Ce-mi spune dupa cativa ani de casnicie...

Parintii mei: divortati, fara facultate; nu s-au inteles niciodata, am crescut intr-o familie tensionata, cu batai luate de mama, cu betii din partea tatei; parintii mei pensionari acum, cu o pensie de mizerie,trai amarat, separati pe veci. Am intrat la facultate si astfel am reusit sa plec de acasa, construindu-mi viitorul in alt oras.
Parintii sotului meu: impreuna si acum dupa treizeci si ceva de ani de casnicie, cu facultate, parand o famile inchegata, o familie in care sotzul meu a crescut fara tensiuni sau cel putin nu stiu eu. Parintii lui au servicii foarte bune, bine platiti,trai mai mult decat decent.
Casnicia mea mai are putin si implineste 6 ani. Ne-am indragostit unul de altul din prima clipa, intr-o saptamana ne-am mutat impreuna, in cateva luni ne-am casatorit. Toate bune si frumoase. Sotul si-a schimbat serviciul si functia, apoi a aparut copilul. El- multa munca la serviciu, delegatii, eu- copil 24h din 24, nopti nedormite, rutina etc. Au aparut primele conflicte mai mari. Uneori ne certam in fata copilului, desi e mic si nu intelege, desi stiu ca gresim cand ridicam tonul in fata lui. Fiecare cu vina lui, fiecare crede ca e mai obosit decat celalalt, eu am senzatia ca sint inchisa in cartier si ca sotului nu-i pasa ca n-am dormit cateva sute de nopti ca lumea, sotul are senzatia ca el este mai stresat si ca are dreptul sa faca ce vrea pt ca are un salariu foarte mare.
Aseara, in urma unui conflict, mi-a spus ca el nu vrea ca copilul nostru sa traiasca intr-un mediu tensionat, asa cum am trait eu, ca nu vrea sa traumatizam copilul, asa cum au facut ai mei cu mine. Bineinteles ca nici eu nu vreau acest lucru! Numai ca, eu i-am povestit despre mine si familia mea, iar el, in diverse ocazii, imi serveste cate un exemplu, justificat sau nu. Aseara i-am spus ca am facut o mare greseala cand i-am povestit despre copilaria mea, ca toate se intorc impotriva mea si ca el a fost mai destept decat mine ca nu a povestit nimic, mai ales ca sint convinsa ca nici la el nu a fost totul roz. Apoi a venit replica lui: "Mi-ai povestit, dar nu mi-ai povestit INAINTE de a te cere de nevasta." Am ramas socata, nu-mi venea sa cred ce aud! Am plans foarte mult, am avut senzatia ca toata casnicia mea s-a destramat intr-o clipa. Il priveam continuu si ma intrebam daca el este omul caruia i-am spus da din dragoste, daca el este omul cu care am un copil. Si ma mai intrebam daca pot fi judecata si catalogata prin prisma parintilor mei. Despre parintii mei i-am povestit in functie de conjunctura, nicidecum dupa nunta sau intr-un moment bine gandit.
Nu-mi iese din cap replica lui, nici nu mai stiu ce sa cred, sint total bulversata.

Eliza5 spune:

Eu una i-as fi cerut sa dezvolte ideea, ca sa fiu sigura ca am inteles bine.

In sensul ca daca ii povesteam INAINTE, asta ar fi influentat decizia lui de a se casatori cu mine?

laura_dimitris spune:

Iperina, situtia ta se aseamana pana la un punct cu a mea... Iti inteleg durerea din suflet cand iti amintesti trecutul, copilaria...
Si ai mei au divortat cand eram mica. Tata - un tata minunat altminteri - cand lua ceva pahare in plus devenea de nerecunoscut... Am vazut si certuri si batati in familie. Aveam momente cand ma intorceam dupa-amiaza de la scoala si mama imi spunea : "hai repede sa facem lectiile ca s-ar putea sa vina taica-tau baut..."Am vazut si rugamintile si trantitul la picioarele maica-mii ca sa-l ierte apoi... In fine,... au divortat!
Si eu i-am povestit lui barbata-meu toate problemele mele din copilarie....
Dar, spre deosebire de al tau el a ramas impresionat de cele prin care am trecut.
Cand il vad ca bea o bere in plus ma uit urat la el sau chiar ii cer sa renunte la sticla respectiva si de multe ori ii aduc aminte de ce inseamna bautura pentru mine prin prisma celor prin care am trecut in copilarie.... Ma intelege!
So, nu este normal sa se comporte asa!
Nu este normal sa-ti reproseze ceva!
Ceea ce ai trait tu ar trebui sa-l induioseze, sa-l faca sa te protejeze mai mult....
Nu are de ce sa-ti fie rusine cu ai tai. Bautura este o boala! Asta este. Unii sufera de alte boli, altii de alcoolism. Iar alcoolismul face ravagii. Schimba comportamantul oamenilor.
Cel care a trait laga un alcoolic a invatat sa fie mai puternic, mai bun. (de obicei!)
Problema voastra nu cred ca este atmosfera ce a existat in familia ta...
Parerea mea este ca el are o alta problema si cauta orice motiv sa-ti reproseze ceva, sa te certe pentru ceva....
Imi pare tare rau pentru tine!!!!

Laura 9+ si Dimitrakis 25.04.2003

nelis spune:

Si tu si sotul tau probabil treceti printr-o perioada mai grea datorita stresului , obiselii si situatiei create - fiecare in rutina lui-.Nu lasa cuvinte nespuse, discutati sincer situatia si incercati csa priviti partea buna a lucrurilor.Poate se simte incoltit de tine in unele discutii si ca sa atace sau sa puna capat discutiei te raneste pe tine.Vorbeste cu el si spunei ca te dor cuvintele lui, nu tu ai ales sa ai asa copilarie, asa ca nu este necesar sa-ti mai aminteasca si el.
Probabil daca el a avut o copilarie linistita sa il irite discutiile voastre in fata copilului, incearca sa eviti astfel de situatii, poate nu te mai ataca acolo unde te doare.
Comunicarea este esentiala intr-o relatie.
Poate nu suna tocmai placut dar eu cand sunt intr-o disputa cu cineva, la nervi nu tin cont si cam atac acolo unde doare,de cele mai multe ori fara sa vreau si dupa aceea cu parere de rau caut impacare - poate sotul tau constientizeaza ca a gresit fata de tine dar orgoliul i-si spune cuvantul.
Succes si sper sa gasesti calea cea mai buna in comunicarea cu sotul tau.

belutza spune:

quote:

---

Originally posted by Eliza5

Eu una i-as fi cerut sa dezvolte ideea, ca sa fiu sigura ca am inteles bine.

In sensul ca daca ii povesteam INAINTE, asta ar fi influentat decizia lui de a se casatori cu mine?

Eliza si Alex (15 nov. 2004)

---

Corect! Nu trebuia sa te opresti cu toate ca te-a afectat ce ti-a spus. Trebuia sa intri mai adanc in discutie si sa afli adevaratul motiv pt care ti-a spus asa ceva . Asa va lamureati , scapai si tu de gandurile care te apasa . Cea mai buna cale este comunicarea bineinteles , discutati si vei primi niste raspunsuri .

belutza

wonderful spune:

Cat are copilasul?

Annie80 spune:

.."Some secrets are better left untold"

Am vazut de la mama, ca toate secretele care iau fost spuse tatalui sau intors impotriva ei ca acuzatii, au fost motive de cearta, reprosuri...

se spune ca femeia trebuie sa-si pastreza secretele, dar deh, el e Mr, Perfect, ne iubeste....pana cant iti arunca in fata reprosul...

Am patit-o si eu, si respir usurata ca nu iam spus totul

Someone's pleasure is another's pain!

buli spune:

hello

ba eu cred ca e bine ca n-ati discutat in continuare
poate ca sinteti amindoi tensionati, tu pt. ca stai prea mult acasa, el chiar o fi stresat de la serviciu. si s-o mai fi exagerat din ambele parti.
relaxati-va si abordati din nou problema, dar "la masa verde" fara sa va certati, asa, doar o discutie amicala. eu cred ca nu e cazul sa-ti faci mari probleme, poate acum si tu esti mai sensibila (eu cam eram intr-o perioada similara) si poate el exagereaza cu importanta pe care si-o da.
cumva trebuie sa ajungeti la jumatatea drumului sa discutati, doar v-ati casatorit din draagoste, nu? asta trebuie sa fie pe primul loc in mintile voastre.

Ramonika spune:

asta se intampla uneori cand e dragoste la prima vedere, pasiune prea mare la inceput. e un foc de paie care se stinge repejor.

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor

Bluel spune:

Facultate, fara facultate, nu cred ca asta e adevarata problema, bunicii mei au fost niste tarani cu 4 clase (asa a fost conjunctura pe vremea respectiva, razboi, foamete, etc) , dar OAMENI si i-au educat pe cei 4 copii ai lor foarte bine (si intamplator toti au facultate).

Revenind la situatia voastra, eu vad 3 posibile motive ale discordiei:

1. ori a spus si el o vorba la nervi (si eu care am facultate :) si spun multe la nervi, dupa imi pare rau)
2. ori el chiar crede ca trecutul tau va afecteaza relatia acum
3. ori e un mod de a-si masca vreo infidelitate care a inceput sa-i mustre constiinta (mai putin probabil, dar e bine sa stai cu ochii in patru)

Oricum ar fi, e bine sa stai de vorba cu el in liniste si sa va aduceti aminte de ce v-ati casatorit, ce a fost inainte nu ar trebui sa conteze prea mult.

Tu il cunosti mai bine si trebuie sa simti ce e cu el. Al meu pe mine nu ma poate duce, il miros imediat!

Va doresc sa treceti cu bine si peste asta, e doar viata!

Miluna spune:

Mie mi se pare ca ceea ce a vrut el sa zica nu este neaparat ca daca ar fii stiut inainte de casatorie nu s-ar fii casatorit. Este o vorba spusa la nervi, si pare o acuza ca certurile voastre (in fata copilului) sunt din vina ta, ca tu reeditezi ce ai trait in copilarie...
Nu pune chiar asa la suflet vorba asta. Mai bine concentreaza-te pe celalalte aspecte, de ce ati ajuns sa va certati asa, care sunt motivele reale pentru care nu va mai intelegeti. Si daca motivele sunt doar stresul si oboseala, se pot gasi solutii... angajezi o bona, o femeie la curatenie (daca tot are salar mare), reiei serviciul, sau orice va imbunatateste programul de viata, sa puteti sa iesiti din rutina, sa va regasiti.
Iti doresc multa rabdare si intelepciune in rezolvarea situatiei Si voi, si copilul vostru meritati o familie fericita, asa ca trebuie sa incercati sa gasiti solutii.