Sa ai copil/copii = sacrificiu?
Raspunsuri - Pagina 7
Clover spune:
Nevoia de a asigura urmatoarea generatie e strict biologica. Toate organismele vii se bat pentru asta.
"Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle
J G spune:
Bee, daca va fi Carla asa cum imi doresc ma voi bucura desigur pentru ea dar va fi cea mai mare realizare a mea, va insemna ca am facut a good job, ca i-am oferit tot ce avea nevoie ca sa se dezvolte si sa devina o persoana de succes. Va fi cel mai important si mai bun lucru pe care l-am facut pentru ca nu e putin lucru sa fii un parinte bun.
Si va fi realizarea ei dar si a mea... pentru ca la inceputul vietii copiilor prin felul in care ne purtam si exemplul pe care il dam... le dam directia in viata. Daca dam directie gresita e foarte greu sa isi recapete o directie buna.
E parerea mea... si e o parere documentata. E in mainile noastre intr-o prea mare si nedreapta masura viitorul lor.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Clover spune:
J G, aduci discutia la ce inseamna persoana de succes. Si inevitabil, un parinte isi creste copilul sa atinga cotele de succes pe care le doreste parintele. Deci fiecare parinte exercita o mare presiune asupra copilului sau in privinta a ce va deveni ca persoana. Chiar un copil care e educat sa aleaga singur, e educat sa aleaga singur in limitele acceptate de parinti. Parintii care nu isi recunosc odrasla in persoana care devine copilul lor o reneaga. Ultimul caz - alessia care se plangea de tratamentul mamei ei pentru ca ea nu are casa/masina/aur de fluturat in fata rudelor.
"Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle
diana21 spune:
Elise, ai scris:
"Poate fi tot ce esti tu sau te poate depasi. Intr-un fel, dai mai departe, toate sansele pe care ti le-a dat tie viata. Sansa de a trai, de a acumula, de a construi. Asiguri o continuitate. Altfel... te nasti, cresti, imbatrinesti si mori. Si ramine...ce? Ce lasi dupa tine? O casa care va intra in paragina, o cariera de care nu-si va aminti nimeni? Care e contributia si sensul faptului ca ai trait la un moment dat?"
Mai e o varianta. Poate fi mai jos...mult mai jos!
Legat de ce ai spus mai departe in mesajul tau, eu vad lucrurile putin altfel. Viata copilului meu nu este o extensie a vietii mele, desi...a devenit sensul vietii mele. Nu proiectez in copil "sa duca mai departe ceva"...Sansa de a trai...faptul ca s-a nascut, nu e de la mine...e pur si simplu de la Dumnezeu. Copilul meu nu "ma continua" pe mine. Si da, e trist, dar voi muri cu totul si de-adevaratelea intr-o zi...fie ca am copii, sau nu.
JG, ai scris:
"E adevarat, este de departe cel mai important lucru pentru mine dar chiar sensul vietii? Topul realizarilor? Nu. Ah, da, daca la 30 de ani va fi un om fericit, realizat profesional, bun, inteligent, aia va fi cea mai mare realizare."
Eu inca nu inteleg de ce Copilul este mereu si mereu bagat in topul realizarilor...Ce legatura minuscula sa fie intre maruntisurile astea (cariera, masini, promovari, etc.) si copil? De ce daca ai crescut un OM, automat chestia asta trebuie sa fie o realizare pe aceeasi lista cu promovarea de la birou???
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
Elise spune:
espiritu, nu vad legatura cu "pacea mondiala". Poate vrei sa explici pls.
diana21 - un om reusit este intotdeauna in mare masura realizarea unor parinti. Ce inseamna "reushit" e discutabil. Pentru mine, personal, un om reushit este unul fericit si multumit de el insusi. Dar aici standardele difera...
Ideea e doar ca ar fi absurd sa nu realizam ca influentam enorm dezvoltarea lui. Sa nu ne asumam meritele sau greselile, din punctul asta de vedere. Sa spunem "e o alta persoana" si punct. Treaba lui ce o sa faca, ca doar nu e treaba mea. Eu il fac, ii dau mincare, ii asigur supravietuirea, in rest il priveste...
E mult mai complicat de atit.
Tu il formezi.
A forma nu inseamna numai a da viata. Desi si asta e un pas important. Nu stiu "de unde vine viata", de la Dumnezeu, mama sau mama natura, asa ca nu intru in dezbateri de genul asta.
Dar faptul ca il inveti sa faca pas dupa pas pina se va descurca singur vine de la tine precis. Si asta e un efort pe care il faci zi de zi: de la simplul gest de a-i arata o floare si a-l invata sa ii mingaie petalele fara sa o rupa, pina la a a-i tine creionul in mina si a face primele litere, pina la a-i sterge lacrimile cind s-a rupt prima idila, toti astia sint pasi pe care ii faci alaturi de el, sint lectii de viata, pe care si tu le-ai primit la rindul tau si le dai mai departe. Si toate gesturile astea mici il vor influenta si cind tu n-o sa mai fii. Asta inseamna sa "formezi" un om. Un alt om, care o sa poarte ce a "mostenit" de la tine si dupa ce rolul tau s-a terminat. Deci, da, din punctul asta de vedere copilul e "o extensie". E ceva ce iti supravietuieste. Si e realizarea ta. Strict a ta.
Elise & BBLisa
J G spune:
Ohohooo... e adevarat, n-am precizat ce vreau sa spun cand scriu "persoana de succes" si in contextul zilei de azi se aude "cariera, casa, masina" - neah. Ma refeream: fericit, lipsit de inhibitii, frustrari, complexe. Sa se bucure de viata, sa iubeasca, sa fie libera.
Nu-mi pasa ca se face vanzatoare in alimentara. Nu ma intereseaza, sincer. Vreau doar sa fie libera.
Si depinde de noi sa aducem un copil si sa il crestem in stare de fericire si libertate... eu personal nu inteleg ce cauta DD in discutia asta, ca doar nu coboara sa ii explice ceva.
Mi-e foarte greu sa explic ce vreau sa spun.
Eu o voi lasa libera... desigur voi incerca sa-i dezvolt dragostea de a invata dar daca ea de pilda va avea vreun talent care taie interesul pentru restul lucrurilor n-o sa trag de ea sa invete la istorie sa aiba medii bune. Astea sunt tampenii.
Si bag asta in topul realizarilor pentru ca repet, e greu sa fii un parinte bun. Sa cresti bine un copil.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
diana21 spune:
Elise, ai scris:
"Si toate gesturile astea mici il vor influenta si cind tu n-o sa mai fii. Asta inseamna sa "formezi" un om. Un alt om, care o sa poarte ce a "mostenit" de la tine si dupa ce rolul tau s-a terminat. Deci, da, din punctul asta de vedere copilul e "o extensie". E ceva ce iti supravietuieste. Si e realizarea ta. Strict a ta."
Pana la urma, ceea ce scriem noi aici sunt doar nuante ale aceleiasi culori. Extensie, oglinda...nu conteaza cum percepi asta, e aceeasi muzica pe care o auzim cu totii...si care are cam aceleasi efecte asupra tuturor...o simtim aproape la fel, insa fiecare o descrie altfel, in felul lui.
ai mai scris:
"Si asta e un efort pe care il faci zi de zi: de la simplul gest de a-i arata o floare si a-l invata sa ii mingaie petalele fara sa o rupa, pina la a a-i tine creionul in mina si a face primele litere, pina la a-i sterge lacrimile cind s-a rupt prima idila, toti astia sint pasi pe care ii faci alaturi de el, sint lectii de viata, pe care si tu le-ai primit la rindul tau si le dai mai departe. Si toate gesturile astea mici il vor influenta si cind tu n-o sa mai fii."
Perfect de acord, cred ca orice parinte care si-a dorit si isi creste copilul simte asta...cu o mai mica sau mai mare intensitate.
"Asta inseamna sa "formezi" un om. Un alt om, care o sa poarte ce a "mostenit" de la tine si dupa ce rolul tau s-a terminat. Deci, da, din punctul asta de vedere copilul e "o extensie". E ceva ce iti supravietuieste. Si e realizarea ta. Strict a ta."
Faptul ca iti pui amprenta asupra personalitatii copilului intr-o foarte mare masura, tot nu cred ca e o realizare. Iubirea in sine nu mi se pare a fi o realizare.
JG, ai scris:
"Si bag asta in topul realizarilor pentru ca repet, e greu sa fii un parinte bun. Sa cresti bine un copil."
"Bine" asta e o chestie atat de fragila...Ce inseamna parinte bun? Uite, pentru mine, parinte bun este parintele care nu se ascunde cand plange, care isi asuma si starile de furie, care isi permite sa greseasca in fata copilului, care uneori nu stie sa-i raspunda la unele intrebari (m-a intrebat Ianca pe la doi ani si ceva de ce e uda apa si jur ca n-am stiut ce sa-i raspund si i-am spus pur si simplu ca nu stiu...dar ca o sa caut un raspuns si ii voi spune atunci), care nu se forteaza sa se joace cu copilul atunci cand este varza de oboseala...un parinte bun este EL mereu, un el care isi iubeste copilul si ii simte in permanenta nevoile (empatic), un parinte bun este cel care nu lasa rezervolul emotional al copilului sa se goleasca...In fine...ce am vrut sa spun totusi...in contextul asta, desi eu ma consider un parinte bun, poate ca altcineva, cu alta scara de valori, m-ar judeca foarte aspru vazandu-ma intr-o zi lipsita de chef si refuzand copilului o portie de "de-a doamna doctor si mamica"...
Edit. Please, spuneti-mi si mie cum citez fara a da copy-paste?
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
Elise spune:
deci, diana, pina la urma, dupa parerea ta, un copil apare pt. ca vrea Dumnezeu si creste tot asa, cum o vrea el, si care e realizarea in avea 10 copii, de exemplu?
Bine, in afara de faptul ca ii iubesti, care si asta e tot din vrerea celui de sus, deci nici o realizare? !
De restu', case, mashini, averi, am stabilit deja ca's meschine.
Elise & BBLisa
monixy spune:
realizare e un cuvant cu semnificatie diferita in functie de valorile personale ale fiecaruia .
unii sunt materialisti (nu folosesc sensul peiorativ) , altii pun pret mai mare pe valori spirituale , deci orizonturi diferite , ca urmare si mijloacele de accedere sunt diferite , implica "eforturi" diferite si pornesc din situatii de fapt diferite .
in concluzie , un copil e sacrificiul parintelui cand nu exista posibilitatile sociale (materiale si familiale) optime pt exprimarea potentialului copilului , si e sacrificiul copilului cand parintele doreste exprimarea potentialelor personale prin substitutie.
sacrificiul , in sensul comun , al cresterii copiilor , reprezinta o renuntare ,intr-o oarecare masura la timpul si nevoile personale , dificil de pus in practica , pe care fiecare o accepta diferit, in functie de disponibilitatile afective si materiale .
diana21 spune:
Elise, nu am spus asta...recitesc si nu vad ca ar reiesi asta. Investesc tot ce am mai bun in copilul meu, nu creste si nu se formeaza din inertie, departe de mine gandul asta...discutia era despre "copilul e realizarea mea si duce mai departe ce i-am daruit eu". Fraza cu care sunt partial de acord...(Si da, copilul apare pentru ca vrea Dumnezeu...)
Eu nu inteleg atat "copilul este realizarea mea". Eu cred ca copilul este oglinda mea (si a sotului meu) in sensul ca tot ce facem are ecouri in psihicul si personalitatea copilului. Dar, daca e sa fie la superlativ cand o fi om mare, nu consider asta o realizare a mea, ci un lucru firesc care mi/i s-a intamplat.
Copilul meu a aparut pe lume pentru ca asa a vrut Dumnezeu. Sarcina si tot ce se intampla in pantec, miracolul celor noua luni si nasterea, sunt Dumnezeu insusi. Faptul ca o iubesc pe Ianca atat de mult, incat acesct cuvant (iubire) pare mic si fad, nu imi da totusi dreptul sa io consider o realizare a mea. Daca va fi super desteapta, daca va fi apreciata, daca isi va gasi un loc sus in viata, daca va fi un OM valoros, daca si daca...toate astea nu vor fi realizarile mele, desi contributia mea va fi totusi cea mai importanta. Vor fi niste consecinte firesti si atat. Pentru ca, daca as gandi asa, inseamna ca toate geniile din lumea asta, care provin din familii cu multi copii, sunt realizarea parintilor. Sau cum?
Edit
Elise, cu asta "Ideea e doar ca ar fi absurd sa nu realizam ca influentam enorm dezvoltarea lui.sunt perfect de acord...Am scris mult mai multe la subiectele "Copiii dvs. sunt ca dvs" si "Profesorul trebuie sa educe?" Nu as vrea sa repet la doua, trei subiecte diferite aceleasi ganduri...poate ai timp sa arunci un ochi si acolo...
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti