Din ce motiv v-ati casatorit?
Raspunsuri - Pagina 9
cmirela35 spune:
Haideti sa fiu si eu sincera
Prima mea casatorie am facut-o ca sa scap de acasa...A tinut exact 1 an...,nu il iubeam,el era cam libertin...
Ei,a doua,am facut-o din dragoste,si l-am iubit chiar daca a plecat de acasa...,Si poate il mai iubeam,daca nu devenea agresiv.
Acum,stiu si eu,casnicia e un loz in plic...,iubirea se transforma,nu e importanta atat pasiunea,cat respectul,constientizarea persoanei de langa tine,obisnuinta....Acea cafea bauta impreuna dimineata,fara ziare,tv,si chiar si fara chef de vorba:).
Ei,tentatii sunt si vor fi mereu...Dar sunt of topic
Eu recomand tuturor sa se casatoreasca din dragoste,caci,chiar in caz de esec,ramai cu amintiri frumoase
.
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by cmirela35
Haideti sa fiu si eu sincera
Dar de ce nu asa:
"Haideti sa fiu si eu sincera"
Ce parere ai, Mirela? Parca unui moment de sinceritate i se potriveste mai mult un "bis", decat un "bang", nu crezi?
Miramar spune:
quote:
Originally posted by uricarudiana
eu voi deveni o femeie maritata abia din octombrie anul acesta.
de ce ma marit?
din dragoste. nu din euforie, nu din nebunie sau pasiune.
e o dragoste reala, nu patimasa ( a trecut pasiunea - suntem de 5 ani impreuna si de 1 an locuim amandoi).
cred ca aceasta e solutia.
chiar daca esti foarte indragostita si crezi ca toata lumea e a ta, e bine sa mai stai , sa vezi ce se intampla.
e adevarat ca multe cupluri au rezistat foarte bine chiar daca s-au casatorit dupa doar 2-3 luni de cand s-au cunoscut, ba chiar saptamani.
dar asta era inainte.
acum nu cred ca un cuplu care are doar 2-3 luni de cand se cunosc vor realiza ceva durabil intr-o casnicie.
eu cred ca btrebuie lasata sa treaca euforia iubirii si daca vezi ca dupa sentimentele sunt inca acolo, reale si ca intr-adevar e barbatul sau femeia cu care te vezi si peste 50 de ani, da, poti sa faci urmatorul pas. daca nu , nu.
consider ca in ziua de aiz prea repede se cosatoreste lumea. la prima scanteie , hop la starea civila .
si abia apoi descopera ce inseamna traiul impreuna, impartitul responsabilitatilor, acomodarea cu alta persoana langa tine...
multi ajung in impas si atunci hai la divort ca e cel mai simplu.
eu una sunt pt casatoria de proba.
nici nu va dati seama cat de mult te pregateste pt o casnicie.
http://tt.lilypie.com/EoTgp3.png
Na daca tot suntem sinceri si nu ca vreau sa te dezamagesc dar si eu m-am maritat din toate motivle expuse de tine mmai sus si avand aceeasi gandire si conduita. Doar ca eram de 4 ani impreuna dincare 3 locuiti impreuna.
Ei bine inca nu m-am hotarat daca am facut bine sau nu, dar acum dupa alti 3 ani iti spun ca as fi preferat s-o fac din si cu pasiune si euforie...si-as fi putut sa o fac si n-am riscat fir-ar sa fie...si-acum traiesc cu vesnicul what if? si cu dorinta de a da timpul inapoi...
Asta sper insa sa nu te dea pe tine inapoi, tot ce am vrut sa spun este ca nu exista reteta universala, probabil cate un pic din toate e cel mai bine sa existe .
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by Miramar
Ei bine inca nu m-am hotarat daca am facut bine sau nu, dar acum dupa alti 3 ani iti spun ca as fi preferat s-o fac din si cu pasiune si euforie...si-as fi putut sa o fac si n-am riscat fir-ar sa fie...si-acum traiesc cu vesnicul what if? si cu dorinta de a da timpul inapoi...
Pai cu pasiune si euforie ar fi fost... SUPER !!!
Sper ca nu te-am deprimat...
IreneCAM spune:
Eram impreuna de 5 ani si nu ne gandeam sa ne casatorim, era bine asa. Adica, stiam ca ne vom casatori, candva, insa deocamdata ne era bine.
Daaaaar, surpriza! De Craciun merg cu tot familionul la familia sotului. Acolo, pregatiri suspect de intense, ce mai, toata lumea statea drepti si ne astepta, inculsiv bunicii aduci de pe la casele lor. Buuun, mirosim noi ca e ceva la mijloc, dar nu prindeam ideea. Incepe masa, ca asa e la romani, tre' sa ne indopam de Craciun!
Dupa un timp, bunica actualului sot intrerupe discutiile: "dar sa vorbim acum de ale noastre...maica, voi cand va casatoriti?". Nu apucam sa raspundem, ca intervine actualul socru: "nu puteti sa ziceti ca nu va cunoasteti, dupa 5 ani....haideti, hotarati-va!". Eu tac, incercand sa spun intr-un mod diplomat sa ne lase toata lumea in pace. Prietenul de atunci se uita la mine, vede ca nu am nici o reactie, toata lumea ne privea intens...ma rog, i se pare un moment penibil si crede ca stie cum sa scape: "paiiii, la vara!!!".
Ei, dupa asta a inceput nebunia, soacra fugea sa aduca un calendar sa fixam data, bunica inventaria zestrea sotului , bucurie maaaaare, iar noi...buimaci, gandindu-ne ca nu mai avem cum sa scapam de data asta. De aceea erau toate rubedeniile in zona...ei se asteptau sa le dam o veste legata de casatorie si daca au vazut ca nu avem de gand au luat taurul de coarne. Precizez ca eram destul de copti amndoi, spre 24 de anisori
Pana la urma nu s-a dovedit o idee proasta, casatoria a facut ca relatia noastra sa evolueze mult mai bine, sunt mult mai fericita acum, dupa 5 ani si il iubesc muuult mai mult, desi n-am trecut prin experiente tocmai usoare impreuna...Daca ar fi sa mai aleg o data, tot pe el l-as alege, dar n-as mai astepta sa ne faca rudele bucata, l-as duce eu de mana la primarie
Aaaa, ca sa raspund la intrebare: pai da, din dragoste...si din cauza bunicii
Spiridusha:))
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by IreneCAM
Aaaa, ca sa raspund la intrebare: pai da, din dragoste...si din cauza bunicii
zepellina spune:
Ft frumos, IreneCam
IEPU spune:
Prima data m-am maritat ca asta credeam ca tre' sa faci la 23 de ani, ca o sa termin facultatea si n-o sa stiu incotro s-o apuc de una singura. A fost o alegere cu mintea si n-a fost buna.
A doua data m-am maritat pentru ca am stiut sigur ca mi-am gasit jumatatea. Nici nu ma gandisem vreodata ca fiecare om are pe undeva o jumatate cu care devine un intreg in toate sensurile. Cand m-a lovit in cap aceasta descoperire (descoperire care a ramas la fel de actuala si puternica si dupa aproape 5 ani) am inteles si eu de ce tata spune ca acasa pentru el este acolo unde este sotia lui, adica mama.
Si va doresc din inima sa aveti atata rabdare si sa nu va legati viata de cineva oarecare. Pe mine m-a costat 10 ani.
asi spune:
Cand l-am vazut prima data mi-am zis "el e partida de vara asta".Dupa o luna jumate mi-a propus sa ne casatorim.Mai in gluma mai serios(el a luat-o foarte serios)am acceptat.Imi placea mult dar nu stiam ca il iubesc si ca el e jumatatea mea.Dupa ce le-am comunicat alor mei a a inceput cosmarul.Nu au fost de acord si mi-au facut viata un iad.
Deci primul motiv pentru care m-am maritat a fost ambitia apoi mi-am dat seama ca e omul perfect pentru mine, e jumatatea mea.Mi-am dat seama asta cand eram in biserica, in fata preotului, cand m-am uitat in ochii lui plini de lacrimi de fericire.Am avut noroc pentru ca putea sa iasa rau.
Anul asta am sarbatorit 10 ani impreuna si inca ne iubim , poate mai profund si mai intens ca la inceput.
Mami de Razvan(07 martie 2004)
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
babyblue spune:
off topic: pur si simplu va multumesc ca existati.felul vostru nonsalant si relaxat cu care vorbiti de foste casatorii si de vieti refacute m-a ajutat pe mine cu adevarat sa trec peste divort. va pup
on topic: eu m-am maritat dupa 4 luni de relatie...nu stiu din ce motiv. aveam 22 de ani, eram f emotionata, patimasa si idealista. mi s-a parut super cool sa devin peste noapte juma' de cap de familie.:) si da, cred ca mi s-a parut cool, ca din fetita mamei, cam prea mult protejata ca sa nu spun controlata, sa devin o femeie independenta. ceea ce am inteles eu la vremea aia prin indep.:)
_
Babyblue va pupa pe toti!!
Sunt ceea ce sunt, ceea ce pot, ceea ce vreau! Nu incerca sa ma schimbi, doar tu vei avea de suferit! Nu pricep critica si am multe reactii pripite si deplasate. S-a inteles, da??:)))