Dragoste si suferinta.......

Buna tuturor,

Am urmarit cateva discutii de aici si simt ca aici pot gasii niste sfaturi bune.
Nici nu stiu cum sa incep....
Sunt casatorita de 3 ani, dupa o prietenie fff frumosa de 4 ani.Inainte de casatorie am avut o relatie ff frumosa si linistita cu sotul meu. Eram amandoi impreuna tot timpul,colegi de facultate, foarte posesivi amandoi pe atunci si cu gandul la casatorie inca din primele luni dar am asteptat pana la finalizarea studiilor.
Pe parcusrul acestor 4 ani, nu am stat niciodata certati mai mult de o ora, discutiile au aparut mai mult in momentul apropierii nuntii ptr ca parintii lui nu erau de acord considerand ca el este mic si a existat un singur incident in care la o cearta el mi-a strans ff tare mana, aproape ca mi-a luxat-o.
Insa dupa ce ne-am casatorit au aparut momente destul de urate alternate cu altele foarte frumoase.La inceput am considerat ca adaptarea si lipsa experientei la amandoi este baza discutiilor scapate de sub control.
Ptr multe din discutii, nu mai cunosc motivele, important este ca din replici taioase , am ajuns la jigniri si imbranciri, distrugeri de obiecte, strangeri de brate pana la invinetire din partea sotului meu.Dupa acele certuri ingrozitoare el isi cerea iertare, imi spunea cat ma iubeste, imi promitea ca incearca sa se controleze si ca nu vrea sa semene cu tatal lui care a fost ff violent cu el si mama lui ( si continua sa fie cu mama lui).
De atunci pana in prezent lucrurile se repeta, uneori se abtine mai mult, alteori revine la miscari violente , strangeri, trantiri, dar niciodata pumni sau palme, si imi reproseaza ca atunci cand il vad asa sa nu mai fiu orgolioasa si dura in cuvinte cu el. Trebuie sa recunosc ca in certuri nu pot sa cedez, sa tac, sa nu fiu acida,sa nu ii raspund la provocari si nu pot sa ma apropii de el sau sa stau la el in brate (asa cum ar dori in urmatoarele 5 min de la ''rafuiala'' plin de parere de rau) si iar se enerveaza si o luam de la capat si imi spune cat de neintelegatoare, ciudata, si a dracu' sunt. In final cedez, il primesc cu greu langa mine si incerc sa uit. Din momentul acela se poarta minunat (ca la inceput). Nu imi lipsesc alintarile, rasfaturile, florile, complimentele ptr 3 luni, 1 luna ... pana intr-o zi sau un sir de 2-3 zile de calvar. Daca aceste momente nu ar exista as putea spune ca avem o casnicie f fericita, ne intelegem bine, ne iubim, ne plimbam.Eu am incredere in el si nu mai sunt asa posesiva ca la inceput, el a ramas posesiv si gelos desi imi spune ca are incredere deplina in mine.
El stie ca nu procedeaza bine, ca se pierde cu firea si promite si incearca sa se schimbe, ia vitamene cu B6 si Mg, evita condimentele dar momentele reapar.
Mentionez ca nu avem copii si imi dau seama ca nu trebuie sa apara momentan ptr ca nu avem un mediu familial stabil.
Il iubesc si stiu ca ma iubeste dar nu reusim sa ne rezolvam problema. Oare se va rezolva sau va fi din ce in ce mai rau?

Astept un sfat de suflet de la voi

andrath spune:

Intr-un cuvant? consiliere.

Mai ales ca si el e constient de problema...

Andreea si Tefanu' nazdravanu'(8.12.2005)
www.flickr.com/photos/andrath/1202034620/" target="_blank">Stefan
"I’ve learned that you cannot make someone love you .All you can do is stalk them and hope they panic and give in."

IreneCAM spune:

quote:

---

... si imi reproseaza ca atunci cand il vad asa sa nu mai fiu orgolioasa si dura in cuvinte cu el. Trebuie sa recunosc ca in certuri nu pot sa cedez, sa tac, sa nu fiu acida,sa nu ii raspund la provocari si nu pot sa ma apropii de el sau sa stau la el in brate (asa cum ar dori in urmatoarele 5 min de la ''rafuiala'' plin de parere de rau) si iar se enerveaza si o luam de la capat si imi spune cat de neintelegatoare, ciudata, si a dracu' sunt. ..Daca aceste momente nu ar exista as putea spune ca avem o casnicie f fericita, ne intelegem bine, ne iubim, ne plimbam.
Il iubesc si stiu ca ma iubeste dar nu reusim sa ne rezolvam problema. Oare se va rezolva sau va fi din ce in ce mai rau?

---

Da, lucrurile pot evolua spre mai rau si daca ai citit la subiectul despre abuz domestic ai vazut ca exista un tipar, care apare si in cazul tau. Dar avand in vedere ca si el e constient si incearca sa se abtina, poate daca ar vorbi cu cineva specializat in controlul furiei ar reusi sa inteleaga ce se intampla, de ce si cum poate face ca lucrurile sa nu se repete.Aaa, si nu e vina ta, a reactiilor tale. Poate si terapia de cuplu v-ar ajuta...

Spiridusha:))

rilbuc1 spune:

Mai in gluma sau serios, problema se datoreaza faptului ca v-ati casatorit. Asa ca divortati si ramaneti impreuna.

blackgirl0 spune:

Ce nu inteleg eu de aici (nu ca ar fi vina ta intr-un fel), daaaaar de ce nu pleci TU de acasa atunci cand te/il apuca pandaliile??? Uite asa, scurt pe doi: iti iei cheia si pleci, te plimbi prin jur, te mai racoresti, te mai gandesti care-cine-de unde-a pornit totul (scandal, cearta, circul). Si poate asa constientizeaza si el problema de comunicare dintre voi, in lipsa de partener de dialog (pardon cearta )

O zi mai buna, fara cearta!


P.S. si nu te lasa! Daca nu se lasa educat acum, mai tarziu nici atat...

cristiama spune:

Eu nu inteleg asta: te iubesc DAR daca fereasca sfantul ma enervezi, sau vin nervos de la servici te paruiesc.

Oricum esti intr-un cerc vicios: te pocneste si dupa te ia in brate si va impacati. Daca el nu poate rupe cercul vicios, poti tu!

Poti sa nu te impaci cu el, poti sa pleci, sa-l parasesti ai o gramada de optiuni. Dar cumva te-ai obisnuit cu asta si nu te deranjeaza in mod deosebit.

Si chestia cu nu se poate controla: hai sa fim seriosi, la servici daca-l enerveaza seful da cu el de perete? Nu cred, deci se poate controla f bine.

E de acord sa mergeti la psiholog?

sanziana72 spune:

Citeste aici despre abuzul domestic:

http://forum.desprecopii.com/forum//topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=32602&whichpage=1

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=50869&SearchTerms=abuz,domestic

Si cel mai important lucru, intreaba-te pana unde vrei sa te sacrifici pentru el. Vrei sa iti petreci viata incercand sa o repari pe a lui ? Sau vrei sa faci altceva mai bun cu viata ta ?

Imbrancirile, strangerea pana la invinetire sunt tot violenta fizica si pot degenera. Ai grija de tine. Iar gelozia e o boala care vine de multe ori din copilarie. Vrei sa fii psihologul lui toata viata ? Tu stii care iti este limita de suportabilitate si care iti sunt idealurile in viata. Si nu te imbata cu apa rece. Daca vrei sa traiesti cu un tigru in cusca, trebuie sa devii dresor, altfel te va sfasia la cea mai mica ezitare. Din pacate, dragostea nu le rezolva pe toate.

Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

ileanna spune:

Relatie abuziva ...
Ufff ... mai sunt multe???
Uneori victimele abuzului mi se par mai greu de adus la realitate decat abuzatorii. Nu ca le-as judeca - nu am fost mai breaza.

Crezi ca momentele alea de romantism sunt reale? Sau cele in care te invineteste? Eu votez pentru sectiunea 2. Il excita trecerea de la una la alta, nu ar mai simti ca traieste daca nu ar da dintr-una in alta. In felul asta simte ca te poseda, ca ii apartii si iti creeaza stari puternice. Te poate face mizera sau fericita. EL. El este dumnezeul tau si asta este afrodiziacul. Iti da o palma ca sa simti diferenta atunci cand te saruta. Sa depinzi de el. Pentru el esi ca un caine care ba ia un sut in fund si fuge schelalaind si dupa 3 zile de foame alearga ca un disperat la stapanul care ii arata copanul de carne. Te controleaza si asta il excita mental. NU TE IUBESTE. Depinde insa si el de tine pentru ca orice stapan este dependent de a avea un sclav.

Te vei obisnui si numai o drama majora te va scoate din tablou.

Solutii??? Psiholog ...
Ca de fugit stiu ca nu poti.



Never say NEVER.

danet spune:

Cum o sa evolueze lucrurile : DIN CE IN CE MAI RAU.
Din pacate nu te vad pregatita sa iei atitudine:

Acum nu te desparti pt ca te "iubeste"

Peste doi ani n-o sa vrei sa-ti lasi copilul fara tata

Peste zece , dupa batai sistematice , o sa crezi ca meriti ceea ce ti se intampla.

Si acum partea care mie mi se pare cea mai rea : copilul tau o sa ingroase randurile copiilor cu sechele emotionale , traume fizice, iar daca o sa fie baiat o sa urmeze exemplul tatalui ( la fel cum face si sotul tau )

carla28 spune:

asa cum te-au sfatuit deja fetele, citeste cu atentie postarile de la abuzul domestic, cred ca singura iti vei da seama cum stai

daca vrei totusi pentru linistea ta si daca este si el de acord, mergeti la un psiholog, s-ar putea sa iti/sa va deschida ochii

cred ca nici tu nu iti doresti o viata asa cu cineva, acum bine, acum rau si s-ar putea sa fie din ce in ce mai rau si sa regreti ca nu ai facut ce trebuia cand inca nu era prea tarziu

din ceea ce ai scris, presupun ca nu ai mai mult de 25-26 ani, ai viata inainte, esti responsabila doar pentru tine, nu trebuia sa te gandesti la ce vor spune ceilalti, chiar nu conteaza, conteaza doar sa stii ce vrei de la partenerul tau

tuluz82 spune:

Multumesc mult de sfaturi,

Stiu ca este un ''bun'' inceput de abuz domestic dar il iubesc si stiu ca ma iubeste. Inca sper in schimbarea care mi-a promis ca o va face. Ceea ce nu v-am spus inca si de fapt ceea ce m-a impins sa va cer sfatul este si pregatirea noastra de a pleca din tara peste cateva luni in SUA ptr o perioada lunga sau definitiva de timp.Il voi avea acolo pe fratele meu dar nu voi mai fi inconjurata de toti ceilalti care ma iubesc.
O sa discutam si cred ca vom apela la terapie de cuplu, desi nu stiu cum sa caut un psiholog bun care sa ma ajute nu sa imi ia doar banii.
Noi locuim intr-o localitae intre Ploiesti si Bucuresti si mi-ar fi aproape sa ajungem intr-unul din cele 2 orase. Daca puteti sa imi recomandati pe cineva va rog din suflet sa o faceti.
Si inca ceva, voi sunteti singurele persoane carora le-am impartasit tristetea si problema mea. Credeti ca ar trebui sa discut cu parintii mei, cu care am o relatie foarte buna? Sau sa astept sa vad cum evoluam?

Inca o data va multumesc si astept in continuare sfaturile voastre.