

- 39+ cu Mateias (DPN 29.01.2008), Teodora(28.10.1997) si Filothea (02.06.2005)

dana_e spune:

multumesc, imi mai aminteam doar fragmente si chiar voiam sa o recitesc.

CRED ca e de Ana Blandiana, din volumele acelea cu motanul Arpagic

Celeny spune:

Da, poezia este super tare! O stiu din clasa I sau din clasa a II-a. Aveam o colega in clasa extrem de talentata la desen si teatru.... Dar daca mai tineti voi minte, tot in acel Almanah mai era si o alta poezie Fata babei si fata mosului ... transpusa tot in versuri si tot fffffffff. frumoasa.

O scriu mai jos pentru toate mamicile care vor sa-si invete bebeii lucruri frumoase .....


FATA BABEI SI FATA MOSNEAGULUI
Poveste de Ion Creanga
Transpunere in versuri de Elena Dragos


Zice-se c-a fost odata
Un mosneag si-o baba rea;
Ca mosneagu-avea o fata,
Baba, tot la fel si ea.

Fata babei, razgaiata,
Lenevea fara de sat.
Cartitoare si-ncruntata,
S-alinta ca cioara-n lat.

Fata mosului, frumoasa,
Spre paduri urca din grea.
Ea cara gateje-acasa,
Ea, la moara tot mereu.

Fata mosului la claca
Multe fuse mai torcea;
Fata babei cea posaca,
Unul singurel abia.

Adevaru-a babei fata
Il spunea acas’ pe dos.
-Uite mama, uite tata,
Fusele-astea, eu le-am tors!

(Le luase cu de-a sila
De la harnica pe drum)
Harnicei, mai mare mila…
Nimeni nu-i vorbea acum.

Baba se sfadea cu mosul
Fetei pricina-i gasea,
(Pasa-mi-te nu cocosul
Trecere in casa-avea…)!

Ca e lae, ca-I balaie,
Baba melita mereu:
-Nu mai pot s-o tin cu straie
Si cu hrana, ca mi-e greu.

-Pleaca fata mea de-acasa,
(I-a zis mosul fetei dragi)
Baba-i vesnic manioasa,
Nu e chip s-o mai impaci.

Astfel, parinteasca usa
A ramas in urma-acum…
Fata vede-o catelusa
Care schiopata pe drum:

-Stiu ca te-au gonit de-acasa,
Catelusa a grait,
Fata, inima miloasa,
Ranile i le-a-ngrijit.

Merge iarasi pe carare,
Vrea sa intre la stapan…
A-ntalnit un pom in floare:
-De omizi sunt tare plin!...

Se opreste sa-l asculte,
De omizi l-a curatat.
Dupa vreme nu prea multa,
O fantana a-ntalnit;

De namol o spala fata,
Scoate tot noroiu-afara;
-Sipotul mi-e proaspat iara,
Am sa-ti multumesc odata!

Iata si-un cuptor de paine
Ce se tanguie asa:
-Fa-mi copila mea, un bine,
Vezi cum sunt, nu ma lasa!

Fata, cat ai zice “peste”
Apa ia, framanta lut,
Il indreapta si-l lipeste,
Stie ea ce-i de facut.

…Merge printr-un codru fata,
Si-n poiana ca de vis,
Primitoare s-a deschis,
O casuta cum nu-i alta

-Cine esti, copila? Spune!
Bland se auzi un glas.
-Mama n-am pe asta lume,
Tata m-a trimis de-acas’

-Esti orfana, stai la mine,
Multe-aici sunt de facut.
In ograda am jivine,
Inca nici nu le-ai vazut…

Eu ma duc putin de-acasa,
Vremea-n lucru sa-ti petreci,
Cred ca nu esti sperioasa,
Sa-mi grijesti “copiii” deci.

Fata, inima de aur,
Vrea sa-i spele pe “copii”
Dar “copiii” sunt balauri
Si jivine mii si mii…

Cand se-ntoarce-apoi stapana
Fetei ii graieste-asa:
-Casa si ograda-s luna,
Am sa-ti dau si eu ceva…

Urca-n pod si ia-ti o lada,
Dar sa n-o deschizi acum,
Ci la tine in ograda.
Iti urez drum bun, drum bun…

Pe cel drum, mai jos, la vale,
Un cuptor ii iese-n cale,
Cu placinte aburind;
Fata pleaca multumind…

Cand pe la fantana trece
Bucuroasa e gasind
Apa proaspata si rece
In pahare de argint.

Pomul plin de pere coapte
Pleaca ramul greu spre ea:
-Fata buna, hai si-ti ia,
-Multumescu-ti pentru roade.

Hop si catelusa alba,
Vesela-I c-o vede iar:
-Am la gat din aur salba,
s-o primesti, te rog, in dar.

Si paharele si salba
Tatalui le-a dus acas’
O privea cu ciuda baba,
Mai sa crape de necaz.

Lada au deschis pe urma,
Iar atuncea, ce sa vezi?
Vitele ieseau cirezi,
Oile ieseau in turma.

Fata babei spuse-ndata:
-Lasa, mama, n-o sa mor,
Iti aduc si eu o lada
Mai frumoasa ca a lor!...

Iar povestea ne mai spune
Ca-a pornit la drum si ea
Cum facuse sora-sa…
Fara-a face fapte bune:

Catelusa, pom, fantana
A-ntalnit. Si-acel cuptor…
Nu le-a fost de ajutor.
Ce s-ajute o hapsana?

In ograda din poiana
Toate le-a intors pe dos.
Cand stapana s-a intors,
Fiarele-au pornit sa geama…

Dand navala-n pod surata
O scumpete si-a ales.
Fuge repede cu lada…
Tot pe rand in drum ii ies.

Catelusa, pom, fantana
Si cuptor…insa pe ea
N-o asteapta nimenea.
Cin’ s-astepte o hapsana?

Vine-acasa incruntata;
Nici tu salba, nici pahare…
Lada o deschide-ndata,
Iar din ea sar mii de fiare.

Si pe baba o mananca
Cu odrasla ei cu tot…
Si… se ling apoi pe bot.
Si…povestea spune inca
Cum ca…
Nimeni n-o sa planga!


Am si eu o rugaminte la voi. Vreau si eu cartea DOCTORUL AUMADOARE!!!!!!!!!
O carte mare, cartonata, portocalie si fffffff frumos desenata!

Cu Drag,
CELENY

KPax71 spune:

...
Era cuib din puf si paie,
Si ferit de vant si ploaie,
Sub o streasina pe unde
Numai soarele patrunde.

Mai tin minte cateva strofe (probabil ca unele nu sunt foarte exacte).

Dupa ce Zburlici face isprava si sare din cuib, cand se intorc parintii, mama incepe:

-Ce-ai facut, pui galbui?
Acum esti al nimanui.
N-am spus eu ca trebuia,
Cand era de-o zi abia,
Sa-l legam de aripioare ?
Iata, i-a venit sa zboare.
Si acum a nimerit
La motanul cel vestit,
Care stie sa gateasca
Carnea noastra pasareasca.

Si inca vreo cateva versuri (nu mai stiu daca sunt exact ca in almanah):
Jos, sub dud,
Statea la soare
Si torcea cu incantare
Miorlaici, motan de casa,
Rotind coada lui stufoasa.
Cand, deodata, in spinare
Se trezi c-o aratare.

Cautam azi pe net poezia asta cu Zburlici (care mie mi-a placut enorm in copilarie), n-o mai stiu in intregime si copiilor le-a placut chiar si asa, cateva fragmente. Aparuse intr-un Almanah al copiilor, nu mai stiu exact anul (undeva intre 79 si 82). Stie cineva mai multe (anul, cine a scris-o)?

Multumesc de pe acum.
Mihai.

Larisa1982 spune:

Ani de zile am cautat aceasta poezie. Mi-o spunea tata cand eram mica , era intr-un almanah. Cat ma bucur ca am gasit-o.