Cum afecteaza infertilitatea viata de cuplu

chislauriana spune:

si pe noi ne-a afectat foarte mult.Avem vechime de 5 ani, incercam si parca in fiecare an ne straduim tot mai putin.Analizele le-am facut mai tot timpul impreuna, chiar si tratamente INSA in prezent prefera sa se refugieze in munca si cariera, pt ca s-a consolat cu ideea de a nu avea copii.Si-a dorit enorm si nu era luna in care sa nu-mi cumpere teste de sarcina sau sa nu ma coplesesca cu cadouri.AZI...pot spune ca toate s-au spulberat..pt ca n-a venit bebe desi eu mai sper ca acest mic miracol se va intampla si ne va readuce flacara dragostei noaste de odinioara care parca a inceput sa se stinga.Deci la noi situatia a evoluat in rau, pt ca nu se stie cauza infertitlitatii.Sper ca lucrurrile sa revina la normal si bebe sa apara.pa.

cami30 spune:

Eu am "trompele" defecte si indicatie de FIV.
Nu mi-am dorit intotdeauna copii, ci m=am lasat dusa de val, de descoperirea forumului, de sarcina cumnatei, de sotul care visa in momente de tandrete la un bb al lui, de varsta biologica.

Am intrat dupa operatia de reparare a trompelor intr-un fel de "criza". Mi-am terorizat sotul cu sex la ora fixa, cu medicamente si cu reprosuri desi el este un om extrem de intelegator. Aveam senzatia ca nimeni nu ma intelege. A mers cu mine oriunde i-am cerut, a facut tot ce i-am cerut dar n-am vazut niciodata la el implicarea aceea sufleteasca. Nu a insistat niciodata. Mi-a spus de multe ori sec "cand vrei sa faci FIV sa-mi spui sa pun bani deoparte". Isi doreste un copil dar nu face din lipsa lui o tragedie. Mi-a marturisit sincer ca relatia noastra este mult mai importanta si nu vrea s-o pericliteze cu "nebuniile" mele temporare.

Am renuntat. Am ramas intr-un fel de stand-by cu gandul unui FIV vreodata. Intre timp insa dorinta de a avea un copil imi scade, crescand in schimb teama de a nu aduce pe lume un copil cu probleme ( din cauza varstei). Prietena mea cea mai buna are un copil cu tulburare pervaziva de dezvoltare ( nu vorbeste la 5 ani deloc) si faptul ca il vad in fiecare zi si vad resemnarea si viata fara sens a mamei, ma face sa imi fie si mai mare teama si sa incerc in schimb sa trag cat mai mult de relatia mea si s-o consolidez.
Asa cum zicea cineva mai sus.. problemele in cuplu apar atunci cand unul din parteneri nu concepe viata fara un copil si incercarile sunt transformate in obsesii..
Mie mi-a trebuit o singura luna sa o iau razna cu totul.. ma uimeste cat de rezistente psihic sunt fetele care au trecut prin inseminari si fiv-uri unul dupa altul...
M-am scuturat bine si m-am uitat in jur. Am descoperit ca viata mea are sens si fara un copil si ca pot sa ma bucur de ea impreuna cu sotul meu.

cami

ioana_p76 spune:

Fetelor, si noi avem probleme de infertilitate, de cativa ani buni tot incercam, avem "la activ" 5 inseminari si un fiv nereusite..si credeti-ma am trecut prin atatea esecuri impreuna, desi a fost tare greu, mai ales la inceput.
Eu luam tratament pentru stimulare si avea efecte secundare, treceam dintr-o stare in alta, si aceea perioada am avut singurele certuri cu sotul meu, cred ca eram efectiv greu de suportat si el chiar trebuia sa ma suporte si sa ma inteleaga, ca asa era tratamentul.
i-a fost si lui greu, si mie.
Si mai ales cand asteptam cu sufletul la gura rezultatul inseminarilor, si apoi dupa esec plangeam zile intregi, el saracu, suferea si el in tacere, dar la un moment dat nu mai putea sa ma suporte plangand si ne certam, dar bine ca am inteles ca daca continuam asa nu va fi deloc bine si am devenit chiar mai apropiati, stiti cum se zice, "ce nu te ucide, te face mai puternic"
Si pot sa zic ca dupa fiv-ul nereusit am fost cei mai uniti, am suferit amandoi enorm, dar am fost alaturi unul de altul.
Parca aceasta nereusita ne-a apropiat si mai mult, dar sper ca ce ne va apropia cel mai mult va fi realizarea visului nostru cel mai mare, cel de a avea un copilas impreuna!




Ioana
poze szeged poze cu animalutele mele poze noi animalutze!

ioana_p76 spune:

quote:

---

originally posted by Cami30
Mi-e mi-a trebuit o singura luna sa o iau razna cu totul.. ma uimeste cat de rezistente psihic sunt fete care au trecut prin inseminari si fiv-uri unul dupa altul...

---

Draga Cami, sunt si eu o fata care a trecut prin destule incercari si sa stii ca intr-adevar treptat te intaresti, dar prea rezistenta psihic nu pot zice ca sunt...ai citit si tu sub. creat de mine "infertilitatea -de ce nu ne intelege nimeni" si cred ca ai vazut prin cate stari contradictorii am trecut, din pacate..
Chiar aici pe forum era un articol care spunea ca, conform unor studii, infertilitatea afecteaza psihicul mai tare chiar decat cancerul..

Iti doresc sa gasesti puterea de a lupta mai departe, daca iti doresti un copilas, incearca si fiv, nu te gandi ca poti naste neaparat un copil cu probleme, din cauza varstei tale (apropo, cati ani ai?) exista destule metode de depistare a malformatiilor fetale, chiar daca nu sunt 100% sigure.
In plus, cred ca stiti de femeia din Timisoara care a nascut la 56 ani un copilas perfect sanatos, am vazut fetita la tv, e o dulce!



Ioana
poze szeged poze cu animalutele mele poze noi animalutze!

ana maria spune:

Intreba cineva ce se intampla daca femeia nu mai are forta sa lupte... Asta nu se poate pentru ca si dupa ce vine copilu tot mama lupta cel mai tare... Si noi am avut 4 ani de straduinte de certuri, reprosuri (cand eram foarte tineri el nu vrusese sa incercam s facem copil si ne-am hotarat pe la 29 de ani si am reusit la aprope 33).. dar toate au trecut parca am uitat ca am trecut prin asta... asa cum uiti cand nasti toate chinurile.

Eu va dau un sfat care la mine a avut rezultate... Cu cateva luni inainte de a ramane insarcinata am realizat ca uitasem sa traiesc, sa ma bucur de tineretea mea, de viata... toata lupta mea de a ramane insarcinata ma deprimase si ma facuse sclava unei idei. Am si scris pe vremea aia un mesaj catre aspirante in care le sfatuiam sa nu uite sa traiasca. Si am luat decizia de a ma gandi si la altceva am facut planuri mi-am programat lucururi interesante fara sa ma mai gandesc dar ce se va intampla cu ele daca raman insarcinata? Si minunea a venit, a trebuit sa renunt la tot ce programasem... viata mea si a sotului s-a dat peste cap (sotul meu isi daduse demisia pentru ca urma sa mergem la Praga sa lucreze acolo) dar cu ce pret...? O minune de omulet care de luni incepe gradinita!!! Si care imi spune "te iubec mami"!!!

Iar relatia cu sotul meu s-a intarit dupa perioada asta grea de cautari....

valiburu spune:

Interesant subiectul si dureros pentru ca mi-am regasit trairile in postarile voastre.Au trecut 6 ani de cand am inceput primele investigatii si in final ni s-a pus un diagnostic ambiguu:sterilitate inexplicabila.Sotul a fost alaturi de mine tot timpul,insa eu sunt o negativista prin definitie si aceasta problema m-a destabilizat,mai ales ca nu am gasit intelegere la proprii parinti,iar soacra mea avea grija sa ma raneasca tot timpul.Intre timp,dupa 4 ani l-am adoptat pe Iustin alaturi de care traim bucuria de a fi parinti.Dar nici asa nu e bine ca deja soacra mea ma trimite la tratamente pentru al doilea copil,insa nu sunt convinsa ca un copil natural ar fi solutia.Am abandonat toate tratamentele si sper ca Dumnezeu le va rezolva pe toate si imi va da puterea sa trec peste toate incercarile.

marumiha spune:

Si noi sėntem ėn asteptarea unei" creaturi "de vreo 5-6 ani si am tot colindat si consultat o ėnfinitate de medici care la ėnceput ne-au spus ca probleme are sotul meu cu spermeograma care dupa cum a vazut el (medicul)cu acel rezultat e imposibil sa faci ceva .Am ramas cam socati pt.o perioada nu am facut nimic apoi ne-a venit ideea de a face din nou analize si controale la clinici specializate din Bologna unde ne-au spus ca nu este adevarat ,ca sotul nu are nici un fel de problema si ca exista un procent mic unde nu se stie cauza pt.care multe cupluri nu reusesc sa faca copii.Mie mi-au zis ca nu am nici o problema ca e totul o.k. sa ėncerc sa fac o interventie chirurgicala pt. a vedea cum sėnt trompele .Diagnosticul ....una coplect ėnchisa ,cealalta f.putin deschisa , mi-au consiliat sa fac ICSI pt.ca dupa parerea lor e cel mai bine.Ne-au cam trebuit 6 luni pėna cėnd am avut toate rezultatele ,dupa ce am facut sute de km. infinite telefoane ,faxuri si f.multi bani cheltuiti cu speranta ca ceva se va ėntėmpla .Am mers cu toate analizele la o doctorita f.buna numai ca atunci cėnd trebuia sa fac icsi mi-a zis ca ceva nu mai este ėn regula ,a trebuit sa repet de cėteva ori acest examen dupa care mi-a spus ca e inutil si cel mai bine e sa merg ėn Spania .Trebuia sa fac nu ICSI ci ovodonatione pt. ca ovulele mele nu prea mai sėnt bune si asta e unica posibilitate.Probabilitatea aici e f.mare adica 70%.Am acceptat si asta ,am fost de trei ori ėn Spania, f.f.mult stres ,tratament destul de costisitor ,mult timp pt.a face ecografii ėn zile bine stabilita ,injectii facute ėn burta ,examene facute si ele numai ėn zile stabilite de ei si nu ėn ultimul rėnd multi ,f.multi bani pt.hotel ,avion ,pt.tratament donatoare si o suma exagerata dupa parerea noastra pt. ėnseminare si congelare.Am cheltuit ap.20000e. fara nici un rezultat .Dupa parerea lor a decurs totul normal, dar dupa ce ca au luat acesti bani nu au avut nici bunul simt pt.a telefona sa ėntrebe cum stai ,ne pare rau ....nimic.Poate ca D.nu vrea sa avem acesti copii cum au majoritatea cuplurilor normale si sa-i facem ėn pat la noi acasa cum se face . Noi am ėncercat tot ce se poate, singura mea speranta e Spiritul Sfėnt si daca o sa vina vreodata ėi asteptam cu toata dragostea ,cu bratele deschise daca nu ramėnem cu o durere-n suflet dar sėntem siguri ca am facut tot ceea ce dapinde de noi.Poate destinul nostru e sa nu avem copii ....ėmi pare rau...asta e.




http://community.webshots.com/user/mihaela2703

roxana1980 spune:

Am fost socata de povestea voastra ca ati trecut prin atatea incercari fara nici un rezultat dar in acelasi timp m-a facut si pe mine sa ma gandesc ca daca nu ne e dat sa avem copii o sa putem fii fericiti si doar noi doi. Eu si sotul meu incercam de vreo 6 ani sa facem bebe. Am facut tratamente, e drept nu foarte costisitoare pentru ca nu ne permitem dar inca nu am incercat inseminarea artificiala ca de FIV nici vorba sa avem bani. Poate voi incerca si inseminare artificiala mai incolo.


http://community.webshots.com/user/mihaela2703

didi-anda spune:

si noi incercam de 6 ani sa avem un copil.cu ce ma consoloez este c-am luat hotararea asta de tanara< la 19 ani> si am timp de investigatii.doar ca sotul are 30 si se tot plange ca trebuia sa avem 2 copii pana acum si ca lui ii trece vremea.
am fost la foarte multi doctori si in Israel <unde am stat 6 ani, cu vacante acasa> si orasul nostru si vreau sa va spun c-am fost foarte dezamagita....
am simtit de cateva ori ca nu mai pot si-am lasat totul balta...peste ceva timp,ma luau din nou gandurile si cautam alt doctor.
am facut si analize de sange,ecografii,film <sa vada trompele> si cate si mai cate...de fiecare data,sotul facea spermograma. majoritatea au spus ca este bun rezultatul si ca precis eu sunt problema,deci,sa continuam investigatiile cu mine.alt dr i-a spus ca nu-i bun dar nici rau rezultatul spermogramei...atunci m-a pus pe ganduri...daca nu-i bun...sa-i dea ceva..eu stiu...
era sa ajungem si la o inseminare in Israel,dar noroc ca citisem pe forum ce anume implica asta si cum se face, ca mi-am dat seama ca nu-i tocmai bine cum zice dr-ul..mi-a dat pastile,injectie,instructiuni si mi-a spus ca in ziua x,fac injectia si a 2 a zi,sa sunam sa vedem la ce policlinica il gasim,sa venim cu sperma sotului,imi introduce sperma si gata treaba.....am crezut ca lesin cand l-am auzit....sotul vroia sa facem cum a zis dr-ul...s-a "luat" putin de mine ca citesc prea multe pe forum si ca le stiu eu pe toate....pana cand am ajuns la alt dr si i-a spus ca nu asa se face o inseminare... in fine...
am avut perioade cand nu mai stiam la cine sa merg si ce sa mai fac
am hotarat cu sotul ca luam o mica pauza si la anul mergem la Szeged,sa facem analizele de la A la Z,sa vedem care-i problema si sa facem si noi copii.
in iulie am mers la o dr-ita ,pt o ecografie vaginala,pap si lama..am tot vb cu ea si i-am spus ca vreau sa am copii.a zis ca totul ii in regula si sa-i dau bataie.i-am explicat ca de 6 ani incercam si nimic...m-a intrebat de spermograma sotului....l-a trimis s-o faca si sa merg cu rezultatul la ea. cand am mers la ea cu rezultatul ne-a spus: "foarte prost". am crezut ca innebunesc.dupa atatea cat am tras si-am chinuit,sa zica ca sotul are probleme...imi venea sa-i caut pe toti dr-ii care-i ziceau sotului ca-i ok si sa ma iau de ei...poate era rezolvata problema lui daca stiam de la inceput...
am plans putin si-am zis ca....mai bine mai tarziu decat niciodata. dr-ita i-a recomandat 2 doctori urologi.
a mers sotul la primul..i-a spus ca trebuie operat,ca are ceva vena strangulata,ca sangele nu se intoarce pe unde ar trebui,ca temperatura ii mai mare cu 3 grade la testicolul stang,din cauza asta si ca omoara spermatozoizii. a zis ca-i din nastere si ca nu exista tratament,numai operatia..
al 2lea a zis c a are ceva la prostata si i-a dat tratament.
nu stiam ce sa facem..am vb sa mergem in Ungaria,dar o cunostinta ne-a recomandat un profesor de-aici..am fost si la el...acesta i-a zis iar de operatie....
a 2a zi sotul era prezent la operatie, dar era tare speriat...nu i-am zis sa faca sau nu operatia..doar i-am zis sa se gandeasca bine ce vrea sa faca,sa-mi zica si mie,sa stim pe ce drum o luam :ori face operatia si vedem pe urma ce tratament sa facem, sa avem copii,ori sa incepem sa ne interesam ce trebuie sa facem sa adoptam copiii pe care-i dorim,pt ca nu-i usor.
tot timpul am zis cu sotul meu ca,,chiar daca o sa avem copiii nostri,o sa vrem sa infiem unul..
pe foaia de la spital i-au trecut "varicocel".la sfarsitul lunii trebuie sa repete spermograma sa vedem daca sunt diferente. pe urma,daca trebuie,sa ia ceva tratament.
si uite asa....cand am zis ca luam iar o pauza,ca simteam ca nu mai pot psihic, am reinceput "batalia" parca si mai increzatori,acum cand am descoperit o problema....si speram s-o rezolvam....pana acum era mai greu,pt ca ne zicea nimeni nimic..nu gaseau problema..

catalina2307 spune:

Nu m-am gandit niciodata ca mi s-ar putea intampla mie. Am decis sa raman insarcinata pe 25 decembrie. Anul nu mai mi-l amintesc...Nu am ramas. Dar mi-am spus ca pana in martie se rezolva. Si a venit martie urmator. Mi-am trimis sotul la dr. Nu mi-a trecut prin cap ca eu as putea fi cauza. Si am aflat cu stupoare ca ....nu ovulez. Am ineput cu tratamentele, monitorizarile, sex programat, picioare pe pereti, temperatura, teste ovulatie....si am ajuns la FIV. Am ramas insarcinata la primul FIV cu gemeni. Dar au pierdut lupta cu viata. Iar acum o iau de la capat.
In mod sigur nu pot spune ca relatia noastra nu a fost afectata. M-am schimbat mult. Am devenit mult mai sensibila, mai interiorizata, mai trista...Sotul meu desi mi-a fost alaturi in fiecare clipa la un moment dat a inceput sa se simta la fel de obosit. Incerc sa nu il bag foarte mult pe Dumnezeu in tragedia mea. Ma gandesc ca este cu mine cand se intampla lucrurile frumoase iar cand trec prin durere si tragedii este ocupat cu lucruri mult mai importante. L-am urat pe Dumnezeu si m-am certat cu el zile in sir dupa ce mi-am pierdut puii. Dar acum imi spun ca probabil era ocupat sa salveze viata a doua sute de alti copii si a uitat de ai mei.
Relatia noastra ... imi place sa cred ca este ca si inainte. Dar nu este. Cand vedem o femeie insarcinata sau un bebe ne uitam imediat unul la celalalt sperand ca el sau respectiv eu nu am observat. Eu invariabil am ochii in lacrimi el invariabil imi spune cu un nod in gat ca totul va fi bine eu invariabil ii raspund ca asa mi-a spus si in drum spre spital si nu a fost bine el invariabil imi spune ca acum va fi. Eu invariabil ajung acasa si ma inchid in baie plangand el invariabil se inchide in birou ....si nu stiu ce face.

Sper din suflet sa ajung la maturitatea voastra si sa vad lucrurile cu aceeasi ochi. Daca mie imi este dor de mine sunt convinsa ca si sotului meu ii este la fel de dor.Dar ca sa scurtez raspunsul...da, infertilitatea afecteaza viata unui cuplu. Pe o perioada mai lunga sau mai scurta, mai mult sau mai putin.