Nu stiu ce sa fac pentru a-mi reveni

Acum o luna am pierdut o sarcina (avort spontan)si din ziua aceea viata mea a luat-o razna.Am nopti intregi in care nu dorm si ma gandesc cum ar fi fost copilul meu,un copil pe care l-am dorit din suflet ,dar care nu a apucat sa vada lumina zilei.Nu stiu cui sa-i spun ca in mine se da o lupta grea si ca incerc sa ma impac cu ideea dar nu pot mai ales ca sotului meu i se pare ca exagerez.Sora mea a ramas insarcinata cu o luna inaintea mea si ne faceam planuri penru copii nostri,acum nici macar nu o sun sa vad ce mai face pentru ca nu ma pot impaca cu ideea ca ea o sa aiba un copil si eu nu.
Va rog din suflet sa imi dati un sfat.

Eseea spune:

Da, este o durere f mare. Te inteleg perfect, si eu am pierdut 2 sarcini inainte de a o avea pe Lara! Si obtinute la 5 ani distanta! Dar.......in timp o sa-ti faci planuri pt o noua sarcina, vei ramane iar insarcinata si totul va fi bine! E putin mai greu pt tine poate pt ca o ai pe sora ta insarcinata dar...o sa treci si va fi bine! Asa trebuie sa gandesti. Acum durerea e recenta, toate cele care am pierdut sarcini am simtit la fel. Poate pare stupid dar stii ce ma ajuta pe mine acum? Pt ca durerea pt cele 2 sarcini pierdute nu a trecut, chiar daca am un copil...s-a mai estompat bineinteles, dar nu a trecut de tot...Eu ma gandesc asa : si la celelalte sarcini a fost tot Lara, doar ca s-a intamplat ceva pe drum si ea nu a mai ajuns atunci la noi. Acum insa a trecut toate piedicile si in sfarsit si-a gasit parintii!
Poate te ajuta sa gandesti la fel : s-a intamplat ceva de copilul vostru s-a intors din drum dar CU SIGURANTA va gasi drumul catre voi! Bafta multa!

Uite aici un grup de fete extraordinare, care te vor ajuta cu siguranta, au trecut si ele prin asta, din pacate.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=104692

my baby, Lara

musettepink spune:

quote:

---

Initial creeata de l_mada_m

Acum o luna am pierdut o sarcina (avort spontan)si din ziua aceea viata mea a luat-o razna.Am nopti intregi in care nu dorm si ma gandesc cum ar fi fost copilul meu,un copil pe care l-am dorit din suflet ,dar care nu a apucat sa vada lumina zilei.Nu stiu cui sa-i spun ca in mine se da o lupta grea si ca incerc sa ma impac cu ideea dar nu pot mai ales ca sotului meu i se pare ca exagerez.Sora mea a ramas insarcinata cu o luna inaintea mea si ne faceam planuri penru copii nostri,acum nici macar nu o sun sa vad ce mai face pentru ca nu ma pot impaca cu ideea ca ea o sa aiba un copil si eu nu.
Va rog din suflet sa imi dati un sfat.
mlm

---

Si eu am pierdut o sarcina tot aproximativ acum o luna si tot avort spontan a fost si la mine.Te inteleg ce simti si prin ce treci.Incearca sa te gandesti ca asa a fost sa fie,Dumnezeu stie mai bine de ce.Incearca sa te concentrezi sa ramai din nou insarcinata,nu zic ca ai putea inlocui durerea astfel sau ca ai sa uiti prin ce ai trecut dar ai mari sanse sa aduci pe lume un copil chiar daca ai patit asa prima data.Incearca sa nu te mai gandesti de ce ti s-a intamplat tocmai tie si cum,concentreaza-te la viitor.Ce a zis Essea este foarte frumos.
Te pupic si fii puternica!Te astept la capitolul "Durerea unei pierderi de sarcina" unde fetele sunt foarte dragute si te vor incuraja cu vorbe dulci asa cum au facut si cu mine.

l_mada_m spune:

Va multumesc pentru sfaturi si o sa incerc sa le urmez ,in sfarsit am gasit pe cineva care ma intelege.Va multumesc si va pup.

baby_r7 spune:

mada am scris despre durerea ta si la subiectul " durere" si te asteptam acolo.
sigur te putem ajuta cu un gand bun plin de intelegere, pentru ca toate am trecut prin durerea asta si te intelegem.
sper sa vii acolo si sa vorbim...........
o sa vezi ca odata cu trecerea timpului durerea se va mai atenua si vei reusi sa iti revii.....

poze
bebita te asteptam!!!!
in asteptare din 13 decembrie 2000
ROXANA

oana_oana26 spune:

mada,
stiu ca e greu si multe dintre noi stim asta, e nedrept dar numai DD stie de ce s-a intamplat asa
eu am pierdut 2 sarcini, una la 13 saptamani si una la 20 de saptamani, ultima la sf lunii mai, inca nu mi-am revenit pe deplin si probabil ca asta nu se va intampla niciodata, dar trebuie sa mergem inainte
cred ca puii nostri au devenit ingerasi in cer si au mare grija de noi sa ne fie bine mai departe, ei nu vor sa ne vada asa, distruse, deci pt ei trebuie sa ne ridicam si sa o luam de la capat
o sa-i plangem toata viata si o sa-i iubim, iar ei stiu asta
mie mi-a fost de mare ajutor sa merg sa vb cu un preot, am invatat sa ma rog si sa multumesc pentru tot ce primesc si bune si rele, iar fetele de la "Durerea unei pierderi de sarcina" mi-au fost de mare ajutor
Oricat de greu e sa-ti vezi sora cu burtica, trebuie sa ai putere sa treci peste asta
Iti doresc tot binele din lume si nu-mi pierd speranta ca ne va fi bine

alinushca spune:

Mada... multa vreme dupa pierderea unei sarcini suferi fara sa te inteleaga nimeni. Doare si nu intelegi de ce si mai esti si singura.
Dupa o vreme in care cei din jur au uitat deja de mult ce ti s-a intamplat, tu inca mai visezi la a avea un bebelas in brate. Sarcina transforma o femeie, o face mai sensibila, mai ... indragostita de viata. Iar asta se termina uneori brusc.
Singurul sfat este impacarea. Linistirea pe cat mai mult posibil. Din pacate e greu si cred ca dureaza destul de mult. Dar cat invatam sa ne revenim putem deja sa ne facem planuri despre data viitoare cand se va intampla minunea. Cand cu siguranta ca totul va fi bine si va merge bine pana la sfarsit. Cand ne vom putea bucura de fiecare moment frumos al unei sarcini dar si cand vom avea parte de somnolenta, greturi, dureri, scurgeri, ingrasare pe toate fronturileee... Spre exemplu sotul meu si cu mine ne gandim foarte des la nume pentru copii nostri. Planuim sa avem mai multi. Tot indeletnicindu-ne cu asta am gasit deja 4 nume pentru baieti si 3 nume pentru fete asa ca suntem asigurati pe destui ani de aici inainte!

Si eu am pierdut o sarcina acum 40 de zile si inca nici nu mi-a venit ciclul. Am trecut prin multe ganduri si stari. Multe seri sau dimineti cand am plans singura fara sa ma stie nimeni. Dar a trecut.... si desi ma mai strange inima la gandul "cum va fi data viitoare", fac eforturi sa ma linistesc, sa ma gandesc ca totul va fi bine si sa las lucrurile sa se intample absolut natural ca sa ma pot bucura de sarcina la fel cum m-am bucurat la prima (fara sa ma gandesc in continuu la toate lucrurile care S-AR PUTEA intampla

Asta iti doresc si tie! Si sanatate multa! Si incredere!

:) Sanatate!

claudela spune:

Imi pare rau ca ai trecut printr-un asemenea necaz...Nimanui nu ii este de dorit o asemenea durere sufleteasca ... e greu...
Trebuie sa incerci sa adopti o atitudine mai optimista, sa fii mai increzatoare...nu e timpul pierdut..
Ceea ce ar putea sa te ajute foarte mult in asemenea momente sunt sfaturile unui duhovnic... El e cel mai in masura sa iti ofere linistea de care ai nevoie...Sanatate multa si ...lumina!

http://tt.lilypie.com/pYDdp3.png
http://s204.photobucket.com/albums/bb58/jidovuclaudia/

Oana_B spune:

Am copiat mesajele de aici la subiectul Durerea unei pierderi de sarcina, despre care vorbeau fetele mai sus.

Oana_B
www.fertilityfriend.com/home/ysatis" target="_blank">vesnica aspiranta
I love pink!