palma de la sot!

S-a intamplat si asta. Dar sa va povestesc cum s-a ajuns la asta.
Baietzelul meu, inca de cand l-am nascut, acum are 8 luni, a fost mereu lamentos, mereu plangacios, ba cu colici, ba ca nu il iau in brate, acum s-a smecherit si ca sa capteze atentia noastra plange si devine mofturos. Noaptea nu doarme bine, dar sunt sigura ca orice mama se confrunta cu asemenea situatii. Mie mi se par nimicuri astea pe langa ceea ce citesc pe forum pentru ca imi dau seama ca sunt mame care sufera ca nu au copiii sanatosi. Insa, sotul meu a ajuns sa dispere la uzul lamentarilor baietzelului.
Aseara eram la bucatarie, sotul la calculator, iar pe Alex l-am asezat in patut ca era aproape 11 si era cam mofturos. Am vrut sa ma sterg pe maine, ca spalam niste vase si sa ma duc sa il linistesc, dar a fugit sotul meu nervos care l-a apucat pe baietzel, l-a ridicat in sus, a tipat la el, nu stiu ce a vrut sa ii faca ca m-am speriat tare de tot. I l-am tras si, involuntar, nu stiu de ce am facut asta, i-am dat barbatului o palma. Ca raspuns am primit si eu una, mai puternica de imi pierdusem echilibrul.
Poate ca nu trebuia sa ii dau palma, dar imi aduc aminte cum tinea copilul si am vrut sa il fac sa reactioneze. Eu ce sa mai zic de mine ca l-am nascut greu, ca nu am dormit 4 luni o noapte, ca am grija de el toata ziua?! Eu ce ar trebui sa-i fac cand plage, sa-l bat sau sa ii tip asa cum crede el ca e corect?!
M-a durut tare palma pe care am primit-o de la sotul meu si ma refer si la propriu si la figurat, e prima oara cand am ajuns la asta. Mi-e rusine sa dau ochii cu el, mi-e rusine ca s-a ajuns aici. Cred ca e vina mea pentru ca, de fapt, eu am fost prima.

analessya13 spune:

Scuzati repetarile, dar am scris pe fuga.

Porumbita spune:

cred ca subiectul ar trebui mutat de moderatori la "in unu doi"...

si poate ar trebui sa stai de vorba cu sotul tau.. amandoi sunteti obositi, stresati...

herra spune:

de ce sa fie vina ta? abtine-te sa cazi in capcana // cliseul asta.

alte sfaturi nu stiu sa dau; pot doar sa spun ca mi se pare inacceptabil, atat violenta fata de copil cat si intre voi.

tu spalai vase si el era la calculator (se juca??), si l-a intrerupt cel mic?

copilul simte atmosfera incarcata, de-aia nu se linisteste...

gata, nu mai zic nimic.

mamica dulce spune:

Imi pare rau ca s-a ajuns la asa ceva. Cred ca si sotzul meu mi-ar intoarce-o daca as da in el,desi e un om non violent.Am fost si noi la un pas de criza asta,in momente in care am vrut sa-i crap capul de-a binelea (si tot legat de copil,in situatii identice cu ce-ai patit tu)
Nu ne-ai spus cum a reactionat dupa ce s-a intamplat? Ce a spus? Ce ai spus tu? Ce ai de gand sa faci? Din punctul meu de vedere ai reactionat instinctiv, te-ai speriat si cred ca de sperietura ai ridicat mana la el.Nu era cazul,dar cand treci prin asa o spaima mai intai actionezi si apoi gandesti.
Discuta cu sotul tau si explica-i motivele pentru care ai facut asta.
Din punctul meu de vedere gresala e a lui,ca te-a plesnit sa te dea jos de fata cu copilul,pentru ca ai vrut sa-l aperi. Herra are dreptate cu cce a scris,el nu are nici o scuza.
Edit -in nici un caz nu trebuie sa-ti fie tie mai rusine decat lui pentru ce ai facut.Daca lui nu ii e,atunci....

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval
Marc

analessya13 spune:

Multumesc celor care mi-au rsp. Nu vreau sa il critic pe sotul meu pentru ca este un barbat bun. Repet, nu stiu cum si de ce s-a ajuns la situatia asta. Copilul traieste intr-un mediu calm, linistit, radem si ne jucam mereu cu el. Daca stau si ma gandesc e prima oara o situatie de genul acesta.
Sotului meu nu ii prea pasez sarcini pentru copil, pentru ca el lucreaza de dimineata de la 6 pana seara tarziu, uneori vine pe la 10. Si il cred ca e stresat, eu nu am nimic de facut, decat sa am grija de casa si de copil. Si nu ii zic niciodata sa faca ceva daca plange, doar eu sunt cea care il linistesc. Aseara nu stiu ce a avut, a tipat si la el si la mine, chiar m-a amenintat ca daca mai indraznesc sa ridic palma asupra lui va fi mai rau.
Imi pare nespus de rau ca s-a ajuns aici si simt o mare rusine.
Sotul meu are un caracter mai puternic, certuri au mai fost ca in orice familie, dar asta inainte sa fie bb.
Sincer, nu stiu ce a fost aseara. Nici nu stiu cum o sa ne privim azi in ochi.

analessya13 spune:

Stiu ca nu trebuia sa reactionez asa, chiar m-am speriat eu de ceea ce am facut. Dar nu mi se pare corect sa tipi la un bebe care nici macar 8 luni nu are, e mic si inca nu intelege nimic. Ce sa mai zic de saracii parinti care chiar au adevarate probleme cu odraslele lor.
Dupa cum spuneam, reactia lui a fost tot una violenta pentru ca m-a ameninta ca a doua oara va fi mai rau. Ma gandesc ca s-a simtit ranoit in orgoliul lui de barbat, palmuit de o femeie.

grati.ela spune:

Ana, desi este o situatie destul de dificila, totusi a fost creata de tine. Indiferent cat de nepasator ar fi unul dintre soti palmele nu-si au rostul. Gestul lui probabil a fost spontan, mai ales ca spui ca are un "caracter puternic". Trebuie sa gestionezi situatia cu tact, diplomatie, inteligenta si, de ce nu...cu umor. Ii poti face tu o surpriza (gen un buchet de floricele cu un mesaj: de la o sotie cu lipici...) discutati cu calm despre ce s-a intamplat, faceti haz de necaz, incearca sa-i intelegi atitudinea, explica-i ca instinctul matern este mai puternic si devii leoaica in fata oricaror agresiuni asupra copilului. Nu-i cre verbal sa se implice mai mult in cresterea bebelushului, dar creaza tu momente speciale pentru ei doi (gen baita de sera o face tati, plimbarea de sambata si duminica dimineata tot a lui tati este...). Fruntea sus si succes!

17+

livia spune:

tu de ce l-ai lovit? este tatal copilului...nu cred ca i-ar fi facut vreun rau,nu!?
de ce palma ta sa fie acceptata si a lui nu?
asa ma enervez cand aud de bataie(palme etc.)...suntem oameni,ce naiba...suntem inteligenti(asa se presupune!)ar trebui sa comunicam intre noi,nu?!

nu e vina ta nici a lui ci a stresului acumulat plus ora tarzie,bebe agitat etc...

eu zic sa treceti peste discutand si sa stabiliti ca atunci cand practic "explodati" cum sa faceti/reactionati!!!


ps:si... discutia de pe langa cu :ea era la vase si el la computer nu are relevanta...Cine stie cum s-a nimerit sa fie asa(era totusi 11 noaptea!)...Doar nu era sa stea drepti langa ea cat spala vase sau sa-si faca si el de lucru ...Sa fim seriosi...

analessya13 spune:

Deci, sa ma fac inteleasa, Livia. In nici o clipa nu l-am acuzat pe sotul meu de nimic, din contra chiar am continuat sa scriu ca mi-e rusine si ma simt vinovata. Nu stiu unde ar fi ajuns mai departe cu bebe, dar pentru el toate-s bune si frumoase cat bebe rade si e linistit, cand se agita, gata, incepe sa se agite si el.
Faza cu calculatorul, ai dreptate Livia, nu are nici o relevanta. Oricum nu se juca, ci cauta niste informatii.
Sincer, nu am postat mesajul ca sa fiu criticata, am eu destul mustrari de constiinta, ci as vrea sa stiu daca ati trecut prin situatii similiare si cum s-a remediat totul in cele din urma.

J G spune:

Ma scuzati insa eu, daca-l vedeam pe sot repezindu-se la copil sa-l ridice si sa urle la el si as fi avut impresia ca mai urmeaza ceva... reactionam chiar mai rau.
Vorbesc foarte-foarte serios. Nu este deloc normal sa urli la un copil de 8 luni care plange. Asa ceva poate fi traumatizant pentru un copil.
Repet, daca vedeam scena asta si aveam impresia ca sotul mai are de gand sa faca ceva in plus reactionam din instinct mai rau.

A, si inca ceva. OK, sotul munceste de dimineata pana seara dar la fel si Analessya. Si vreau sa vad cine vine sa zica aici ca e mai greu la job decat sa stai sa ingrijesti un copil mic si plangacios.

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)