Ce-mi spune dupa cativa ani de casnicie...

miri_mik spune:

carmitababy.... speechless....

miri_mik mami de bruno (28.02.2006) si de bebe sacha (08.01.2008)
Povestea pseudo-nasterii
Povestea nasterii

http://m3.lilypie.com/qNubp1.png
http://b1.lilypie.com/0ymBp1.png

n/a spune:

Probabil ca discutia despre faptul ca nu i-ai spus INAINTE despre parinti nu a continuat, pentru ca ai intuit ca nu ti-ar fi placut ce avea de spus, ca stii dinainte ce gandeste si cum te priveste. Si cred ca ai acceptat tacerea si te-a durut pentru ca esti constienta de mentalitatea lui. Chiar tu pui in prima ta postare niste detalii care stii sigur ca iti cantaresc greu in casnicie. Ai mare grija... s-ar putea ca printr-o discutie pe aceasta tema voi sa dezgropati niste probleme foarte grave intre voi. Este posibil ca pe el sa-l deranjeze ceva in fondul casniciei voatre, ceva destul de mocnit care poate exploda in orice moment. Oare esti pregatita sa auzi ce are de zis pana la capat? Esti sigura ca vrei sa scarmi mai adanc si sa pui cartile pe masa? Stiu sigur ca nu-ti convine deloc ce ai intrezarit, dar oare esti pregatita sa infrunti adevarata fata a sotului tau? Sau mai bine o lasi moarta?

Eu banuiesc ca el este foarte frustrat de faptul ca e singurul care munceste si te-a surclasat. Este obosit si cred ca ar fi mai prudent sa nu-l starnesti, pentru ca nu ai nici cum sa stergi ce poate izbucni. S-ar putea ca el sa fi acumulat niste tensiuni si niste frustrari si crede-ma ca omul frustrat poate declansa ravagii.

In locul tau as considera asta un semnal ca ceva e in neregula si ca asta e maximul lui. De acum prognoza mea este ca se va degrada casnicia intr-un ritm alert, daca tu il iei frontal. S-ar putea sa descoperi lucruri care iti vor zdruncina perceptia fata de el. Dar nu uita, ca e acelasi om care te-a menajat si a luptat pentru voi. Si poate pentru asta, sau pentru copil merita sa fi inteleapta sis a vezi care este problema de fond, ce l-a frustrat. Incearca sa nu fi ofensata de ce descoperi, ci sa te gandesti cum sa repari, daca iti sta in putinta.

Nu stiu daca intelegi ce balivernez eu aici. Eu nu incerc sa iti spun care ar fi idealul in casnicia ta sau sa il cataloghez pe el ca fiind nu stiu cum, incerc sa-ti spun ca e de preferat sa nu vezi bobul de pe masa ci gramada de langa el.

Daca ar fi fost genul care sa fie idealul intr-o relatie cum scrie carmitababy.... tu nu ai fi avut probleme. Daca la el anumite lucruri le-a pastrat pentru el, a fost pentru ca le-a simtit, dar din respect pentru tine si din dragoste si le-a cenzurat. Nu cred ca vrei sa-l determini sa treaca bariera care l-a oprit pana acum sa vorbeasca asa cum gandeste. In fond si la urma urmei, a respecta persoana de langa tine cere sa te cenzurezi si sa nu lasi pe omul pe care il iubesti sa vada partile tale care il pot afecta.

So.... pe viitor, fi mai prudenta in ceea ce-i spui. Pentru mine e foarte clar ca trece prin filtrul lui si chiar daca nu ii place accepta pentru ca te iubeste. E lucru mare. Incearca sa nu pierzi acest avantaj, chiar daca nu-ti convine cum le percepe el.

Burtocika spune:

Sa stii ca si noi am trecut prin certuri si reprosuri de diferite feluri, in special de cand s-a nascut copilul. Fara legatura cu parintii nostri, ci doar cu stresul provocat de copil - servici.

Eu am stat 2 ani acasa cu bb, iar sotul are un servici mult mai bine platit decat al meu, dar si mult mai solicitant. Asa ca izbucneau destul de des certuri, ca numai el munceste, ca eu stau acasa si nu fac nimic, ca el atunci cand ajunge acasa vrea sa se odihneasca, nu sa-l iau de fresh si sa-l pun sa aiba grija de copil ... Eu abia asteptam sa ajunga acasa ca sa ma mai scape si pe mine de copil, sa pot si eu sa rasuflu putin ! Eram foarte obositi amandoi, el pleca mult in delegatii care pt mine erau un chin, pt ca ramaneam chiar singura cu copilul ... Au fost certuri dure (eu sunt taur, el berbec, asa ca daca mi se reproseaza ceva, reprosez si eu), multe in fata copilului (pana in 2 ani) ... Desi stiam ca nu e bine, nu ne puteam abtine, ne certam si dupa o ora ne impacam, era ca u nfel de descarcare a stresului, ca o supapa prin care ieseau frustrarile la suprafata.

Copilul a mai crescut, am reinceput si eu serviciul, si lucrurile s-au mai calmat. Au inceput alte certuri, pe fondul bona - soacra - gradinita etc. Concluzia : pana nu si-a schimbat serviciul ne certam aproape in fiecare zi !!!

Acum este iar o situatie normala, putem vorbi ca doi oameni normali, suntem mult mai destinsi, copilul are 3 ani si e mai putin solicitant fizic ...

Poate va trebuie o schimbare de genul asta, o bona sau un ajutor in casa ca sa te poti odihni si tu, un alt servici pt el, mai putin stresant ...

Boghi

www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai lucreaza cineva goblen?

ipearina spune:

Noideea: "Eu banuiesc ca el este foarte frustrat de faptul ca e singurul care munceste si te-a surclasat."

NU ESTE SINGURUL CARE MUNCESTE!!! Si eu am un serviciu, doar ca este muuuult mai prost platit decat al lui. Ai idee ce inseamna sa-ti cresti copilul fara ajutorul niciunei bunici, matusi etc? NUMAI eu m-am trezit noptile (si ohoooo, cate au fost), eu il scot in parc, eu gatesc, eu fac menajul, calc etc, EU sint cea care POATE lipsi de la serviciu ori de cate ori se imbolnaveste copilul (daca-si lua sotzul atatea medicale cate mi-am luat eu, era demult dat afara). Ei, ce parere ai? E singurul care munceste??? La fel gandeste si el, din pacate... Si nu ma simt deloc surcalsata, doar impovarata uneori si cu sentimentul ca munca mea nu este deloc pretuita, ca sint subestimata si considerata un parazit.

Deus spune:

eu la inceputul relatiei i-am spus foarte clar partenerului: am un tata care a lasat totul in carca mamei, vad n barbati in jurul meu care pretind de la sotie sa fie robotel...ori le facem impreuna, ori nu se fac. Daca facem copil il crestem impreuna, daca facem mancare/curat/orice facem impreuna. Si face si a facut, ma trezeste dimineata cu cafeaua, s-a trezit tot timpul la copil, munceste, il plimba, se joaca, ii face baie, face curat...nu face distinctie intre "treaba nevestei" si "treaba barbatului". Nici nu are cu cine,stie ca sunt nebuna:)

Multi barbati se lovesc de probleme dupa ce apare copilul. Pana sa vina copilul sotia avea timp si disponibilitate sa le faca pe toate si de la barbat sa nu ceara nimic. Daca cativa ani l-ai obisnuit sa nu faca nimic in casa este foarte greu sa mai ai pretentii de la el. Normal ca-l deranjeaza fiindca atunci era asa de bine si acuma (:

Ipearina - sfaturile noastre sunt din pacate trecute prin experiente diferite care nu se aplica si in cazul tau. Iti doresc multa putere si intelepciune

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi

www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

n/a spune:

Ipearina, departe de mine sa te supar, ca am vaga banuiala ca te-am jignit. Imi cer scuze. A fost ori o mica neatentie din partea mea si am retinut gresit ca tu stai acasa in concediu crestere copil, ori asa am inteles din context. Scuze inca o data pentru eroarea de interpretare.

Rectific afirmatia scrisa: "Cred ca el este foarte frustrat ca tu esti mai prost platita si din acest considerent te-a surclasat" OK?

Eu nu te consider mai putin pentru acest considerent. Eu nu, dar am observat din ceea ce ai scris ca asa percepi tu din partea lui ca te vede si asta te doare enorm.

Asta asa ca m-ai intrebat daca am idee. Am ideea ce insemna sa nu fi ajutat de bunici si sa nu-ti ia poverile de pe umar, si de aceea am si scris pentru ca te pot intelege perfect ca si eu am fost exact in situatia ta. Am locuit cu soacra, am stat doi ani in crestere copil cu 8 milioane, dar nu m-a menajat nimeni. Al meu se mai si purta cu mine ca si cum as fi fost o carpa, iar soacra-mea nu misca un gram de ata in casa. Eu aveam pe umerii mei toata povara caminului, a unui sot care in afara de faptul ca nu ma ajuta cu nimik, nu ducea nici macar gunoiul si daca aveam "noroc" sa vina acasa, ma facea proasta si ma critica la orice pas. Imi critica mancarea si zicea ca nu e destula ordine, in conditiile in care spalam si calcam si faceam curat dupa toti si le suportam fasoanele. Singura diferenta era ca o data la nu stiu cat, ieseam si noi, eu cu el la o plimbare singuri, dar asta doar dupa 6 luni ale fetitei noastre. Nu stia ce e aia trezit si mai dormea si la marginea patului sa ma chinuit sa-l ocolesc cand se trezea fata, ca pana la urma am luat-o sa dormim doti trei in pat. Nu puteam sa ies din casa decat cu copilul dupa mine ca nu era obisnuita sa stea cu mamaie cum sta acum, iar cand fata a inceput sa vorbeasca cursiv, tine cont, la un an si ceva, puteam sa plec sa-mi rezolv problemele cu actele dupa ce o adormeam. Cand mergeam repede la magazin, seara si era soacra-mea acasa ii rasturnam sacul de jucarii in mijlocul camerei la soacra-mea, ca nu suporta jucarii in sufragerie la ea si o pacaleam pe fata ca ma duc sa iau iaurt ca sa pot sa ma duc repede sa nu o mai car in brate, ac era singura modalitate sa nu urle ca plec de langa ea o secunda. Gateam cu ea in brate, ca sa nu se loveasca prin casa, ca soacra-mea nu avea timp sa stea cu ea sa se joace cat timp gateam eu. Venea sa se joace cu ea numai cand ne auzea pe noi chitzaindu-ne in dormitor. Nu mi-a schimbat nimeni pampersul ei, niciodata, nu i-a facut nimeni baitza in afara de mine, nu a tras-o nimeni niciodata dupa baitza si nu a imbracat-o nimeni niciodata in afara de mine, cat am fost in crestere copil. Prima oara cand a fost sotul meu NEVOIT sa ii puna ciorapeii a fost cand am pierdut o sarcina extrauterina si de dureri nu eram capabila sa o mai imbrac ca a trebuit sa o iau cu mine. Am stat cu ea in spital de zeci de ori pana acum si nu i-a #259;pus in viata lui un termometru sau nu i-a dat nurofen sau smecta, nu a curatat-o cu apa de mare in viata lui. ASA CA AM IDEE. Prima oara cand a iesit cu ea in parc a fost anul trecut. Cand mi-au venit spumele marii, pe romaneste (jargonita cronica) si i-am spus sa ia copilul sa-l scoata in parc ca daca nu dau cu amandoi de pamant, ca aveam treaba ca pentru o familie cu 100 de membrii si el statea si juca un joc pe calculator.

Eu nu gandesc ca esti mai putin pentru ca nu aduci bani in casa suficient cat sa-i convina lui, si nici nu consider ca esti surclasabila pentru ca ai grija exclusiv de copil. Spun doar ca stiu cum e, stiu cum te simti si banui cum gandeste sotul tau. Si inteleg ca esti suparata mai bine ca oricine. De ce? Pentru ca la fel a gandit si al meu si m-a facut sa simt cam ce ai simtit si tu, m-a facut sa ma simt cam cum te-a facut al tau sot sa te simti.

Si tot din cauza ca si pe mine m-a durut si am deschis largi discutii pe aceasta tema, mi-am permis sa te sfatuiesc sa te protejezi pe tine si casnicia ta de a scarma o treaba care nu are de ce sa duca la nimik bun. Este consum de energie inutila si vei ajunge la un razboi surd al mandriei calcate in picioare.

In loc sa va certati pe care o duce mai greu in casnicie, ar trebui, amandoi sa vedeti ce e cu celalat, ca amandoi aveti nevoie de sustinere. Pentru ca e greu, pentru ca viata e asa de grea ca ajungi sa-i dai in cap celui fata de care ar trebui sa simti dragoste si intelegere. Voi sunteti atat de obositi si de surmenati ca ati inceput sa va intoarceti unul importiva altuia. Pentru ca viata va dezbina si va stapaneste si se joaca cu voi.

Numai daca aveti amandoi puterea si dragostea necesara veti putea trece peste toate greutatile. Daca nu... ai sa ajungi ca mine. Sa te desparti pentru ca nu mai gasesti nici o satisfactie in relatia cu sotul tau. Asa ca nu lasa niste lucruri spuse din frustrare sa-ti intunece mintea si incearca sa depasesti momentul. Nu conteaza care e mai tare si acre poate sa scoata ochii celuilalt, important e ca la finalul zilei sa va strangeti in brate si sa va iubiti. ca daca aveti sanatate le faceti pe toate. Ar fi pacat sa nu aveti intelepciunea sa nu puteti sa va rezolvati problemele.

Cred ca ar fi bine ca atunci cand vine nervos si suparat si-ti zice vreo perla sa te gandesti de o suta de ori daca sa o pui la suflet. Iar daca mai vorbeste gura fara el ar trebui sa-i spui ac tu atat poti face si duce. Daca vrea mai mult, sa caute pe una cu salariu mai mare care poate mai mult ca tine, dar ca tu esti multumita ca-l ai pe el, exact asa cum este, insa fara cuvintele alea care daca s-ar gandi mai bine nu le-ar mai spune.