Exista vreo explicatie teoretica?

Rasfoind mesajele voastre, mi-am amintit de o intamplare care, pot spune ca mi-a schimbat complet conceptia despre lumea de dincolo de viata. Totul a inceput in octombrie 1990, cand dupa o lunga si incrancenata suferinta bunicul meu a murit.In ianuarie 1992, in urma unei banale interventii chirurgicale pulmonare, desi a fost un sportiv inascut (o viata intreaga a jucat handbal in echipa armatei) a decedat si tatal meu, la numai 49 ani.Cumplit moment, iar durerea mi-a sfasiat intregul suflet. Asa cum cere traditia, trupul neinsufletit a fost adus de la spital acasa, unde urma sa aiba loc priveghiul timp de trei nopti.Nu mai retin sigur in care din cele trei seri, dar, stand in pragul casei cu cei de seama mea, am auzit la un moment dat vocea bunicului care decedase cu 1 an si ceva inainte. Am ramas fara grai timp de cateva secunde, punand totul pe seama oboselii psihice si fizice in care ma aflam. Dar, mai mare mi-a fost socul cand una dintre verisoarele mele mai mici ne-a spus ca si ea a auzit aceeasi voce.

Poate spuneti ca a fost doar o iluzie sau bat campii-asa am zis si eu la inceput- dar faptul ca au fost doua persoane care au receptionat aceeasi voce, ma face sa dau crezare celor citite, adica, dupa deces, sufletul celui plecat dintre cei vii mai salasluieste in casa in care a locuit. Eu stiam de 7 sau 40 zile, timp in care se pastreaza o candela sau lumanare aprinsa si trebuie sa imparti, in fiecare dimineata, ceva de mancare, inclusiv apa.Dar asa dupa 1 an si ceva? Exista o explicatie in toata aceasta poveste?

Daniela-Elena si cei 2 nazdravani Andrei si Costin

ManyHope spune:

Da. Exista desigur o "explicatie". Daca ai citit in Biblie, unde scrie in cartea Faptele Sfintilor Apostoli de episodul care a declansat intoarcerea spre credinta curata a prigonitorului Saul, cel care mai apoi se va numi Pavel, sfantul Pavel pentru noi azi, acolo scrie ca el a vazut o lumina si a auzit un glas care-i vorbea, insa mai se relateaza inca ceva semnificativ unde se povesteste evenimentul respectiv: dintre cei care-l insoteau, unii au auzit glasul fara sa vada nimic, iar altii au vazut lumina aceea fara sa auda nimic!

Asadar "vedenie" se cheama lucrurile de felul asta.
Chiar daca a ta/voastra a fost una "auditiva", tot in aceiasi "categorie" de "vedenie" se incadreaza; tu crezi ca era chiar el cel care l-ai/l-ati auzit, dar nu e asa sa sti, nu era chiar el insushi, doar vocea, timbrul e reprodus, ca sa cunosti, ca vedenia se face/aduce/transmite/comunica de un inger, de un mesager specializat, de un trimis anume, iar rolul vedeniei celei de Sus, a fost si este si ramane mereu A MANGAIA ! respectiv durerea ta fiind probabil coplesitoare si nevoia ta totala si poate c-ai strigat intr-un fel dupa ajutor, presupun ca undeva Acolo Sus Cuiva I S-a facut mila de tine si ti-a facut o mangaiere in acea voce, prin acea "vedenie", pentru intarirea ta in situatia in care erai, pentru ca sa nu te prabusesti de suparare, ca sa n-o iei razna, ca sa ai nadejde ca nu se termina totul la un deces, ci esentza persoanei continua sa existe si dincolo de moarte!
Normal, natural oamenii se sperie de vedenii si temandu-se, fug de ele, le alunga, prefera sa si le uite de le capata si evita sa le povesteasca cuiva, ca sa nu fie socotiti/socotite tra-la-la la cap ! daaaaar...la ce dau cu piciorul poateeeee...iar mai ales CUI !...
....................................................................
Sa mai sti ca nu multe persoane au avut parte de ce ai avut tu si a ta ruda in acea ocazie nefericita, plus sa mai sti ca nici nu mai poti acuma constientiza in ce hal ajungeai fara acea "interventzie" in sprijinul tau, daaaaaa cert este(pentru mine cel putin!) ca daca a fost de la EL, pai EL, Cel Viu numai Bine face prin tot ce Face !
Asadar, dupa mine socotinta e ca la depasirea initialei surprize si spaime de-a capata o vedenie, urmarea cuvenita e multumirea, bucuria ca s-a facut un semn de la Cer persoanei ce a vazut/auzit, iar teama nu trebuie pastrata !

elena.moise spune:

Madalina iti multumesc ptr lamuriri! Ar trebui, deci, sa ma consider o norocoasa, daca pot spune asa, ptr ca I-am auzit glasul, ca nu oricine are parte de o asemenea experienta, ca am fost aleasa din multimea muritorilor pentru a ma "mangaia" in acest mod.
Acum constientizez faptul ca in momentul aflarii nefericitei vesti despre tatal meu, am simtit ca totul se prabuseste in jurul meu, ca nimic nu mai are rost, ca sfarsitul vietii lui insemna si sfarsitul vietii mele. Sunt oameni carora le este frica de moarte si asa simteam si eu pana in acel moment.Dar dupa, nu stiu, pur si simplu sufletul mi-a fost cuprins de o liniste si impacare cu situatia, incat, daca stiam ca a doua zi mi s-ar intampla si mie ceva asemanator, as fi privit totul cu seninatate si ca pe ceva care "trebuie sa se intample".
Nu neg faptul ca si astazi, chiar dupa trecerea atator ani, intreaga mea fiinta tanjeste dupa o vorba a celui care a fost parintele meu, dupa o mangaiere.........
Dar " c"est la vie "!

Daniela-Elena si cei 2 nazdravani Andrei si Costin